Nullity of cassation appeal for failure to develop specific grounds of illegality challenging inadmissibility of administrative action

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 1779/04.04.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu de către instanţă, şi declinată competenţa de soluţionare a capătului 3 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1831 din 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi, în consecinţă, respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov şi Ministerul Afacerilor Interne, ca inamisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1831 din 7 noiembrie 2024 a declarat recurs reclamantul A., arătând că se impune admiterea căii de atac.

În motivare, a susţinut următoarele:

- încălcarea drepturilor legale prevăzute de Legea nr. 295/2004,care prevede ca are dreptul sa procure arme letale, respectiv art. 13 din SECTIUNEA 2:Condiţii cu privire la procurarea şi înstrăinarea armelor letale, precum şi a muniţiei aferente de către persoanele fizice de cetăţenie română.

- încălcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul de detinere sau, dupa caz, de port si folosire a armei cum este specificat in art. 23.

Regimul dreptului de deţinere a armelor letale - art. 26: Condiţiile exercitării dreptului de deţinere a armelor (1) Titularul dreptului de deţinere a armelor letale are obligaţia să păstreze armele şi muniţiile înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (2) Titularul dreptului de deţinere a armelor poate fi autorizat de către organul de poliţie competent teritorial, la cerere, să scoată armele deţinute în condiţiile legii din incinta locului unde acestea sunt păstrate, în următoarele situaţii: a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier; b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele. (3) În autorizaţia prevăzută la alin. (2) se menţionează perioada în care armele urmează să fie transportate în afara locului unde sunt păstrate, motivul pentru care acestea se transportă, traseul utilizat, destinaţia şi condiţiile în care trebuie asigurată arma în timpul transportului. (4) În cazul în care armele sunt scoase din incinta locului unde sunt păstrate, în vederea prezentării acestora la organele competente cu ocazia prelungirii valabilităţii permisului de armă, nu mai este necesară obţinerea prealabilă a autorizaţiei prevăzute la alin. (2)

- încălcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul de detinere sau, dupa caz, de port si folosire a armei si nu se incadrează la anularea si suspendarea dreptului de detinere a armelor conform art. 28.

- încălcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul de detinere sau, dupa caz, de port si folosire a armei si nu se încadrează la suspendarea, revocarea si anularea dreptului de port si folosire a armelor letale si a munitiilor conform art. 44.

- încalcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul si indeplineşte conditiile in vederea autorizarii procurarii armelor letale si eliberarii unui permis de port arma dupa cum urmeaza:

A enumerat condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 295/2004.

Pentru a obţine permisul de port armă pentru arma cumpărată mai este necesar urmatoarele:

După procurarea armei în baza autorizaţiei de cumpărare, ai la dispoziţie maxim 3 zile lucrătoare, pentru a înscrie arma şi a ţi se elibera permisul de port armă.

La data depunerii actelor necesare prelungirii permisului de port arma, BB nr. x conform Legii 295/2004, acelesi documente sunt valabile si pentru obtinerea unui nou permis de port arma, fara a fi necesar efectuarea de trageri in poligon.

În prezent arma pistol cu glont propietate personala, obtinuta legal si cu dreptul oferit de Legea nr. 295/2004 sa o pot folosi pentru paza si protectie este depusa pentru pastrare la S.C. B. S.R.L. armurier autorizat (contract de depozitare bunuri mobile seria x nr. x din 30 iunie 2023) si platesc 100 RON lunar, la solicitarea IJP Ilfov Serviciul Arme si Munitii fara ca acestia sa precizeze pe ce perioada, sau care sunt modalitatile legale de recuperare si folosire.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

A precizat că recursul în Noul C. proc. civ. este reglementat ca fiind o cale extraordinară de atac iar motivele de casare sunt cele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Niciuna dintre criticile dezvoltate de recurent nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de textul de lege indicat anterior, ba mai mult decât atât, aceasta în cadrul căii de atac reia argumentaţia expusă şi în faţa primei instanţe de judecată.

Astfel, a apreciat că se impune anularea cererii de recurs ca nemotivată.

Pe fondul recursului, a apreciat că sentinţa civilă atacată în cauză este rezultatul interpretării şi aplicării corecte a legii de prima instanţă astfel că nu se identifică motive de reformare a acesteia.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susţinerile recurentului - reclamant A. prin comparaţie cu argumentaţia expusă în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente înscrise şi în cererea de chemare în judecată, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia atât să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, cât şi să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârşit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Recurentul - reclamant A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinţei civile recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susţinerile din cererea de recurs constau în referiri succinte şi cu caracter general la o pretinsă încălcare a unor drepturi civile ale acestuia, drepturi pe care, în opinia sa, i le conferă Legea nr. 295/2004, care nu pot fi asimilate însă cu îndeplinirea cerinţei de motivare a recursului.

În concret, Curtea de Apel Bucureşti şi-a argumentat soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 1831/2024, arătând că în speţă nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, iar admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii nu este consecinţa lipsei plângerii prealabile, care este necesară doar în cazul solicitării anulării unui act administrativ tipic, ci este consecinţa lipsei unui act administrativ asimilat, lipsei unui refuz al autorităţii, determinată de lipsa adresării unei cereri anterioare de către reclamant.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curţii de Apel Bucureşti, recurentul - reclamant nu a prezentat un raţionament critic faţă de considerentele sentinţei civile recurate, ci s-a limitat la a relua afirmaţiile generice în sensul că se impune reanalizarea dosarului său prin raportare la drepturile care i-au fost încălcate. Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancţionată de lege cu nulitatea căii de atac formulate, criticile dezvoltate de recurentul - reclamant nefiind apte a conduce la reformarea sentinţei primei instanţe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1831 din 7 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de nulitate, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1831 din 7 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.