Competence for recovery of EU state aid under Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Sibiu County Court, administrative fiscal section, determining that this tribunal possessed both subject-matter and territorial jurisdiction over the dispute. The litigation concerned a company's request to suspend the effects of an administrative decision ordering the recovery of EU "aid of minimis" (approximately 127,500 RON principal plus interest) granted under O.G. No. 27/2022 and Regulation (EU) No. 1407/2013 for the transition to a circular economy, with the Appellate Court previously having declined jurisdiction in favor of the Tribunal, which had conversely referred the matter back to the Appellate Court. The High Court ruled that such administrative acts regarding the grant or recovery of EU state aid fall under the specific competence rules of Article 10(1)^1 of Law No. 554/2004, which apply a value-based criterion; as the amount involved was below the 3,000,000 RON threshold for appellate jurisdiction, the dispute belonged to the first-instance administrative tribunal of the claimant's domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence for recovery of EU state aid under Law 554/2004: Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere că cererea nu vizează un act administrativ care să aibă ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci, aşa cum rezultă din cuprinsul O.G. nr. 27/2022 finanţarea provine din fonduri de la bugetul de stat. Prin urmare, regula de competenţă instituită de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este exclusă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2025
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 10.07.2025, sub dosar nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului şi Turismului, a solicitat suspendarea efectelor deciziei de recuperare a ajutorului de minimis nr. 390592 din data de 15.10.2024, până la finalizarea procesului în cadrul dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 187 din 16 iulie 2025 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de instanţă din oficiu, în ce priveşte necompetenţa materială a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de sentinţa nr. 184/2025 a aceleiaşi instanţe.
A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI, DIGITALIZĂRII, ANTREPRENORIATULUI ŞI TURISMULUI, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a reţinut că sentinţa nr. 184 din 8 iulie 2025 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2025 prin care a fost tranşată chestiunea necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea cererii de suspendare a efectelor deciziei de recuperare a ajutorului de minimis nr. 390592 din data de 15.10.2024 formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI, DIGITALIZĂRII, ANTREPRENORIATULUI ŞI TURSIMULUI, până la finalizarea procesului în cadrul dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, are autoritate de lucru judecat cu privire chestiunea tranşată, aceasta impunându-se şi în prezenta cauză, dată fiind identitatea de părţi, obiect şi cauză dintre cele două cereri, respectiv cea din dosarul nr. x/2025 şi cea din prezentul dosar.
2.2. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 6510 din 22.10.2024, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului şi Turismului, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere că cererea nu vizează un act administrativ care să aibă ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci, aşa cum rezultă din cuprinsul O.G. nr. 27/2022 finanţarea provine din fonduri de la bugetul de stat. Prin urmare, regula de competenţă instituită de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este exclusă.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului de competenţă
Analizând prezentul conflict de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Pentru a stabili norma legală care determină competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că prin contractul de finanţare încheiat în temeiul Regulamentului UE nr. 1407/2013 al Comisiei din 18.1.20213 privind aplicarea art. 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, precum şi a O.G. nr. 27/2022 privind reglementarea unor măsuri financiare prin instituirea schemei de ajutor de minimis în vederea tranziţiei către economia circulară, s-a stabilit că acordarea ajutoarelor de minimis în vederea tranziţiei către economia circulară în cadrul schemei se face cu respectarea prevederilor privind ajutorul de minimis prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x, nr. 352 din data de 24 decembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulament.
Potrivit art. 30, dispoziţie legală în baza căreia pârâtul a calculat dobânda aferentă sumei de restituit, ajutorul plătit care trebuie recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii şi până la data recuperării. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului (UE) 2015/1.589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi ale Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/1.589 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu modificările ulterioare.
De asemenea, potrivit art. 108 din Tratatul de funcţionare, Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcţionarea pieţei interne.
În cazul în care, după ce părţilor în cauză li s-a solicitat să-şi prezinte observaţiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta hotărăşte desfiinţarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie.
În cazul în care statul în cauză nu se conformează deciziei în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 şi 259.
Aşadar, coroborând legislaţia naţională cu cea comunitară care reglementează regimul juridic al ajutorului de minimis ce face obiectul deciziei contestate, se constată că actele administrative care au ca obiect acordarea/recuperarea acestui ajutor de stat se încadrează în noţiunea de "finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene", astfel că sunt aplicabile în speţă prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 54/2004, "cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii conform prevederilor alin. (1)".
În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că actul care face obiectul cererii este evaluabil în bani, valoarea lui fiind dată de cuantumul sumelor ce se impun a fi recuperate (suma 127.500 RON - decontată prin cererea de rambursare nr. x şi dobânda în cuantum de 5.030,19 RON) astfel că cererea de suspendare se circumscrie dispoziţiilor art. 10 alin. (1)1 teza I din Legea nr. 554/2004, făcând parte din categoria cererilor privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, care se soluţionează potrivit criteriului valoric.
Aşa fiind, în raport de cuantumul ajutorului de minimis care s-a stabilit a fi recuperat, litigiul este de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Mai mult, Înalta Curte subliniază că şi în situaţia în care s-ar aplica dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cuantumul creanţei contestate se situează sub plafonul de 3.000.000 RON care ar putea atrage competenţa materială a curţii de apel, astfel că şi din această perspectivă litigiul este de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului.
De asemenea, va reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente pentru anularea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, să dispună suspendarea executării acestuia, de unde rezultă că în cazul cererii de suspendare, instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial se determină potrivit normelor de competenţă prevăzute de art. 10, pentru judecarea acţiunii în anularea actului.
În privinţa competenţei teritoriale, instanţa reţine că, în conformitate cu art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care prevede că " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său", competenţa teritorială revine tribunalului în circumscripţia căruia se situează sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Sibiu.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.