Legality of Court of Accounts measures to regularize lapsed receivables and impose administrative liability for statutory recovery deadlines

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.10.2020 sub nr. x/2020, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând suspendarea executării încheierii nr. 31/16.09.2020 până la soluţionarea definitivă a prezentei cereri, în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 şi constatarea împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a aplica măsurile din această încheiere.

Totodată, reclamanta a solicitat anularea în parte a încheierii nr. 31/16.09.2020, în ceea ce priveşte respingerea solicitării de anulare a măsurilor I.5 şi II.1 din Decizia nr. X/D67/29.05.2020, aferente abaterilor consemnate la punctul 5 din aceasta. Pe cale de consecinţă, a solicitat şi anularea Deciziei X/D67/29.05.2020, în ceea ce priveşte măsurile dispuse la punctul I.5 şi II.1, cu consecinţa admiterii contestaţiei nr. P/20/8269/18.06.2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 572 din data de 9 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de anulare în parte a încheierii curţii de Conturi a României nr. 31/16.09.2020 şi de anulare a Deciziei Curţii de Conturi a României nr. X/D67/29.05.2020 în ceea ce priveşte măsurile dispuse la I.5 şi II.1, inclusiv cu privire la motivul întemeiat pe pretinsa împlinire a termenului de prescripţie cu referire la actul atacat.

Totodată, a respins cererea de suspendare a încheierii curţii de Conturi a României nr. 31/16.09.2020, în cauza privind pe reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei împotriva încheierii nr. 31/16.09.2020 a Curţii de Conturi - Departamentul X, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv anularea măsurii referitoare la pct. I 5 pentru pct. b) şi II 1, iar în subsidiar să se constate că măsurile înscrise la pct. I.5 şi II.1 din Decizia X/67/2020 - cu referire la A. S.A. pct. b) din decizie - sunt considerate îndeplinite/implementate, celelalte măsuri contestate fiind considerate a fi fost aduse la îndeplinire de către Curtea de Conturi a României.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că în situaţia în care se stabileşte existenţa unui prejudiciu, pentru a fi susceptibil de reparare trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii, respectiv: i) să fie cert, adică existenţa şi întinderea sa să fie sigură; este cert prejudiciul actual, adică prejudiciul deja produs, cât şi prejudiciul viitor, care este sigur că se va produce urmare unei fapte ilicite, fiind astfel posibil de evaluat; ii) să fie direct, adică să constituie un efect nemijlocit al faptei ilicite, de care se leagă printr-un raport de cauzalitate; iii) să nu fi fost acoperit încă prin despăgubiri de către o terţă persoană.

Inexistenţa sau nedovedirea chiar şi a uneia dintre aceste condiţii face să nu poată fi stabilită întinderea unui prejudiciu, ori, în cazul de faţă nu se pune problema îndeplinirii cumulative a celor trei condiţii, cu atât mai mult cu cât neînscrierea la masa credală a dividendelor a fost doar o consecinţă şi nu o cauză a nerecuperării dividendelor anului 1997.

Recurenta-reclamantă a contestat şi cuantumul aşa-zisei creanţe stabilite de Curtea de Conturi ca fiind de 35.763,59 RON (constituită din dividende şi accesorii, doar dividendele în sumă de 9.820,34 RON fiind creanţe), menţinându-şi punctul de vedere cu privire la neînscrierea/neînregistrarea contabilă a majorărilor de întârziere/accesoriilor, în lipsa unui titlu executoriu care să stabilească potenţiala obligaţie de plată, suma respectivă nereprezentând niciodată o creanţă, prin faptul că nu răspunde condiţionalităţilor de a fi certă, lichidă şj_exigibilă şj nici nu ar putea fi înregistrată, încălcându-se flagrant Legea contabilităţii, cum s-a afirmat în mai multe rânduri, respectiv principiul prudenţei, care nu permite constituirea de rezerve ascunse sau de provizioane excesive, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi, de aceea, nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

Astfel, măsura impusă ar conduce la creşterea de valoare a unui pasiv extern a unei datorii, considerate a fi ireversibile, fiind deci un complement de datorie, contabilizată ca atare, iar apariţia unei datorii a cărei mărime şi scadenţă sunt nesigure conduce la constituirea de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, fiind practic încălcat acest principiu. Aşadar, apreciază şi din acest punct de vedere închisă măsura curţii, prin înregistrarea dividendelor în contul 473 - decontări din operaţii în curs de clarificare.

Pentru ca totuşi măsura Curţii de Conturi să poată fi considerată îndeplinită, din toate punctele de vedere (nu_doar parţial), Preşedintele AAAS a aprobat o_acţiune de documentare şi control a Serviciului Control la nivelul DPCLS, DJ şi DE din cadrul Autorităţii, cu privire la societatea A. S.A..

În urma acestei acţiuni, Serviciul Control a întocmit Raportul de control nr. x/06.12.2021, pe care l-a înaintat Curţii de Conturi a României - Departamentul X, cu constatarea faptului că măsura I.5 a fost îndeplinită.

Urmare a faptului că auditorii Curţii de Conturi au efectuat, în perioada 31.01.2023-20.02.2023, o nouă acţiune de verificare a modului de implementare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. X/D67/29.05.2020, a fost aprobată de către Preşedintele AAAS efectuarea unei noi acţiuni de control, pentru reanalizarea şi completarea Raportului de control nr. x/06.12.2021, la nivelul DPCLS, DE şi DJ din cadrul Autorităţii.

În urma noii acţiuni de documentare şi control, finalizată prin Raportul de control nr. x/28.04.2023, Serviciul Control a concluzionat că faţă de termenul de 18.05.2000 (când a fost depusă cererea de chemare în judecată a societăţii A.), conducerea APAPS nu ar fi avut posibilitatea să stabilească persoanele responsabile pentru formularea eronată a acţiunii şi să atragă răspunderea materială pentru paguba cauzată de nerecuperarea dividendelor anului 1997, prin emiterea deciziei de imputare, decât până cel mai târziu la data de 17.05.2003, astfel cum era prevăzut de alin. (2), art. 108 din Codul muncii al României din 1972, aceasta fiind legislaţia aplicabilă pentru pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariaţilor FPS care se fac vinovaţi de formularea necorespunzătoare a cererii de chemare în judecată a societăţii A. S.A. pentru neachitarea dividendelor aferente anului 1996.

Preşedintele APAPS ar fi trebuit să emită decizia de imputare în termen de 60 de zile de la data luării la cunoştinţă de existenţa deciziei civile nr. 7426/06.12.2002 pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie în soluţionarea definitivă a litigiului cu privire la dividendele datorate de A. S.A., dar nu mai târziu de 17.05.2003.

Cu privire la faptul atragerii răspunderii preşedintelui APAPS din perioada 18.05.2000 -17.05.2003, care s-ar fi făcut vinovat de neluarea măsurii de imputare în termenele prevăzute de lege, echipa de control a arătat că potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 296/30.12.2000 privind înfiinţarea APAPS "Conducerea operativă şi coordonarea întregii activităţi a APAPS sunt asigurate de un preşedinte - membru al Guvernului, 3 vicepreşedinţi cu rang de secretar de stat numiţi de primul-ministru la propunerea preşedintelui, precum şi de un secretar general numit în condiţiile legii". Aşadar, răspunderea unui membru al guvernului putea fi atrasă doar prin modalităţile prevăzute de Constituţia României.

Cu privire la răspunderea juridică, Constituţia prevede la art. 108 alin. (2) că numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru fapte săvârşite în exercitarea funcţiei lor. În aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, a fost adoptată Legea nr. 15/1999 privind răspunderea ministerială care reglementează atât răspunderea politică a membrilor Guvernului cât şi răspunderea lor juridică.

Astfel, atât potrivit dispoziţiilor art. 2528 din C. civ., cât şi celor ale art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la acea dată, prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. În speţă, data de la care începea să curgă prescripţia dreptului la acţiune împotriva preşedintelui APAPS a fost data de 18.05.2003 - respectiv, după trecerea celor 3 ani de când ar fi avut la dispoziţie posibilitatea stabilirii persoanelor vinovate şi a emiterii deciziei de imputare, conform Codului muncii aplicabil la acea dată - şi s-a stins la data de 17.05.2006.

Regulamentul din 19 iulie 2001 de organizare şi funcţionare a APAPS, aprobat prin H.G. nr. 678/19.07.2001, nu prevedea modalităţi de atragere a răspunderii preşedintelui APAPS pentru fapte imputabile acestuia. Ca atare. în lipsa prevederilor din ROF referitoare la sancţionarea conducerii APAPS pentru neluarea măsurilor împotriva persoanelor care s-ar fi dovedit vinovate de nerecuperarea de la A. S.A. a dividendelor anului 1997, deci în lipsa unei baze legale, nici conducerile subsecvente ale Autorităţii nu puteau dispune efectuarea unei cercetări administrative împotriva preşedintelui care nu a emis decizia/deciziile de imputare.

Ca urmare, măsura dispusa de Curtea de Conturi a României nu îşi găseşte suport legal, iar dispoziţiile instanţei de fond încalcă toate normele de drept material indicate anterior.

Recurenta - reclamantă a precizat şi faptul că, în dosarul penal nr. x/2022, organul de cercetare penală a propus clasarea cauzei privind plângerea formulată de Curtea de Conturi a României împotriva conducerii A.A.A.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerecuperare a prejudiciilor constatate ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de către conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, faptă prevăzută de art. 64 din Legea nr. 94/1992, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pronunţând o soluţie de clasare.

Contrar reţinerii instanţei de fond, a arătat recurenta-reclamanta că interpretarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 94/1992, republicată şi a Deciziei nr. 19/2019 din 03.06.2019, pronunţată de ICCJ, Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2019, nu este una eronată, în condiţiile în care pârâta a decăzut din dreptul de a mai emite decizii ce implică o eventuală cercetare cu privire la răspunderea patrimonială a salariaţilor, având în vedere ca situaţie premisă producerea unui prejudiciu, în situaţia în care prescripţia dreptului la acţiune s-a împlinit în considerarea dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta - reclamantă reia susţinerile prezentate în faţa instanţei de fond şi prezintă în plus faţă de starea de fapt, rezultată din acţiunea introductivă, constatările din rapoartele de follow - up încheiate ulterior soluţionării la instanţa de fond a acestui litigiu, susţineri ce nu pot fi primite.

Recurenta, deşi critică hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte nelegala aplicare a normelor de drept la speţa dedusă judecăţii, nu arată, în concret, care sunt dispoziţiile legale ce au fost eludate sau care au fost aplicate greşit de prima instanţă din Legea nr. 94/1992, atunci când încearcă să acrediteze ideea că intimata - pârâtă, Curtea de Conturi, a acţionat în afara cadrului legal, când a dispus măsurile contestate.

Afirmaţiile recurentei - reclamante nu pot fi primite, ţinând cont de prevederile legale şi de starea de fapt, ce au stat la baza consemnării stării de fapt în procesul-verbal de constatare şi, totodată, nu infirmă, raţionamentul ce a condus la formarea convingerii primei instanţe.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Judecătorul fondului în mod corect a reţinut că măsurile dispuse la punctele 1.5 şi II. 1 din Decizia Curţii de Conturi a României nr. X/D67/29.05.2020 au fost luate în mod legal, în conformitate cu ansamblul de reguli, de fond şi formă, prevăzute de Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, coroborate cu cele ale Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

Potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, Curtea de Conturi a României are competenţa să constate, cu ocazia efectuării auditului financiar, abateri de la legalitate sau regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, iar pe de altă parte, este de principiu că, în activitatea de verificare efectuată, pârâta trebuie să urmărească stabilirea situaţiilor de fapt financiare în mod exact şi real, conform art. 29 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.

De asemenea, potrivit art. 43 lit. c) "În baza constatărilor sale, Curtea de Conturi stabileşte: c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar contabilă sau fiscală controlată."

Totodată, pârâta Curtea de Conturi are dreptul, conform art. 28 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 94/1992, de a verifica utilizarea fondurilor publice şi a resurselor publice cu eficienţă, eficacitate şi economicitate.

În prezenta cauză, în urma misiunii de audit efectuată în perioada 06.01.2020 - 30.04.2020 asupra situaţiilor financiare întocmite la data de 31 decembrie 2019 de către reclamantă, Departamentul X al Curţii de Conturi a României a încheiat Raportul de audit financiar şi Procesul-verbal de constatare anexă la acesta, înregistrate sub nr. x/30.04.2020, iar pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate şi regularitate, a emis Decizia nr. X/D67/29.05.2020, prin care s-au dispus, în sarcina reclamantei, mai multe măsuri, printre care: - măsura prevăzută la pct. I.5 (prevăzută pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 5 din constatările deciziei), constând în: efectuarea unor analize şi stabilirea măsurilor ce se impun, după caz, pentru situaţiile prezentate la pct. 5 din constatări, în care instanţa a constatat tardiv/prescris dreptul la acţiune al instituţiei pentru solicitarea recunoaşterii unor drepturi patrimoniale, respectiv, nefondată acţiunea în condiţiile în car, anterior, AAAS nu a acţionat, la alte intituţii, pentru apărarea intereselor sale; - măsura prevăzută la pct. II.1), constând în: în funcţie de rezultatele analizei efectuate ca urmare a măsurii I.5 din prezenta, stabilirea întinderii eventualelor prejudicii produse AAAS, precum şi dispunerea măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare.

Aspectele prezentate la pct. 5 din partea constatativă a Deciziei nr. X/D67/29.05.2020, pentru care s-au dispus măsurile de la punctele 1.5 şi II.1 din partea dispozitivă a acesteia, au fost identificate în urma verificării modului de ducere la îndeplinire a unor măsuri dispuse prin decizii emise anterior.

Aceste constatări au fost consemnate în rapoartele întocmite cu ocazia verificării stadiului deciziilor, însă conducerea A.A.A.S. nu le-a luat în seamă şi nu a dispus măsuri în cazul lor.

Având în vedere prevederile pct. 255 din Regulamentul, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi, în conformitate cu care obiectivul general al auditului financiar este şi acela de a obţine o asigurare rezonabilă asupra faptului că,,...b) modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, (...), precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea verificată şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, constatările au fost înscrise şi în raportul de audit financiar încheiat pentru anul 2019, situaţie care a permis dispunerea măsurii de analizare a lor de către conducerea A.A.A.S. şi luarea de măsuri în consecinţă, acest fapt neputând reprezenta expresia excesului de puterea al auditorilor externi.

Revenind la aspectele prezentate la pct. 5 din Decizia nr. X/D67/29.05.2020, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a consemnat neefectuarea de către A.A.A.S. a unor analize a cazurilor în care instanţa a constatat tardiv/prescris dreptul de acţiune al instituţiei pentru solicitarea recunoaşterii unor drepturi patrimoniale, respectiv, nefondată acţiunea, în condiţiile în care, anterior, A.A.A.S. nu a acţionat, la alte instituţii, pentru apărarea intereselor sale, nefiind astfel luate măsuri în consecinţă.

În ceea ce priveşte relaţia recurentei-reclamante cu S.C. A. S.A., fără a mai relua situaţia de fapt iniţială, instanţa de recurs reţine doar că în urma analizei Notei cu privire la reglementarea creanţelor proprii AAAS asupra S.C. A. S.A. Timişoara - Jud. Timiş, constituite din dividende cuvenite AAAS pentru exerciţiul financiar al anului 1997, Colegiului Director, prin Hotărârea nr. 45/2016, a aprobat "scoaterea din evidenţa contabilă şi operativă a sumei de 9.820,34 RON reprezentând dividende corespunzătoare anului 1997" cu menţiunea "înregistrării sumelor în contul 473 decontări din operaţii în curs de clarificare şi trimiterea spre analiză la Comisia de Cercetare Administrativă."

În fapt, s-a constatat că hotărârea Colegiului Director nu a fost dusă la îndeplinire, creanţa prescrisă, în sumă totală de 35.763,59 RON, nu a fost înregistrată în contul 473 "decontări în curs de clarificare" (la verificarea efectuată în anul 2020, S.C. A. S.A. figura încă creditor în evidenţa AAAS) şi nu a fost analizată de către Comisia de analiză, urmărire şi măsuri, constituită prin Ordinului Preşedintelui AAAS nr. 540/2016.

Ori, în condiţiile în care, în general, s-au constatat deficienţe în evidenţa şi urmărirea recuperării drepturilor de creanţă, Curtea de Conturi a dispus inventarierea acestora, inclusiv analizarea şi clarificarea situaţiei lor, şi dispunerea măsurilor necesare în vederea recuperării. De asemenea, s-a dispus ca, în situaţia în care instituţia constată prescris dreptul de recuperare a creanţelor, să stabilească întinderea prejudiciilor şi să ia măsurile necesare în vederea recuperării acestora.

Contrar susţinerilor recurentei - reclamante, intimata - pârâtă Curtea de Conturi nu a dispus "măsura regularizării (scoaterii din evidenţele contabile)" a creanţelor, această măsură fiind adoptată de conducerea entităţii verificate care a constatat că nu mai există nicio cale legală de recuperare a creanţelor sau, după caz, a prejudiciilor produse instituţiei în condiţiile nedispunerii în termenul legal a măsurilor necesare recuperării creanţelor.

Aşadar, se poate reţine existenţa unei conduite în afara cadrului prescris de lege din partea persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul A.A.A.S., în condiţiile în care răspunderea pentru prejudicierea unei instituţii nu este limitată doar la răspunderea persoanelor cu atribuţii de execuţie, ci priveşte şi răspunderea persoanelor de conducere, care nu au dispus măsuri de recuperare a prejudiciilor de la persoanele răspunzătoare de producerea lor prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, pentru care curg propriile termene de prescripţie extinctivă.

Întrucât este necontestat faptul că în timpul misiunii de audit financiar pentru anul 2019, efectuată în anul 2020, din valoarea totală a creanţei prescrise, în sumă de 35.763,59 RON, a fost înregistrată în contul 473 "decontări din operaţii în curs de clarificare", suma de 9.820,34 RON, rămânând neînregistrată suma de 25.943,25 RON, în mod evident hotărârea Colegiului Director rămâne în vigoare, fiind necesară şi efectuarea unei analize, de către conducerea AAAS, a condiţiilor în care această hotărâre nu a fost aplicată, precum şi dispunerea măsurilor ce se impun, după caz.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că măsurile dispuse la punctele I.5 şi II.1 din Decizia Curţii de Conturi a României nr. X/D67/29.05.2020 au fost luate în mod legal, în conformitate cu ansamblul de reguli, de fond şi formă, prevăzute de Legea nr. 4/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, coroborate cu cele ale Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

În fine, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte, reţine că reclamanta dă o interpretare eronată atât prevederilor art. 27 din Legea nr. 94/1992, republicată, cât şi Deciziei nr. 19/2019 din 03.06.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, în dosarul nr. x/2019, în sensul că acestea nu stabilesc vreun termen de prescripţie pentru dispunerea de către pârâtă a unor măsuri precum cele din prezenta cauză.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 572 din data de 9 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 noiembrie 2024.