Jurisdictional conflict in traffic contravention: registered domicile over factual residence upheld, case assigned to court of domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest District 2 Court, ruling that the claimant’s filing in their registered domicile prevailed over the lower court's declination based on actual residence. The dispute involved a challenge to a traffic contravention penalty, where the initial instance of the Bucharest District 2 Court rejected the case on the grounds that the plaintiff's de facto residence was in Brașov, while the Brașov Court subsequently declined material competence, arguing that the claimant had already exercised the statutory alternative option by choosing their domicile. The decisive legal basis is Article 118(1) of O.U.G. No. 195/2002, which grants contravenors the exclusive alternative choice between the court of the violation site or the court of their registered domicile, interpreted alongside Article 87 of the Civil Code and Article 116 of the Code of Civil Procedure; the Court held that for jurisdictional purposes, "domicile" is determined by the registered address in the identity card, not by factual residence, thereby validating the claimant's choice of the Bucharest court and rejecting the argument that procedural service rules regarding actual residence apply to jurisdictional determinations.
Legislator headnote
AI generatedart. 116 C. proc. civ, art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 din C. civ, art. 155 pct. 6 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict in traffic contravention: registered domicile over factual residence upheld, case assigned to court of domicile: The dispute involved a challenge to a traffic contravention penalty, where the initial instance of the Bucharest District 2 Court rejected the case on the grounds that the plaintiff's de facto residence was in Brașov, while the Brașov Court subsequently declined material competence, arguing that the claimant had already exercised the statutory alternative option by choosing their domicile. The decisive legal basis is Article 118(1) of O.U.G. No. 195/2002, which grants contravenors the exclusive alternative choice between the court of the violation site or the court of their registered domicile, interpreted alongside Article 87 of the Civil Code and Article 116 of the Code of Civil Procedure; the Court held that for jurisdictional purposes, "domicile" is determined by the registered address in the identity card, not by factual residence, thereby validating the claimant's choice of the Bucharest court and rejecting the argument that procedural service rules regarding actual residence apply to jurisdictional determinations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive to justify the court's authority to settle the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2025
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2024, petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER, a formulat plângere contravenţională, solicitând anularea procesului-verbal nr. x/01.08.2024, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă
Prin sentinţa nr. 4488 din 3 aprilie 2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER, în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a reţinut că dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficienţă. Noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu în fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Braşov
Prin sentinţa civilă nr. 6373 din 8 iulie 2025, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.
A declinat soluţionarea cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER, cu participarea intervenienţilor forţaţi B. şi C. S.A., în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
A constatat suspendată de drept judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a reţinut că potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente". În speţă, instanţa constată că opţiunea privind competenţa teritorială a fost exercitată de petent prin înregistrarea plângerii la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.
Instanţa subliniază că dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 reglementează o competenţă teritorială exclusivă alternativă, contravenientul având posibilitatea de a opta între instanţa de la locul constatării contravenţiei şi instanţa de la domiciliul său.
În acest context, reţine că, din punct de vedere juridic, domiciliul părţii nu poate fi asimilat locuinţei efective (reşedinţei), aceasta neputând fundamenta stabilirea competenţei teritoriale. Relevanţa reşedinţei subzistă exclusiv în sfera comunicării actelor de procedură.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului de competenţă
Analizând prezentul conflict de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:
Pentru a stabili norma legală care determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a formulat o plângere contravenţională cu scopul anulării procesului-verbal nr. x/01.08.2024, emis de IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER.
Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data înregistrării plângerii pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti (08.08.2024), "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul."
De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Instanţa subliniază că dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 reglementează o competenţă teritorială exclusivă alternativă, contravenientul având posibilitatea de a opta între instanţa de la locul constatării contravenţiei şi instanţa de la domiciliul său.
În speţă, Înalta Curte constată că opţiunea privind competenţa teritorială a fost exercitată de petent prin înregistrarea plângerii la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală.
Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată în mod expres ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevanţă prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării, se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.
Nu poate fi reţinută în cauza de faţă teza avansată de prima instanţă învestită cu soluţionarea cererii în sensul că, din punct de vedere procedural, ceea ce interesează este domiciliul stabilit în fapt, deoarece acesta ar permite părţilor, prin alegerea unui domiciliu în fapt să beneficieze de competenţă alternativă, în lipsa unui text de lege care să prevadă în mod expres acest lucru.
Relevanţa celor reţinute de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti are legătură, aşa cum am arătat, cu locul citării părţilor din proces iar nu cu modalitatea de stabilire a competenţei materiale a instanţei în raport de domiciliul părţilor din proces.
În consecinţă, faţă de împrejurarea că O.U.G. nr. 195/2002 se referă la domiciliul reclamantului (care este în Bucureşti) sau la locul săvârşirii faptei (Braşov), iar reclamantul a înregistrat cererea pe rolul unei instanţe din Bucureşti, rezultă că acesta a optat pentru instanţa de la domiciliu înscris în cartea de identitate. Împrejurarea că reclamantul este stabilit în fapt în Braşov nu este o motivare pertinentă care să justifice declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, câtă vreme reclamantul avea posibilitatea de a învesti instanţa de la locul faptei care era în raza de circumscripţie a Judecătoriei Braşov dar, cu toate că legea îi conferea acest drept, a ales să adreseze cererea unei instanţe din capitală.
Astfel, Înalta Curte constată că competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de reclamantul A. aparţine instanţei în a cărei rază teritorială domiciliază acesta.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., intimatul Inspectoratul Poliţie Judeţean Braşov şi pe intervenienţii C. S.A. şi B., în favoarea
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.