Conflict of jurisdiction over refusal of disciplinary investigation by central education authority: competence of Court of Appeal under Art. 10 Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 la data de 23.10.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Ministrul Educaţiei C., Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), Inspectorul Şcolar General prof. D., Şcoala Gimnazială nr. 59 şi Directorul Scolii Gimnaziale nr. 59, obligarea tuturor pârâţilor, potrivit competenţelor, la soluţionarea efectivă, integrală şi punctuală a plângerilor prealabile înregistrate de către ME sub nr. x/25.09.2023, de ISMB sub nr. x/20.09.2023 şi nr. y/25.09.2023 şi de Şcoala Gimnazială nr. 59 Bucureşti, sub nr. x/19.09.2023, cu consecinţa demarării procedurii de cercetare disciplinară (şi implicit de sancţionare sau demitere de pe funcţie, după caz) a profesorului E. (disciplina educaţie fizică/sport), precum şi obligarea pârâţilor la publicarea hotărârii judecătoreşti în 5 (cinci) ziare de circulaţie naţională şi pe site-ul instituţiilor. Cum pârâţii în cauză au refuzat să soluţioneze plângerile prealabile adresate, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON (în solidar) de la pârâţi şi plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 782/2023 pronunţată la 23 mai 2023 în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, acţiunea are ca obiect contestarea refuzului Şcolii Gimnaziale nr. 59 Bucureşti de a soluţiona cererea privind răspunderea disciplinară a unui profesor, acuzat că ar fi obligat elevi minori să semneze documente oficiale, cu încălcarea normelor privind autoritatea părintească şi capacitatea de exerciţiu.

Reclamanţii au formulat plângeri prealabile către Inspectoratul Şcolar şi Ministerul Educaţiei, însă instanţa a reţinut că actul administrativ principal este adresa emisă de şcoală, iar actele ulterioare nu schimbă natura litigiului.

Curtea de apel a subliniat că verificarea legalităţii acestui act revine instanţei competente, iar implicarea Ministerului Educaţiei nu modifică competenţa materială, întrucât nu a emis acte juridice. Cererea de despăgubiri nu influenţează competenţa, fiind sub pragul legal.

În final, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.06.2024 sub nr. x/2023.

La data de 26.03.2025 au fost înregistrate în dosar note scrise depuse de reclamanţi, prin care aceştia au invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 198/2023, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie.

Referitor la excepţia necompetenţei materiale, reclamanţii au arătat că este vorba de structuri centrale faţă de care au formulat plângeri prealabile.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3033/2025 pronunţată la 27 martie 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pârâţii Ministerul Educatiei, Ministrul Educatiei C., Inspectoratul Şcolar Al Municipiului Bucureşti, Inspectorul Şcolar General Prof. D., Scoala Gimnazială Nr. 59, Directorul Scolii Gimnaziale Nr. 59 şi pe intervenient Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Tribunalul Bucureşti a constatat că pretenţia formulată în contradictoriu şi cu Ministrul Educaţiei atrage competenţa instanţei de grad superior, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, s-a creat un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul principal al prezentului demers judiciar îl reprezintă solicitarea reclamanţilor A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii pârâţii Ministerul Educaţiei, Ministrul Educaţiei C., Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), Inspectorul Şcolar General prof. D., Şcoala Gimnazială nr. 59 şi Directorul Scolii Gimnaziale nr. 59, de obligare a tuturor pârâţilor, potrivit competenţelor, la soluţionarea efectivă, integrală şi punctuală a plângerilor prealabile înregistrate de către ME sub nr. x/25.09.2023, de ISMB sub nr. x/20.09.2023 şi nr. y/25.09.2023 şi de Şcoala Gimnazială nr. 59 Bucureşti, sub nr. x/19.09.2023, la publicarea hotărârii judecătoreşti în 5 (cinci) ziare de circulaţie naţională şi pe site-ul instituţiilor şi la acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON (în solidar) de la pârâţi şi plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

Totodată, art. 10 din aceeaşi lege prevede că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează: criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală; criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost sesizată cu privire la un act administrativ atipic în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, sub forma refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, al Ministerului Educaţiei, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, căruia reclamanţii i-au solicitat la 25.09.2023 cercetarea şi sancţionarea disciplinară a unui profesor, printr-o cerere de chemare în judecată întemeiată pe Legea nr. 554/2004, obiectul judiciar al acţiunii de faţă circumscriindu-se prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În concluzie, în raport de dispoziţiile legale antereferite, Înalta Curte reţine că, în cazul de faţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel, şi, având în vedere prevederile alin. (3) teza I al art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de domiciliul/sediul reclamanţilor care este în Bucureşti, revine Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cauzei, în fond.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Educaţiei C., Directorul Şcolii Gimnaziale nr. 59, Ministerul Educaţiei, Inspectorul Şcolar General Prof. D., Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Şcoala Gimnazială nr. 59 şi intervenientul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea CURŢII DE APEL BUCUREŞTI, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 noiembrie 2025.