Conflict of jurisdiction in civil service salary claims: budgetary allocation obligation does not divert competence from first-instance administrative court

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra prezentului conflict negativ de competenţă, din examinarea actelor dosarului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Deliberând aspra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 12.04.2024 sub nr. de dosar de mai sus, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale Şi Direcţia Pentru Agricultură Judeţeană Ilfov, a solicitat:

1. obligarea pârâţilor la plata sporului compensatoriu pentru condiţii periculoase de 15% din salariul de bază majorat procentual cu protocolul APIA 256/01.11.2022 şi AFIR nr. 16067/11.11.2022, actualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii, corespunzător perioadei efectiv lucrate între 2021 până în prezent, şi acordarea zilelor libere aferente acestui spor;

2. obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la îndeplinirea atribuţiilor de ordonator principal de credite, calcularea şi alocarea fondurilor necesare plăţii acestor drepturi salariale;

3. obligarea pârâţilor la includerea sporului în salariul reclamantei, calcularea la bază majorată şi calcularea sporului pe perioada concediului de odihnă;

4. recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanta în raport cu alţi angajaţi din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, care beneficiază de sporuri de 15% nivel maxim, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, începând cu 27.12.2021 şi repararea prejudiciului produs.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 57/2019, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 153/2017, Constituţie, Protocolul nr. 1 CEDO.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 778 din 6 noiembrie 2024, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, declinând soluţionarea cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

În argumentele expuse, tribunalul a constatat că, în privinţa capetelor 1, 3 şi 4 de cerere, competenţa materială a Tribunalului, în raport de art. 536 C.adm., fiind reclamate, în esenţă, drepturi salariale izvorâte dintr-un raport de serviciu al unui funcţionar public, aceeaşi concluzie nu se poate reţine şi în privinţa capătului doi de cerere.

Prin cel de-al doilea petit, reclamanta solicită obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - autoritate centrală - la îndeplinirea atribuţiilor de ordonator principal de credite, calcularea şi alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale pretinse în cadrul capetelor 1, 3 şi 4 de cerere, atribuţie care nu prezintă niciun fel de legătură cu raportul de serviciu al acesteia şi izvorăşte din lege. Mai mult, având în vedere legătura evidentă dintre toate capetele de cerere, precum şi voinţa reclamantei de a învesti instanţa astfel, măsura disjungerii nu poate fi dispusă, căci ar conduce la eventuala suspendare şi temporizare a capetelor 1, 3 şi 4 de cerere, acţiunea impunându-se deci a fi soluţionată unitară.

Prin urmare, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11. 03. 2025, sub nr. de dosar x/2024

Prin notele scrise din 29.04.2025, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că, în mod eronat, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acestei pricini în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

La termenul din data de 5 mai 2025, instanţa a pus in dicuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată prin întâmpinare.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1202 din 7 iulie 2025, Curtea de apel a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de a reţinut că, reclamanta are calitatea de funcţionar public, iar obiectul principal al acţiunii este reprezentat de acordarea unor drepturi ce rezultă din raportul de serviciu, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care au preluat art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Faptul că una dintre cererile ce formează obiectul dosarului vizează obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - autoritate centrală - la îndeplinirea unei obligaţii, subsecvent admiterii capătului principal de cerere, nu poate schimba natura litigiului, cât timp toate solicitările reclamantei privesc raporturile sale de serviciu în calitate de funcţionar public, vizând plata unor drepturilor salariate, acordarea zilelor libere, includerea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15% în salariu etc., astfel încât litigiul este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Astfel, reclamanta A., în calitate de funcţionar public, angajată a Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Ilfov, a învestit instanţa de contencios cu o acţiune ce are ca obiect drepturi de natură salarială, în esenţă, drepturi salariale izvorâte dintr-un raport de serviciu al unui funcţionar public.

Or, art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care au preluat art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Prin urmare, compentenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ si Fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Ilfov şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.