Provisional suspension of plant protection authorizations quashed and remanded for violation of intervention procedures

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17.01.2025, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2025, reclamantele A. şi B. sprijinul C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, D., E., F. şi G.:

a) suspendarea provizorie a Actului administrativ - Autorizaţie pentru utilizarea în situaţie de urgenţă a produselor de protecţie a plantelor H. pentru tratarea seminţelor de porumb şi floarea-soarelui nr. 16895/05.12.2024;

b) suspendarea provizorie a Actului administrativ - Autorizaţie pentru utilizarea în situaţie de urgenţă a produselor de protecţie a plantelor NUPRID x pentru tratarea seminţelor de porumb şi floarea-soarelui nr. 16896/05.12.2024;

c) suspendarea provizorie a Actului administrativ - Autorizaţie pentru utilizarea în situaţie de urgenţă a produselor de protecţie a plantelor PICUS 600 FS pentru tratarea seminţelor de porumb şi floarea-soarelui nr. 16897/05.12.2024.

La data de 12.02.2025, s-au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de către D., E., F. şi G., prin care au solicitat admiterea acestora şi respingerea cererii de suspendare formulată de reclamante ca neîntemeiată.

Reclamantele au formulat completare la acţiune prin care au reiterat petitele din acţiunea iniţială şi motivele invocate în justificarea acesteia şi au adus completări în ceea ce priveşte faptul că actele administrative a căror suspendare se solicită sunt acte administrative cu caracter normativ.

Curtea a dispus la termenul din data de 14 februarie 2025 necesitatea introducerii în cauză a beneficiarilor actelor atacate, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, reclamanta înţelegând să extindă cadrul procesual în acest sens la termenul următor din 28 februarie 2025. Astfel, în ceea ce priveşte cererile de intervenţie formulate de F., E., Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV, G., instanţa a dispus introducerea în cauză a acestor persoane în calitate de pârâţi, în raport de calitatea acestora de beneficiari direcţi ai actelor administrative atacate.

La data de 27.02.2025, s-a formulat cerere de intervenţie de către I. S.A., prin care a susţinut că interesul său derivă din faptul că produsul NUPRID AL 600FS pentru care a fost eliberată autorizaţia provizorie nr. 16896/05.12.2024 este produs de societate, astfel că o eventuală suspendare provizorie a actelor emise de pârât ar avea efecte substanţiale pentru activitatea societăţii.

La data de 13.03.2025, s-a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului MADR de către J. S.R.L., prin care a susţinut că interesul său este justificat de faptul că este distribuitorul autorizat al produsului Nuprid AL600FS. La data de aceeaşi dată, s-a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului MADR şi de către K. şi L..

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2025, Curtea a constatat că s-au depus, la 13.03.2025, cererile de intervenţie de către J. S.R.L. şi de către FAPPR însă, nefiind comunicate părţilor, nu a mai procedat la punerea în discuţie a admisibilităţii în principiu a acestora, apreciind că simpla formulare a acestor cereri nu poate fi de natură să tergiverseze cauza dacă aceasta se află în stare de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 131 din 18 martie 2025, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii depunerii înscrisurilor invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al avocaţilor reclamantelor invocată de pârâţii F., E., Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV şi G..

A respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii cererii pentru lipsa semnăturii invocată de pârâţii F., E., Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV şi G..

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei dovezii calităţii de mandatar acordat de B. preşedintelui asociaţiei invocată de pârâţii F., E., Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV şi G..

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, F., E., Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV şi G..

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes invocată de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, F., E., Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV şi G..

A respins, ca inadmisibile în principiu, cererile de intervenţie formulate de F., E., Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal-UNCSV şi G. şi I. S.A..

A admis în parte cererea de chemare în judecată şi, în consecinţă, a suspendat executarea autorizaţiei nr. x/05.12.2024, autorizaţiei nr. x/05.12.2024 şi autorizaţiei nr. x/05.12.2024, acte emise în temeiul art. 53 al Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale până la pronunţarea instanţei de fond.

A redus onorariul avocaţial solicitat de reclamante de la 18.670,42 RON la 8.000 RON şi a obligat în solidar pârâţii la plata sumei de 12.009 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Cererile de recurs

Împotriva încheierii de şedinţă din 14 martie 2025 şi împotriva sentinţei nr. 131 din 18 martie 2025, au formulat recurs pârâtele D., E., G. şi F., Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi petentele cu cerere de intervenţie I. S.A., J. S.R.L. şi K. şi L..

2.1. Pârâtele D., E., G. şi F. şi-au întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii şi a încheierii cu trimiterea cauzei spre rejudecare începând cu momentul comunicării cererilor de intervenţie accesorie formulate de J. S.R.L. şi de K. şi L..

În subsidiar, au solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare,

- admiterea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional a Societăţii de avocaţi M. şi a domnului avocat N. care au formulat şi semnat cererea de suspendare în numele celor două reclamante, cu consecinţa anulării cererii de suspendare,

- admiterea excepţiei lipsei de interes şi excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi respingerea cererii ca fiind formulată de persoane care nu justifică un interes şi nu au calitate procesuală activă,

- respingerea cererii de suspendare pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

- acordarea cheltuielilor de judecată.

După ce au prezentat situaţia de fapt şi procedura derulată în faţa primei instanţe, recurentele-pârâte au susţinut, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 63 şi art. 64 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., întrucât nu a comunicat părţilor cererile de intervenţie accesorie formulate la data de 13.03.2025 de către J. S.R.L. şi de K. şi L. şi nu le-a pus în discuţia părţilor.

Instanţa a reţinut prin încheierea recurată că intervenientul va prelua procedura în starea în care se află şi a procedat la judecarea cauzei, cu încălcarea art. 65 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.

În sentinţa recurată instanţa a apreciat că cererile de intervenţie au fost depuse pentru termenul de judecată şi, nefiind comunicate părţilor, nu a mai procedat la punerea în discuţie a admisibilităţii în principiu a acestora.

Astfel, avându-se în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi art. 67 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei este lovită de nulitate întrucât a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură privind judecarea cererilor de intervenţie accesorie.

În continuarea cererii de recurs, recurentele-pârâte, subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8, au criticat greşita respingere a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional a societăţii de avocatură şi a avocatului care au formulat şi semnat cererea de chemare în judecată, a excepţiei lipsei de interes şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor în formularea acţiunii, au apreciat că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, şi au mai susţinut că hotărârea recurată conţine considerente contradictorii.

2.2. Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârilor recurate şi, rejudecând cauza, admiterea excepţiilor iar, pe fond, respingerea acţiunii introductive.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut recurentul-pârât că hotărârea a preluat unele texte din regulamente europene şi decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ceea ce indică viciul de nemotivare şi lipsa unei analize proprii a instanţei.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii prin neanalizarea, necomunicarea şi nepronunţarea instanţei asupra cererilor de intervenţie formulate de J. S.R.L. şi de K. şi L..

În continuarea argumentelor sale, recurentul-pârât a criticat respingerea excepţiilor invocate de pârâţi în faţa instanţei de fond, respectiv a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al reclamantelor, a excepţiei lipsei de interes a reclamantelor şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi, subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a apreciat că instanţa nu a motivat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actelor administrative şi că a interpretat eronat, în favoarea reclamantelor, Regulamentele Europene din cuprinsul cărora a citat în sentinţa recurată şi normele de drept material aplicabile.

2.3. Petenta cu cerere de intervenţie I. S.A. prin recursul formulat a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii şi a sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare de la momentul în care trebuia pusă în discuţie cererea sa de intervenţie.

A susţinut petenta-recurentă că instanţa a reţinut eronat că cererea de intervenţie a fost formulată în interesul pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru că, după cum a arătat în cerere, aceasta a fost o cerere de intervenţie în interes propriu şi doar în subsidiar în interesul pârâtului.

Prin sentinţa recurată instanţa a respins cererea de intervenţie, apreciind că interesul justificat nu ar fi suficient "caracterizat", din motivare rezultând că instanţa a calificat cererea de intervenţie ca fiind formulată exclusiv în interesul MADR. Astfel, omiţând a se pronunţa asupra cererii de intervenţie în interes propriu este nelegală hotărârea.

De asemenea, instanţa a dat dovadă de inconsecvenţă şi în ceea ce priveşte cererea sa de introducere în cauză în calitate de pârâtă. La termenul din 14.02.2025, instanţa a pus în discuţie oportunitatea introducerii în cauză în calitate de pârâte a petenţilor cu cerere de intervenţie, ca şi I., iar, la termenul din 28.02.2025, a introdus în cauză cele 4 asociaţii (E., F., UNCSV şi AFF), cererea I. fiind respinsă sub pretextul că nu are calitate în cauză cererea sa de intervenţie nefiind pusă în discuţie, deşi nici cererile celor 4 asociaţii nu fuseseră puse în discuţie. Astfel, instanţa a pronunţat încheierea şi sentinţa recurate cu încălcarea regulilor de procedură, cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi fără să se pronunţe motivat asupra admisibilităţii în principiu a cererii I. de intervenţie în interes propriu.

2.4. Petenta cu cerere de intervenţie J. S.R.L. prin cererea de recurs a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând desfiinţarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A arătat recurenta-petentă că este lipsită de orice temei legal menţiunea pe care instanţa a făcut-o prin hotărârea recurată cu privire la aceste cereri de intervenţie, respectiv că, "neprocedându-se la comunicarea acestora părţilor, nu s-a procedat la punerea în discuţie a admisibilităţii în principiu a acestor cereri".

Pentru a se aplica prevederile art. 65 alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebuit să aibă calitate de intervenient, adică ar fi trebuit discutată şi admisă în principiu cererea de intervenţie şi abia apoi ar fi preluat procedura în starea în care se afla.

Însă, instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 63 alin. (2) şi art. 64 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., pronunţând încheierea şi hotărârea recurată cu încălcarea regulilor de procedură şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi fără să se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii sale de intervenţie.

2.5. Petenta cu cerere de intervenţie K. şi L. a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii şi sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în fond, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la calitatea sa procesuală de a declara recurs, a precizat că, deşi instanţa a luat act de formularea cererii sale de intervenţie accesorie, a refuzat să o soluţioneze şi să pună în discuţie admisibilitatea în principiu, astfel că nu i se poate paraliza liberul acces la justiţie.

A susţinut recurenta, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că hotărârile recurate au fost pronunţate cu încălcarea art. 6 din CEDO, art. 21 din Constituţia României şi a prevederilor art. 5, 6, 7, 61, 63 şi 65 C. proc. civ., întrucât instanţa a refuzat să soluţioneze cererea de intervenţie cu care fusese învestită, încălcându-i, astfel, accesul la justiţie.

În cauză, a formulat, cu respectarea art. 61 şi 63 C. proc. civ., cerere de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar, la termenul din 14.03.2025, luând act de formularea acesteia, instanţa a refuzat să pună în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii. Argumentul urgenţei, reţinut de instanţă, nu poate justifica niciodată încălcarea accesului la instanţă, încălcarea îndatoririi judecătorului de a soluţiona cererile cu care este învestit şi/sau încălcarea principiului legalităţii procesului civil.

Astfel, hotărârile recurate au fost pronunţate în condiţii de vădită nelegalitate, cauzându-i un prejudiciu ce nu poate fi reparat decât prin desfiinţarea acestora.

În continuarea cererii de recurs, a criticat greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a autorului recursului reclamantelor, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi, pe fond, greşita admitere a cererii de suspendare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

3. Apărările formulate

Intimatele-reclamante A. şi B. sprijinul C. au formulat întâmpinare faţă de recursurile formulate de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de petenta cu cerere de intervenţie K. şi L. solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Înalta Curte, analizând sentinţa recurată, actele şi lucrările dosarului, susţinerile recurenţilor şi apărările intimatelor-reclamante, în raport cu dispoziţiile legale incidente, apreciază că recursurile sunt fondate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva procedurii derulate în ceea ce priveşte cererile de intervenţie formulate de S.C. J. S.R.L. şi de K. şi L., restul alegaţiilor recurenţilor nemaimpunându-se a fi analizate.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. include neregularităţi de ordin procedural, iar nepunerea în discuţie şi nesoluţionarea de către instanţă a unei cereri de intervenţie constituie o încălcare a normelor de procedură instituite la art. 61 şi următoarele C. proc. civ. privind intervenţia voluntară.

Art. 61 C. proc. civ. prevede că oricine are interes poate interveni într-un proces, art. 62 şi 63 din C. proc. civ. definesc felul cererilor de intervenţie iar art. 64 reglementează procedura de judecată a cererii de intervenţie.

Astfel, potrivit ultimului articol menţionat,

"Art. 64. - (1) Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc.

(2) După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.

(3) încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.

(4) În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia."

Dispoziţiile precitate prevăd care este procedura de judecată a cererii de intervenţie şi căile de atac, din modalitatea de formulare reieşind că această procedură este imperativă, indiferent de obiectul acţiunii şi de celeritatea cu care trebuie soluţionată cauza, nefiind lăsată la latitudinea judecătorului ("instanţa va comunica cererea", "se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu" şi, de asemenea, în cazul admiterii căii de atac împotriva respingerii cererii de intervenţie, "cauza se va rejudeca de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia").

Plecând de la aceste coordonate teoretice, Înalta Curte constată a fi fondate criticile recurenţilor în sensul că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Sub acest aspect, este de observat, din practicaua încheierii recurate şi din considerentele sentinţei atacate, că instanţa de fond a luat act de formularea cererilor de intervenţie de către J. S.R.L. şi de către K. şi L., însă a apreciat că nu se impune comunicarea acestora către părţi şi nici discutarea lor, acordând cuvântul asupra fondului cauzei.

Or, nepunerea în discuţie şi nesoluţionarea de către instanţa de fond a unei cereri de intervenţie constituie un viciu de procedură care atrage nulitatea hotărârii pronunţate în astfel de condiţii, pentru că reprezintă o încălcare a principiului dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare (art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), deoarece părţii (petentului cu cerere de intervenţie) i s-a negat posibilitatea de a-şi susţine cererea sau apărarea în faţa instanţei de fond, cerere ce a rămas nesoluţionată.

De asemenea, reprezintă o încălcare şi a principiului contradictorialităţii, de vreme ce nu a fost pusă în discuţie, iar părţile principale nu au avut ocazia de a formula apărări sau obiecţii.

Prin urmare, se impune admiterea recursurilor din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei instanţei de fond spre rejudecare de la momentul la care s-au formulat cererile de intervenţie care nu au fost discutate, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie.

În fond după casare, instanţa de trimitere va avea în vedere şi celelalte critici de care s-au prevalat recurenţii-pârâţi şi recurenţii-petenţi cu cerere de intervenţie prin calea de atac exercitată, critici a căror examinare, în raport de soluţia dispusă prin prezenta decizie, devine inutilă.

Instanţa de control judiciar, reţinând că soluţia care s-a impus a fost aceea de casare cu trimitere spre rejudecare, apreciază că, la acest moment procesual, nu poate dispune asupra cererilor recurenţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, nefiind stabilită în mod definitiv culpa procesuală în litigiul dedus judecăţii, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele D., E., G. şi F., Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi de petentele cu cerere de intervenţie I. S.A., J. S.R.L. şi K. şi L. împotriva încheierii din 14 martie 2025 şi sentinţei nr. 131 din 18 martie 2025 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârile recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.