Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal assigned compensation claim by Germany-domiciled heir.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2024, la data de 12.09.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, a solicitat anularea Deciziei nr. 10751 din data de 28.06.2024 şi obligarea pârâtei la stabilirea pentru reclamant a calităţii de beneficiar al despăgubirilor prevăzute de art. 5, art. 5-9 din decretul Lege nr. 118 din 1990 şi a indemnizaţiei cuvenite pentru perioada 01.03.1945-25.12.1950, în calitate de urmaş al părintelui B., începând cu data de 01.05.2024.

În susţinerea cererii formulate, în esenţă, reclamanta a arătat că i-a fost respinsă în mod neîntemeiat cererea de acordare a despăgubirilor, în condiţiile în care respingerea cererii reclamantei lezează acesteia drepturile şi nu are bază legală, reclamanta fiind inclus în categoria persoanelor îndreptăţite dat fiind că are calitatea de copil al persoanei persecutate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Decretului Lege nr. 118/Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Braşov, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 150/CA din 26 februarie 2025, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acesteia, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, partea reclamantă are domiciliul în străinătate, respectiv, Germania, aşa cum reiese din actele dosarului.

Art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 republicată la 11.03.2020, stabileşte că "reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său."

A mai reţinut instanţa că textul prevede, aşadar, o competenţă teritorială exclusivă, absolută, în favoarea instanţei de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului.

Corespunzător art. 1072 C. proc. civ. "când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."

În contextul în care legea specială prevede o competenţă teritorială exclusivă - instanţa de la domiciliul reclamantului, iar acesta are domiciliul în străinătate, rezultă că, potrivit regulii instituite de art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. competenţa îi aparţine Tribunalului Bucureşti.

2.2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 07.09.2024, sub numărul x/2024

Prin sentinţa civilă nr. 6076 din data de 10 iunie 2025 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, excepţie invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, Tribunalul a reţinut că, în cadrul litigiilor de contencios-administrativ este vorba despre litigii de drept public, neputându-se reţine incidenţa normelor specifice dreptului internaţional privat redate în sentinţa nr. 150/CA/2024 (art. 1072 C. proc. civ.), întrucât acestea sunt aplicabile litigiilor ce conţin un element de extraneitate, în speţă, domiciliul reclamantei, însă acestea nu pot fi aplicabile litigiilor ce cad sub incidenţa dreptului public.

În acest din urmă caz, se aplică normele generale privind competenţa din C. proc. civ., respectiv disp. art. 111 C. proc. civ.

Raportat la aceste texte legale, tribunalul a admis exceptia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bucureşti, secţia a II- a de contencios administrativ şi fiscal, context în care a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă si a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Astfel, din cererea de chemare în judecată ce a generat dezînvestirile reciproce reiese că reclamanta A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 10751 din data de 28.06.2024 şi obligarea pârâtei la stabilirea pentru reclamant a calităţii de beneficiar al despăgubirilor prevăzute de art. 5, art. 5-9 din decretul Lege nr. 118 din 1990 şi a indemnizaţiei cuvenite pentru perioada 01.03.1945-25.12.1950, în calitate de urmaş al părintelui B., începând cu data de 01.05.2024.

Anexat cererii, reclamanta a depus înscrisuri din care reiese că reclamanta are domiciliul în 771229 Leonberg Ortsteil Eltingen Schegelstrabe 18, Germania, astfel că nu se poate stabili competenţa prin aplicarea regulii prevăzute de dispoziţiile art. art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 republicată la 11.03.2020 care stabileşte că "reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său".

Aşadar, faptul că partea reclamantă are domiciliul în străinătate, respectiv, Leonberg Germania, litigiul are un element de extraneitate, urmând a se aplica regulile prevăzute în Cartea a VII - a C. proc. civ., intitulată "Procesul civil internaţional".

În aceste condiţii, pentru stabilirea competenţei teritoriale, relevante sunt dispoziţiile art. 1072 C. proc. civ. potrivit cărora (1) când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

Astfel, în contextul în care legea specială prevede o competenţă teritorială exclusivă- instanţa de la domiciliul reclamantului, iar acesta are domiciliul în străinătate, rezultă că, potrivit regulii instituite de art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. competenţa îi aparţine Tribunalului Bucureşti.

În acest context al analizei şi în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov - Comisia Judeţeană de Aplicare a DL 118/1990 în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.