Liability of social media post owner for third-party comments under anti-discrimination law and freedom of expression

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 22 septembrie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., următoarele:

- anularea Hotărârii nr. 8/2023 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- să se constate că petiţia nr. 5017/02.07.2021 adresată CNCD este întemeiată şi obligarea CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererile reclamantei, aşa cum acelea au fost formulate în petiţia respectivă;

- obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 18 din 5 februarie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B..

S-a anulat în parte Hotărârea nr. 8/11.01.2022, adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2021, respectiv punctul 4 din hotărâre, cu următorul conţinut:

"raportat la comentariile venite ca reacţie la postările reclamatului se reţine lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a şterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu, conform Deciziei nr. 2612/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii CNCD nr. 106/17.03.2018".

Au fost obligaţi pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. să plătească reclamantului suma de 192,68 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 18 din 5 februarie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a învederat, în esenţă, că, pe de o parte, instanţa de fond a pronunţat soluţia cu depăşirea propriei competenţe, iar pe de altă parte, a apreciat în mod eronat cu privire la aplicarea normelor de drept material incidente în cauză.

În opinia recurentului, hotărârea a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti în ceea ce priveşte obligarea consiliului la emiterea unei noi hotărâri prin care să constate întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare.

În acest sens, a apreciat ca fiind greşit aplicate prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, ale art. 18, precum şi ale art. 17 din O.G. nr. 137/2000, considerând că instanţa de contencios administrativ este competentă, după caz (în raport cu obiectul cererii judiciare), să anuleze actul administrativ (în situaţia în care contestaţia se îndreaptă împotriva unui act emis efectiv, apreciat ea neîntemeiat şi nelegal), să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ (în situaţia în care obiectul acţiunii îl formează nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri ori neemiterea unui act administrativ), să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă; în prezenta cauză, având în vedere obiectul cererii formulate de către intimatul-reclamant, şi anume anularea hotărârii C.N.C.D., soluţia instanţei de fond era exclusiv cea bazată pe prima teză a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, şi anume să anuleze, în tot sau in parte, actul administrativ sau, per a contrario, să menţină actul administrativ.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a normelor de drept material, apreciază că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 32 C. proc. civ., considerând că instanţa de fond trebuia să respingă ca lipsită de interes cererea reclamantului, câtă vreme, prin soluţionarea petiţiei înregistrată la CNCD cu nr. 425/2020 şi emiterea hotărârii CNCD din 27.05.2020, cererea a devenit lipsita de interes, nu-i poate procura acestuia un interes practic, respectiv folosul practic pe care-l urmărea în urma câştigării procesului.

De asemenea, recurentul-pârât arată că, în ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată a persoanelor reclamate, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în faţa primei instanţe, nu poate fi obligat la plata acestora, deoarece CNCD este un organism care desfăşoară o activitate administrativ jurisdicţională, fiind autoritatea de stat în domeniul discriminării, conform art. 16 din O.G. nr. 137/2000, chemat a soluţiona sesizările referitoare la săvârşirea unor fapte de discriminare, însă nu este parte în raportul juridic dedus soluţionării între persoana reclamantă, care se consideră discriminată, şi persoana reclamată ca fiind autorul faptelor.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, invocând excepţia nulităţii acestuia pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului a nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 7 noiembrie 2024, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă A., Înalta Curte constată că excepţia este neîntemeiată, prin cererea de recurs fiind formulate critici care se circumscriu motivului de casare privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, considerente pentru care Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este fondat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

2.3. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Litigiul a avut la bază petiţia înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/02.07.2021, prin care reclamanta A. a solicitat să se constate că pârâtul B. are un comportament activ, care supune reclamanta unui tratament injust, hărţuitor şi degradant, comiţând împotriva reclamantei contravenţia de victimizare.

Petiţia a vizat două postări ale pârâtului pe pagina sa de pe reţeaua de socializare C., precum şi comentariile adăugate de alte persoane la această postare.

Ca urmare a acestei petiţii, CNCD a constituit dosarul nr. x/2021, în cadrul căruia a pronunţat Hotărârea nr. 8/11.01.2022, prin care a stabilit că faptele sesizate nu constituie victimizare, nu constituie hărţuire, nu depăşesc limita libertăţii de exprimare, iar în privinţa comentariilor la postările reclamatului, nu există o solicitare expresă a petentei ca aceste comentarii, cu posibil caracter discriminatoriu, să fie şterse.

Prin sentinţa criticată prin intermediul recursului, prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte hotărârea contestată, respectiv punctul 4, prin care "raportat la comentariile venite ca reacţie la postările reclamatului se reţine lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a şterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu", a obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca, în baza considerentelor hotărârii şi în limitele anulării hotărârii 8/2022, să reanalizeze petiţia nr. 5017/02.07.2021 şi să dispună măsurile corespunzătoare.

2.4. Analiza recursului

Înalta Curte, analizând motivele de recurs din perspectiva dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", căruia se circumscriu, constată că recursul este fondat. Încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Acest motiv de casare se poate referi fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia.

Motivele de recurs sunt fondate, soluţia primei instanţe fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale incidente, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin Hotărârea nr. 8 din 22.02.2022, a cărei anulare formează obiectul prezentului dosar, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că faptele sesizate nu constituie victimizare, nu constituie hărţuire, nu depăşesc limita libertăţii de exprimare, iar în privinţa comentariilor la postările reclamatului, nu există o solicitare expresă a petentei ca aceste comentarii, cu posibil caracter discriminatoriu, să fie şterse.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte.

Prin cererea adresată Consiliului, persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării, iar Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Instanţa de fond a reţinut că hotărârea CNCD, prin care s-a constatat că afirmaţiile nu depăşesc limitele libertăţii de exprimare conform art. 10 CEDO, este legală, nu se pot identifica elementele unei acţiuni de diferenţiere/excludere pe criterii etnice, nu se poate stabili că afirmaţiile pârâtului au avut ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, că mesajul în sine nu conţine nici un fel de element de natură să determine o discriminare pe criterii etnice, poziţia exprimată de pârât fiind doar o reacţie personală la plângerea adresată de reclamantă CNSC.

În ceea ce priveşte situaţia comentariilor postate ca urmare a publicării textului în discuţie, deşi a reţinut că prin hotărârea atacată această solicitare nu a fost analizată pe fond, deoarece "petentul nu a solicitat părţii reclamate ştergerea comentariilor din spaţiul public", şi ca urmare nu s-a pronunţat asupra caracterului potenţial discriminatoriu al acestora, instanţa de fond a constatat că acestea au caracter injurios, promovează explicit excluderea populaţiei de etnie maghiară. Coroborând permisiunea acordată terţilor pentru a posta comentarii pe site cu omisiunea de a şterge comentarii vădit discriminatorii pentru comunitatea maghiară, a constatat că răspunderea pentru comentariile exprimate ca răspuns la postarea pârâtului revine acestuia din urmă, în calitatea sa de titular al contului, iar omisiunea de a şterge comentariile cu vădit caracter denigrator la adresa etnicilor maghiari intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

A constatat, aşadar, incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, a anulat punctul 4 din hotărârea nr. 8/11.01.2022, prin care se reţinuse lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a şterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu, şi a obligat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze petiţia nr. 5017/02.07.2021 şi să dispună măsurile corespunzătoare.

În raport de cele reţinute, în legătură cu responsabilitatea intimatului-pârât pentru comentariile făcute de urmăritorii săi, instanţa de control judiciar are în vedere jurisprudenţa CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi ind ex.hu ZRT contra Ungariei, prin care s-a stabilit că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat pentru simplul fapt că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii.

Curtea Europeană a stabilit faptul că un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate şi un sistem de ştergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate în situaţia în care observaţiile utilizatorilor terţi nu se manifestă sub forma unor discursuri de incitare la ură şi a unor comentarii directe la adresa integrităţii fizice a persoanelor.

Elemente din cauza Magyar pot fi aplicate şi în cauza dedusă judecăţii, întrucât textul postat de intimatul-pârât nu este lipsit de o bază factuală, iar intimata-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi solicitat, nici anterior sesizării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi nici în cursul proceduri administrative, ştergerea respectivelor comentarii.

Înalta Curte reţine că, în cauză, comentariile venite ca urmare a postării părţii reclamate exprimă atitudini sau opinii, nu se încadrează într-un discurs al urii şi violenţei şi nici nu conţin ameninţări.

Pentru a atrage răspunderea intimatului-pârât cu privire la comentariile postate pe pagina acestuia de socializare, era necesar ca prin respectiva postare acesta să determine sau să instige terţii să aibă un comportament negativ. Însă din conţinutul postării distribuite rezultă doar o atitudine dezaprobatoare faţă de o stare de fapt, care nu ar trebui, în mod normal, să declanşeze o reacţie abuzivă sau discriminatorie a terţilor, pentru care autorul postării să fie răspunzător.

Mai mult decât atât, obligaţia de a controla conţinutul paginii de socializare este împovărătoare, de natură a descuraja exerciţiul liberei exprimări, iar dreptul la libera exprimare este un drept fundamental.

Totodată, nu se poate reţine că, prin decizia de a permite publicarea respectivelor comentarii pe pagina sa de C., intimatul-pârât şi-ar fi însuşit pe cale implicită caracterul acestora, participând personal la săvârşirea unei fapte de discriminare prin adoptarea unei conduite pasive, acesta a manifestat nemulţumire şi indignare faţă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi acţiunile acestei instituţii la adresa sa.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, se constată că sintagmele analizate, deşi agresive pe alocuri, nu se încadrează într-un discurs al urii sau al ameninţărilor directe pentru integritatea fizică şi nu reprezintă o discriminare pe criteriu etnic, care să justifice ingerinţa statului în libertatea de exprimare şi să atragă răspunderea intimatului-pârât.

În consecinţă, având în vedere efectele pe care le-au avut în mod concret, în sensul că respectivele comentarii nu au fost de natură să incite la ură împotriva etniei maghiare, instanţa de control judiciar constată că este nelegală soluţia instanţei prin care s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, a fost anulat punctul 4 din hotărârea nr. 8/11.01.2022, prin care se reţinuse lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a şterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu, şi a fost obligat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze petiţia nr. 5017/02.07.2021 şi să dispună măsurile corespunzătoare.

2.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 18 din 5 februarie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge, în tot, acţiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.