Validity of electoral ballot order drawing restricting first-stage candidates to parties with prior parliamentary representation or specific status

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 13.05.2024, sub nr. x/2024, A. în contradictoriu cu Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European şi pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din 9 iunie 2024, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 58 alin. (8) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 21S/2OO1, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, în termen legal a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea: Hotărârii nr. 101H din 08.05.2024 emisă de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European şi pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din 9 iunie 2024; Circularei nr. 11047 din 09.05.2024 emisă de Autoritatea Electorală Permanentă în aplicarea Hotărârii BEC nr. 101H/08.09.2024; Circularei nr. 246 din 10.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 20 Gorj emisă în aplicarea Hotărârii BEC nr. 101H/08.09.2024; Procesului-verbal nr. x din 10.05.2024 emis de Biroul Electoral de Circumscripţie Orăşenească nr. 6 Târgu Cărbuneşti prin care a fost trasă la sorţi pentru a doua oară ordinea de pe buletinele de vot pentru candidaţii la alegerile locale din 9 iunie 2024 care şi-au depus candidaturile în cadrul acestei Circumscripţii Electorale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 348 din 11 iulie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central având ca obiect anulare act administrativ.

3. Recursul exercitat în cauză

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 348 din 11 iulie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat următoarele:

Din examinarea considerentelor sentinţei recurate, solicită instanţei de recurs să constate că instanţa de fond nu a respectat exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi nu a indicat cu claritate argumentele pentru care au fost respinse susţinerile sale.

Cum absenţa motivelor avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei de respingere a acţiunii face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii acestei soluţii şi motivarea sumară şi vagă a sentinţei recurate echivalează în fapt cu o necercetare a fondului cauzei, situaţie în care apreciază recurentul că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, aceasta fiind singura soluţie care corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţu şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

În susţinerea motivului de recurs, respectiv cel prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant precizează că instanţa de fond nu a făcut o analiză interpretativă a tuturor dispoziţiilor legale incidente în cauză, apreciind sumar că actele administrative a căror anulare o solicită respectă exigenţele art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015 republicată, aducând o interpretare greşită a normelor de drept material, deşi dispoziţiile art. 58 alin. (8) din Legea nr. 115/2015, cu modificările si completările ulterioare, sunt foarte clare în a stabili că: "Pentru stabilirea numărului de ordine de pe toate buletinele de vot utilizate într-o circumscripţie electorală pentru alegerea primarului şi a consiliului local, pentru alegerea consiliului judeţean şi a preşedintelui consiliului judeţean sau pentru alegerea Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Primarului general, după caz, se procedează astfel: a) în prima etapă, candidaturile depuse de partidele politice care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi alianţele politice şi alianţele electorale dintre acestea se înscriu în patrulaterele buletinelor de vot în ordinea rezultată din tragerea la sorţi efectuată de preşedintele biroului electoral de circumscripţie, în prezenţa majorităţii membrilor acestuia; b) în etapa a doua, candidaturile depuse de partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice şi alianţele electorale, altele decât cele prevăzute la lit. a) se imprimă în următoarele patrulatere ale buletinelor de vot, în ordinea rezultată din tragerea la sorţi efectuată de preşedintele biroului electoral de circumscripţie."

Astfel in cuprinsul acestor dispoziţii legale nu se poate constata în niciun mod existenta sintagmelor "alianţele...alcătuite exclusiv din partide politice" şi "organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu reprezentare parlamentară", or, instanţa de fond menţionează că, chiar dacă aceste sintagme se regăsesc doar în hotărârea 101 H/08.05.2024 emisă de BEC, acestea nu adaugă la lege.

4. Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a motivat şi soluţia pronunţată pe fondul cauzei, în raport de obiectul dedus judecăţii şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, aceasta procedând în concordanţă cu obligaţia pe care instanţa de contencios administrativ o are, respectiv de a efectua numai un control de legalitate al actelor administrative tipice sau asimilate întocmite de către autorităţile publice.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care aceasta a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte obligativitatea instanţelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observaţiilor şi argumentelor prezentate de părţi şi de a motiva hotărârea pronunţată prin prisma acestor elemente, privită ca o componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO, obligaţie nerespectată de instanţa de fond în opinia recurenţilor, Înalta Curte învederează că potrivit jurisprudenţei constante a instanţei europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special în cauzele împotriva României (Albina/Românie, Buzescu/României, Dima/României, Bock şi Palade/României), art. 6 alin. (1) din Convenţie obligă instanţele să îşi motiveze deciziile, fără însă ca prin aceasta să se înţeleagă că ar cere un răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de părţi şi că o instanţă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.

Or, în speţă, potrivit considerentelor anterior expuse, instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată în urma unui examen laborios de legalitate, stabilind faptele şi aplicând dreptul incident, cu respectarea garanţiilor impuse de art. 6 CEDO privind dreptul părţilor la un proces echitabil, reuşind să surprindă toate împrejurările esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.

Analizând sentinţa atacată prin raportare şi la motivul de casare reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, criticile formulate fiind nefondate.

Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 privind aplicarea unitară a prevederilor art. 58 alin. (8) si 9 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost emisă de Biroul Electoral Central în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 115/2015.

Art. 2 alin. (1) din Hotărârea Biroului Electoral Central contestată în prezenta cauză prevede:

"(1) În prima etapă a tragerii la sorţi pentru stabilirea ordinii de înscriere pe buletinele de vot sunt incluse următoarele formaţiuni politice:

a) partide politice care au ca membrii cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară ia scrutinul anterior;

b) organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu reprezentare parlamentară;

c) Alianţele politice şi alianţele electorale alcătuite exclusiv din partide politice care au ca membrii cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi, partide politice care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior şi/sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu reprezentare parlamentară."

Art. 58 alin. (8) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

"(8) Pentru stabilirea numărului de ordine de pe toate buletinele de vot utilizate într-o circumscripţie electorală pentru alegerea primarului şi a consiliului local, pentru alegerea consiliului judeţean şi a preşedintelui consiliului judeţean sau pentru alegerea Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a primarului general, după caz, se procedează astfel: a) în prima etapă, candidaturile depuse de partidele politice care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum si alianţele politice si alianţele electorale dintre acestea se înscriu în patrulaterele buletinelor de vot în ordinea rezultată din tragerea la sorţi efectuată de preşedintele biroului electoral de circumscripţie, în prezenţa majorităţii membrilor acestuia."

În cauza de faţă, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 101H/08.05.2024, susţinând că art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 Biroul Electoral Central a adăugat, faţă de art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015, faptul că în prima etapă a tragerii la sorţi pentru stabilirea ordinii de înscriere pe buletinele de vot sunt incluse doar alianţele politice şi alianţele electorale alcătuite exclusiv (adăugat faţă de lege) din partide politice care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi, partide politice care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior şi organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu reprezentare parlamentară (adăugat faţă de lege), legiuitorul neprevăzând această condiţie.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte apreciază însă că această interpretare realizată de BEC în cuprinsul art. 2 alin. (1) este conformă cu dispoziţiile normative invocate de recurent - art. 58 alin. (8) lit. a).

Din dispoziţiile legale menţionate reiese că cea de-a treia categorie de competitor electoral este cea a alianţelor politice si alianţelor electorale, care sunt formate dintre acestea, adică din primele doua categorii enumerate în prima parte a textului, respectiv alianţe formate din partidele politice care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior şi organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.

Chiar dacă în Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 emisă de BEC sunt folosite sintagmele alcătuite exclusiv si cu reprezentare parlamentară, acestea nu adaugă la lege, cum susţine recurentul-reclamant, ci este vorba de o explicitare a prevederilor art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015, cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că interpretarea realizată de BEC în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 este conformă cu dispoziţiile art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 340 din 24 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 348 din 11 iulie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 14 noiembrie 2024.