Judicial review of Judicial Inspectorate dismissal resolutions: exclusivity of appellate jurisdiction and finality of single-instance decisions under Law 305/2022
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s judgment which had previously rejected the claimant's contestation. The dispute concerned the judicial review of administrative resolutions issued by the Judicial Inspectorate to dismiss complaints against a judge, with the claimant challenging the finality of the lower court's decision. Relying on Article 46(6) of Law No. 305/2022, which explicitly designates the Court of Appeal’s decisions in such judicial disciplinary matters as final and thereby excluding them from the scope of appeals defined in the Civil Procedure Code, the Supreme Court found that no statutory basis existed for the appeal; consequently, it also refused the request to suspend proceedings pending the Constitutional Court’s review of the unconstitutionality of the same provision.
Legislator headnote
AI generatedart. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ; Judicial review of Judicial Inspectorate dismissal resolutions: exclusivity of appellate jurisdiction and finality of single-instance decisions under Law 305/2022: The dispute concerned the judicial review of administrative resolutions issued by the Judicial Inspectorate to dismiss complaints against a judge, with the claimant challenging the finality of the lower court's decision. Relying on Article 46(6) of Law No. 305/2022, which explicitly designates the Court of Appeal’s decisions in such judicial disciplinary matters as final and thereby excluding them from the scope of appeals defined in the Civil Procedure Code, the Supreme Court found that no statutory basis existed for the appeal; consequently, it also refused the request to suspend proceedings pending the Constitutional Court’s review of the unconstitutionality of the same provision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural basis for admitting the exception of inadmissibility and dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin contestaţia înregistrată la data de 6 decembrie 2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară la data de 13.10.2023 în lucrarea nr. 23 - 1575 şi a rezoluţiei emise de Inspectorul - Şef al Inspecţiei Judiciare la data de 20.11.2023 în dosarul nr. x - 1095.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 816 din 10 mai 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B., invocată din oficiu şi a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtului B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 816 din 10 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
5. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cererea de suspendare a soluţionării cauzei
În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, precum şi suspendarea judecăţii prezentului dosar, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Pentru soluţionarea acestei cereri a fost creat dosarul asociat nr. x/2023, conform art. 104 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a soluţionării cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, în situaţia în care dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.
În cauza de faţă, în raport de soluţia de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, pronunţată prin încheierea din 5 noiembrie 2025, în dosarul asociat nr. x/2023, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu se impune, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluţionării procesului.
Este de observat că, în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. Abrogarea acestor dispoziţii a fost însoţită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.
În concluzie, apreciind că nu se impune măsura suspendării soluţionării recursului, în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate existând un remediu procedural, constând în revizuirea hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L.
II.2. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, iar calea de atac promovată în cauză este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.".
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă, aşadar, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu reglementează o astfel de posibilitate, respectiv o cale de atac neprevăzută de lege, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În cauză, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 816 din 10 mai 2024, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de desfiinţare a rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară la data de 13.10.2023 în lucrarea nr. 23 - 1575 şi a rezoluţiei emise de Inspectorul - Şef al Inspecţiei Judiciare la data de 20.11.2023 în dosarul nr. x - 1095, dispozitivul acestei sentinţe conţinând şi menţiunea că hotărârea este definitivă.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este guvernat de dispoziţiile Legii nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare de la data de 16 decembrie 2022.
Dispoziţiile art. 46 din acest act normativ reglementează procedura administrativă de soluţionare a plângerilor formulate împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară, precum şi procedura de contestare judiciară, în faţa instanţei de contencios administrativ, a soluţiilor date plângerilor, inclusiv sub aspectul căii de atac împotriva hotărârii instanţei, relevante fiind alin. (3) şi (6) ale textului de lege:
"(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere. (...) (6) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.".
Aşadar, legiuitorul a optat pentru un singur grad de jurisdicţie în procedura judiciară de analiză a plângerii îndreptate împotriva rezoluţiei inspectorului-şef, fără reglementarea unei căi de atac în faţa instanţei superioare.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 816 din 10 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de recurs, având caracter definitiv, câtă vreme a soluţionat contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva unei rezoluţii emise de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, iar hotărârea instanţei de fond nu este supusă unei astfel de căi de atac, conform dispoziţiilor exprese ale art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.
Totodată, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., care definesc sfera hotărârilor supuse recursului ca fiind hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel şi alte hotărâri supuse recursului potrivit legii, precum şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care prevede că sunt hotărâri definitive acelea care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.
În condiţiile în care legiuitorul a stabilit în mod expres că hotărârile pronunţate în litigiile vizând rezoluţiile inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare sunt definitive, acestea nu se încadrează în prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. şi nu pot face obiectul unei căi de atac admisibile.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei.
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 816 din 10 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.