Nullity of cassation appeal for lack of legal reasoning: failure to articulate statutory cassation grounds rather than re-litigating facts

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.08.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B. au formulat plângere împotriva refuzului pârâtei Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, de a emite Ordine nominale de încadrare a reclamanţilor potrivit Anexei 4 si 7 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023, solicitând obligarea pârâtei să emită Ordine nominale de încadrare:

a) pentru reclamantul B. potrivit Anexei 4 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023 emis de ICCJ, având gradul de judecător de Curte de apel cu o vechime intre 15-20 de ani, gradaţia 5, venit brut neplafonat la 01.01.2018 de 33.437 RON;

b) pentru reclamantul A., potrivit Anexei 7 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023 emis de ICCJ, având gradul de judecător de tribunal, preşedinte de secţie, cu o vechime de peste 20 de ani, gradaţia 5, venit brut neplafonat la 01.01.2018 de 32.732 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1326 din 26 iulie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată, şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1326 din 26 iulie 2024, au declarat recurs reclamanţii A. şi B. arătând, în esenţă, următoarele:

"prin sentinţa civilă nr. 1326/26.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost respinsă acţiunea formulată de subsemnaţii, ca neîntemeiată, pe motiv ca parata a emis pe numele nostru adeverinte de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, iar nemaiavând calitatea de judecători, nu se mai pot emite ordine de salarizare.

Potrivit art. 488 alin. l pc. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra faptului ca pe perioada 01.01.2018 si pana la data eliberării din funcţie prin pensionare, se pot emite ordine de salarizare, noi fiind judecători in funcţie, aceasta a încălcat regulile de procedură, hotărârea fiind lovită de nulitate.

De asemenea, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare "când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ..., cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă", iar faptul ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra cererii noastre de a se emite ordine de salarizare pentru perioada 01.01.2018 si pana la data pensionarii fiecaruia dintre reclamanti, echivaleaza cu nepronuntarea asupra fondului cauze.

Mentionam faptul ca la data eliberarii din functie prin pensionare, recurentii au avut indemnizatia lunara plafonata.

Ulterior prin Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023 emis de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a stabilit ca drepturile judecatorilor se calculeaza luând în considerare valoarea de referinta sectoriala in suma de 605,225 RON, fara a fi aplicata plafonarea prevazuta art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificarile ulterioare, cu respectarea grilelor cuprinse in anexele 1-13 ale ordinului.

Astfel, in grilele Ordinului nr. 959/I din 12.04.2023, se arata ca indemnizatia lunara neplafonata se calculeaza incepand cu data de 01.01.2018, iar prin adeverintele emise de recurenta, aceasta indemnizatie s-a calculat doar incepand cu data de 30.12.2021.

Prin urmare, a ramas neacoperita prin emiterea acestor adeverinte salariale, perioada cuprinsa intre data de 01.01.2018 si perioada 29.12.2021.

Mentionam ca recurentul B. a activat ca judecător în cadrul Tribunalului Arad, cu grad de curte de apel, pina la data de 11.10.2021 cand a fost eliberat din functie prin pensionare in baza Decretului nr. 1035/08.10.2021, iar reclamantul A. a activat ca judecător în cadrul Tribunalului Arad, presedinte de sectie, cu grad de tribunal, pina la data de 06.12.2021 cand a fost eliberat din functie prin pensionare in baza Decretului nr. 1274/06.12.2021.

Deci, pentru B., trebuia emis pe perioada 01.01.2018 10.10.2021, atat ordin de salarizare cu VRS 605,225 neplafonat, cat si adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, iar pentru perioada 11.10.2021 - 29.12.2021 trebuia emisa doar adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, deoarece pentru perioada ulterioara datei de 30.12.2021 au fost emisa adeverinta de salarizare, asa cum recunoaste si intimata.

De asemenea, pentru A., trebuia emis pe perioada 01.01.2018 06.12.2021, atat ordin de salarizare cu VRS 605,225 neplafonat, cat si adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, iar pentru perioada 07.12.2021 - 29.12.2021 trebuia emisa doar adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, deoarece pentru perioada ulterioara datei de 30.12.2021 au fost emisa adeverinta de salarizare, asa cum recunoaste si intimata.

Prin urmare, prima instanta a gresit cand a apreciat ca nu se pot emite ordine de salarizare pentru perioada anterioara emiterii Ordinului nr. 959/I din 12.04.2023, deoarece adeverintele de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu s-au emis pentru perioada anterioara emiterii acestui ordin, astfel incat si ordinele de salarizare se pot emite pentru perioada anterioara emiterii acestui ordin, deoarece recurentii erau judecatori in functie si chiar prin anexele ordinului se arata ca drepturile salariale se calculeaza incepand cu data de 01.01.2018.

Având în vedere aceste motive, consideram că în cauză este incident art. 488 alin. (1) pc. 5 C. proc. civ. si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, deoarece prin hotărârea atacată, prima instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere si nu s-a judecat fondul cauzei, respectiv emiterea ordinelor de salarizare incepand cu data de 01.01.2018, cand recurentii erau judecatori in funcţie.

În drept ne întemeiem cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pc. 5 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi pe celelalte texte de lege menţionate anterior."

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului, pe cale de excepţie, iar în subsidiar, să se dispună respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente speţei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nul pentru nemotivare, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susţinerile reclamanţilor prin comparaţie cu argumentaţia expusă în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente înscrise în cererea de chemare în judecată, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia atât să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, cât şi să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârşit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Recurenţii - reclamanţi nu au dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinţei recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susţinerile din cererea de recurs constau în referiri succinte şi cu caracter general la o nelegalitate a soluţiei emise de judecătorul de primă instanţă prin prisma încălcării normelor de procedură în derularea procesului, însoţită de aspecte subsumate situaţiei de fapt deduse judecăţii, fără însă a fi aduse critici din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de C. proc. civ. cu privire la recurs.

În concret, Curtea de Apel Bucureşti şi-a argumentat soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 1326 din 26 iulie 2024, arătând, în esenţă, că în dispoziţiile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, invocate de reclamanţi, în forma în vigoare la data la care reclamanţii s-au adresat pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu solicitarea de a li se emite ordinele nominale de încadrare salarială, potrivit Anexei 4 si 7 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023, se referă la actualizarea pensiei de serviciu, în modalitatea prevăzută de aceste dispoziţii legale, iar nu la emiterea retroactivă de ordine de salarizare în care să fie incluse şi majorările indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru judecătorii sau procurorii în activitate. Aceste dispoziţii legale şi împrejurarea că reclamanţilor le-au fost emise adeverinţele pentru actualizarea pensiei de serviciu au stat la baza soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată

În ciuda dezvoltării argumentative a Curţii de Apel Bucureşti, recurenţii - reclamanţi, nu au prezentat un raţionament critic faţă de considerentele sentinţei recurate, care să se poată încadra într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancţionată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1326 din 26 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de nulitate, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1326 din 26 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.