Territorial jurisdiction in administrative litigation over inmate correspondence: domicile governs under Law 554/2004, not criminal procedural rules

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra prezentului conflict negativ de competenţă, din examinarea actelor dosarului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Deliberând aspra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea adresată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20.11.2024 şi înregistrată sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Arad, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului să-i acorde un răspuns la cererea transmisă către acesta la data de 3.09.2024.

În motivarea acţiunii, a arătat că această instituţie a refuzat să îi răspundă care este motivul pentru care corespondenţa pe care a expediat-o deţinutului B., deţinut în cadrul Penitenciarului Arad, nu a fost primită de către acesta.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 205/20.03.2025, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, declinând soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În argumentele expuse, tribunalul a avut în vedere faptul că, în cauza dedusă judecăţii, pârâtă este Penitenciarul Arad, instanţă organizată la nivel local, astfel că, a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, raportat la Decizia nr. 15/17.09.2018, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit cu privire la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, considerente pentru care, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, iar cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.04.2025, sub nr. de dosar x/2025

La termenul din data de 25 iunie 2025, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale.

2.2. Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 484 din 25 iunie 2025, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Iaşi a reţinut că, în cazul litigiilor referitoare la actele administrative, tipice sau asimilate, competenţa materială a instanţei de contencios se stabileşte prin raportate la rangul autorităţii publice emitentă a actului administrativ contestat sau a cărui cenzurare este solicitată, emitent care are calitate de pârât.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate şi deţinut în Penitenciarul Iaşi, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului Penitenciarul Arad să-i acorde un răspuns cu privire la solicitarea sa, expediată pârâtei la data de 3.09.2024.

Aşadar, ceea ce reclamantul a dedus judecăţii în prezenta cauză este pretinsul refuz al Penitenciarului Arad de soluţionare a unei petiţii.

Acest obiect al cererii de chemare în judecată se circumscrie unei acţiuni în contencios administrativ, astfel că regulile privind competenţă instanţei sunt cele stabilite de Legea nr. 554/2004, nefiind incidente în cauză cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia RIL nr. 15/2018, aşa cum în mod greşit a reţinut Tribunalul Suceava.

Această decizie nu statuează asupra competenţei instanţei de contencios administrativ, ci conţine analiza şi interpretarea normelor cuprinse în Legea nr. 254/2013 şi în C. proc. pen., în vederea identificării competenţei teritoriale a instanţei penale în legătură cu soluţionarea cererilor formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei, cereri formulate în temeiul legislaţiei penale.

Astfel, în cauză, cererea de chemare în judecată are legătură cu activitatea Penitenciarului Arad de soluţionare a cererilor şi petiţiilor care i-au fost adresate de reclamant, ceea ce determină aplicarea exclusivă a regulilor de procedură speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004, reguli care trebuie avute în vedere la stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei de contencios administrativ.

În cazul litigiilor referitoare la actele administrative, tipice sau asimilate, competenţa materială a instanţei de contencios se stabileşte prin raportate la rangul autorităţii publice emitentă a actului administrativ contestat sau a cărui cenzurare este solicitată, emitent care are calitate de pârât (art. 10. alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. ")

Pe de altă parte, cu privire la competenţa teritorială, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantul.

Astfel se reţine că reclamantul A. are domiciliul legal în Rădăuţi, str. x, jud. Suceava, localitate aflată în raza teritorială a Tribunalului Suceava, neprezentând relevanţă faptul că acesta ar fi încarcerat la Penitenciarul Iaşi.

Prin urmare, compentenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Suceava, instanţă în circumscripţia căreia se află domiciuliul reclamantului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Arad în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.