Scope of Application of Forestry Compensation Norms: Eligibility via Administrative Verification vs. Final Judicial Titles

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului Apelor si Pădurilor, solicitând obligarea acestuia la plata de compensaţii in suma de 167.109,77 RON aferenta anilor 2010 - 2013, potrivit documentaţiei înaintate de reclamanta şi întocmite de Ocolul Silvic Privat Buila.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa. nr. 260 din data de 12 iunie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, menţinerea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii, înlăturarea considerentelor şi înlocuirea acestora în sensul reţinerii faptului că intimata nu este destinatar şi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 1370/2022, întrucât nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 1 din Normele metodologice de a deţine o hotărâre judecătorească definitivă prin care să i se fi stabilit dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafeţele de păduri încadrate în tipurile funcţionale Tl şi T2, stabilite. conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricţii în recoltarea masei lemnoase.

În motivarea recursului, a arătat că acesta vizează considerentele sentinţei nr. 260/12.06.2023 a Curţii de Apel Craiova, ţinând seama de faptul că prin aceste considerente, instanţa a aplicat greşit normele de drept material şi s-au dat dezlegări greşite unor probleme de drept, dezlegări care prejudiciază recurenta.

Consideră că judecătorul fondului a interpretat profund greşit actul administrativ reprezentat de H.G. nr. 1370/2022, ignorând voinţa emitentului actului.

Arată că, instanţa de fond reţine că destinatarii H.G. nr. 1370/2022 sunt toţi cei care dobândesc calitatea de "beneficiari" prin stabilirea drepturilor lor fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, caz în care Normele se aplică în partea care se referă la metodologia de calcul a compensaţiilor reglementată prin Anexa I, fie în procedura administrativă, caz în care Normele se aplică în integralitatea lor.

Recurentul învederează că, în raţionamentul său, instanţa porneşte de la faptul că, prin cele două decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 3701/16.06.2021(dosar nr. x/2017) şi Decizia nr. 4596/23.09.2020 (dosar nr. x/2017) care au stat la baza emiterii H.G. nr. 1370/2022, a fost stabilită obligaţia Guvernului de a emite norme metodologice în baza cărora să poată fi verificată îndreptăţirea reclamanţilor de a beneficia de dreptul recunoscut de Legea nr. 48/2008.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că cele două dosare au avut ca obiect, aşa cum a fost formulat de către reclamante, obligarea Ministerului la plata compensaţiilor şi, pentru realizarea acestui scop, instanţa a obligat Guvernul să emită norme metodologice. Aşadar, Guvernul României este obligat să emită Norme metodologice în vederea plăţii de către Minister a compensaţiilor către cele două reclamante, parte în dosarele în care s-au pronunţat cele două soluţii, precum şi către alţi beneficiari în aceeaşi situaţie (care ar fi obţinut hotărâri judecătoreşti definitive, astfel cum au obţinut cele două reclamante).

Arată că, în contra reţinerilor instanţei, dreptul reclamantelor la despăgubiri a fost analizat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar cererile acestora de plată a despăgubirilor nu au fost respinse ca neîntemeiate ori inadmisibile, ci ca premature, pentru plata acestora fiind nevoie de norme metodologice, pe care Guvernul le-a şi emis prin H.G. nr. 1370/2022 pentru a putea plăti compensaţiile celor 2 reclamante.

Recurentul apreciază că este greşită concluzia instanţei că nu s-a stabilit dreptul reclamantelor la compensaţii, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat la emiterea Normelor tocmai pentru plata către reclamante a acestor compensaţii.

Mai susţine recurentul şi că în mod greşit reţine Curtea de Apel Craiova faptul că verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 2 din Norme nu este posibilă dacă dreptul solicitantului a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească.

Învederează că din analiza hotărârilor judecătoreşti, analiză care a stat la baza elaborării proiectului H.G. nr. 1370/2022, rezultă că unora dintre proprietarii de păduri supuse restricţiilor legale, le-a fost recunoscut dreptul la încasarea unor sume echivalente compensaţiilor, sume care. nu au fost cuantificate, urmând a fi calculate potrivit Normelor metodologice.

Pentru plata efectivă, Gărzile forestiere sunt obligate să obtină şi documentele care fac dovada dreptului efectiv la compensaţii, pentru scopuri de corectă calculare şi evidenţă a sumelor ce trebuie plătite, instanţele de fond şi recurs neverificând în detaliu aceste documente.

Prin urmare, Normele metodologice au fost emise pentru că era necesar a se stabili criteriile de depunere a documentaţiei, modalitatea de calcul şi de acordare a sumelor reprezentând contravaloarea compensaţiilor.

Consideră recurentul că, art. 1 si 2 din Anexă- Normele metodologice, nu pot interpretate, în mod separat, ca reglementând două situaţii diferite, ci trebuie analizate împreună, întrucât se referă la una şl aceeaşi situaţie, prevăzută în art. 1, anume când beneficiarilor le-a fost stabilit dreptul de a beneficia de despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Arată că, apărările intimatei sunt în sensul că Normele i se aplică pentru motivul că ar deţine o hotărâre judecătorească prin care i se stabileşte dreptul la despăgubiri.

Mai învederează că această chestiune este foarte clar tranşată chiar prin Nota de fundamentare- 2.3. Schimbări preconizate: " Prezentul act normativ a fost elaborat pentru adoptarea Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor în perioada 2010-2013 [... pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive".

În opinia recurentului dacă emitentul actului ar fi avut în vedere să instituie două categorii de destinatari, ar fi menţionat expres acest lucru. Or, din interpretarea gramaticală a celor 2 articole referite de instanţă, este fără discuţie că există doar categoria menţionată la art. 1 din Anexă, respectiv beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de compensaţii, iar articolul 2 instituie o formalitate suplimentară şi necesară pentru plata acestor compensaţii, fără a face referire la altă categorie decât cea de la art. 1.

În alte cuvinte, art. 1 defineşte beneficiarii, iar art. 2 stipulează procedura pe care aceştia trebuie să o urmeze.

Se mai arată în motivele de recurs că în prezentul dosar nu s-a pus în discuţie dreptul intimatei la compensaţii, ci dreptul de a le obţine în temeiul H.G. nr. 1370/2022.

Recurenta, în calitate de iniţiator al actului, a arătat faptul că H.G. nr. 1370/2022 este aplicabil doar beneficiarilor care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive prin care instanţa recunoaşte dreptul acestora la compensaţii si obligarea la emiterea normelor metodologice de calcul a acestora. Aşa cum este indicat în chiar cuprinsul H.G. nr. 1370/2022 astfel de hotărâri au fost emise de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie pentru 2 beneficiari, în dosarele x/2017 şi y/2017

Recurentul solicită a se constata că instanţa fondului, deşi a respins acţiunea intimatei, prin considerente a dat o interpretare proprie actului administrativ reprezentat de H.G. nr. 1370/2022, contrară intenţiei si voinţei exprimate clar de emitentul acestuia: actul se adresează beneficiarilor care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive prin care li s-a stabilit dreptul de a beneficia de compensaţii.

Or, în condiţiile în care voinţa emitentului a fost de a se aplica exclusiv celor care deţin hotărâri judecătoreşti definitive prin care să le fi fost stabilit dreptul la compensaţii, instanţa nu poate reţine aplicabilitatea H.G. nr. 1370/2022 intimatei şi instituirea unei proceduri administrative în favoarea celor care nu deţin astfel de hotărâri judecătoreşti, trecând peste voinţa emitentului actului şi lărgind sfera destinatarilor, astfel cum a fost stabilită de către emitent.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând hotărârea recurată din perspectiva criticilor subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru următoarele considerente.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

În speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Se mai apreciază că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă, raportat la argumentele părţilor, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu face parte din categoria beneficiarilor prevăzuţi la art. 1 din Anexa la H.G. nr. 1370/2022, deoarece nu i-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri, apreciind că verificarea calităţii reclamantei de beneficiar al compensaţiilor, la care se referă H.G. nr. 1370/2022, trebuie făcută în condiţiile stabilite prin art. 2 şi urm. din Anexa acestui act normativ.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că intimata nu este în posesia unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost analizat şi constatat îndeplinirea, de către reclamantă, a condiţiilor pentru a primi despăgubiri. Prin sentinţa civilă nr. 371/21.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia nr. 2221/29.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a reţinut că o astfel de verificare nu se poate face în absenţa normelor metodologice care să reglementeze, în concret, condiţiile de acordare.

Astfel, această hotărâre judecătorească nu poate constitui titlul prin care să se fi stabilit dreptul de a beneficia de despăgubiri, în sensul prevăzut de art. 1 din Anexa la H.G. nr. 1370/2022.

Art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Anexa la H.G. nr. 1370/2022, reglementează o procedură de urmat în cazul beneficiarilor care îndeplinesc condiţiile stabilite prin art. 2 din Anexa la H.G. nr. 1370/2022, procedură prin care structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură verifică îndeplinirea condiţiilor în baza documentelor enumerate la art. 4 din Anexă şi stabileşte dacă solicitanţii sunt eligibili sau nu şi transmite structurii centrale documentele, în vederea plăţii.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte apreciază că Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010 -2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, nu se adresează doar beneficiarilor recunoscuţi prin hotărâri judecătoreşti ci se aplică tuturor celor îndreptăţiţi la compensaţiile menţionate care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 2 din Anexa la H.G. nr. 1370/2022 şi care sunt declaraţi eligibili pe cale administrativă de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Astfel, interpretând şi aplicând, în mod corect dispoziţiile legale, instanţa de fond a întemeiat motivul respingerii cererii de obligare la plata sumelor compensatorii, prevăzute de H.G. nr. 1370/2022, reţinând că nu s-a născut obligaţia autorităţii pârâte de a plăti despăgubirile solicitate de reclamantă, întrucât structura teritorială - Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea nu a constatat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către reclamantă şi nu a înaintat documentele la autoritatea centrală pârâtă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 260/2023 din 12 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 260/2023 din 12 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.