State liability for restitution inflation and interest following unconstitutional pension deductions via emergency ordinance

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2022, reclamanţii, judecători pensionari, au învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o acţiune împotriva Guvernului României, întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, urmare deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 650/2022 prin care au solicitat:

I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna pensionării fiecărui reclamant, din pensiile reclamanţilor, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata sumei reţinute din pensia privată de către fondurile private de pensii, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie privată, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu data reţinerii din suma de bani cuvenită şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

II) Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 992 din 31 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

Respinge ca neîntemeiate excepţiile necompetenţei instanţei, netimbraţii şi inadmisibilităţii acţiunii.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Obligă pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamanţi a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, actualizare calculată începând cu data primei reţineri din veniturile din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, realizate de fiecare dintre reclamanţi, şi până la restituirea integrală a prejudiciului (debitul principal).

Obligă pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamanţi a sumelor reprezentând dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011 aferentă sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, dobândă calculată începând cu data primei reţineri din veniturile din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, realizate de fiecare dintre reclamanţi, şi până la restituirea integrală a prejudiciului (debitul principal).

Respinge în rest acţiunea, ca rămasă fără obiect.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea, în întregime, a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că sentinţa civilă a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a legii:

O primă critică vizează interpretarea necorespunzătoare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Consideră recurentul că soluţia pronunţată de prima instanţă, în sensul obligării Guvernului la acordarea de despăgubiri, este esenţial nelegală deoarece ea contravine dispoziţiilor normative ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât o cerere de reparare a prejudiciului, având exclusiv caracter patrimonial, nu putea fi soluţionată în absenţa unei acţiuni specifice contenciosului administrativ, care să vizeze anularea actelor administrative subsecvente ordonanţelor declarate neconstituţionale, aflate în directă legătură de cauzalitate cu vătămarea ce se solicită a fi reparată.

Arată că acţiunea vizată prin dispoziţia art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, trebuie să aibă un obiect complex, în sensul să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ, şi anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei guvernului, iar excepţia de neconstituţionalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.

O a doua critică adusă sentinţei recurate este aceea că prima instanţă a stabilit nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului fără a verifica ce reprezintă sumele pretinse de către reclamanţi.

Arată că instanţa de fond a reţinut existenţa unei fapte culpabile, a vinovăţiei autorităţii pârâte, a prejudiciului suferit de petent şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, însă nu a avut în vedere faptul că, Guvernul României a intervenit, în ordinea legislativă, în scopul restituirii sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01.01.2022 până la data de 27.12.2022 inclusiv, prin adoptarea, la data de 15.02.2023, a O.U.G nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate. Astfel, instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes a cererii privind plata de despăgubiri constând în sume egale cu cele reţinute, începând cu luna ianuarie 2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, dar a considerat că, în ceea ce priveşte capetele de cerere accesorii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, acestea sunt întemeiate, întrucât, în cadrul O.U.G. nr. 4/2023 nu s-a prevăzut asigurarea unei reparaţii integrale a prejudiciului, reprezentat nu doar în pierderea efectivă (damnum emergens), ci şi în beneficiul nerealizat (lucrum cessans, exprimat prin dobânda datorată) la care se adaugă actualizarea cu rata inflaţiei care urmăreşte conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.

În opinia recurentului, în mod eronat, instanţa de fond, a dispus în sarcina Guvernului României obligaţia de a plăti către reclamanţi a unei despăgubiri constând în plata dobânzii legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite către reclamanţi, precum şi la actualizarea sumelor începând cu luna ianuarie 2022, cu rata indicelui de inflaţie, întrucât, Guvernului României îi lipseşte capacitatea juridică civilă şi corelativ, calitatea procesuală pasivă.

Arată că Guvernului României fiind organ colegial nu are capacitate juridică civilă iar în situaţia în care Guvernul României va cădea în pretenţii şi va fi obligat să restituie reclamanţilor despăgubiri constând în plata dobânzii legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacităţii juridice civile.

De asemenea, susţine că Guvernul României nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţii de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate si reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.

Arată că, la data de 17 februarie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/15 02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate. Acesta a fost adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 şi apreciază că soluţia corectă era de respingere a cererii, în totalitate, ca rămasă fără obiect.

Recurentul consideră că, având în vedere atât obiectul cererii de chemare în judecată (restituirea unor sume reţinute din pensie), pe de o parte, Guvernul României nu poate fi obligat, la plata despăgubirilor reprezentate de sumele reţinute din pensie cu titlu de C.A.S.S. şi, pe de altă parte, că nu aceasta este calea care să asigure îndestularea părţilor reclamante, pretenţiile acestuia subsumându-se, astfel, jurisdicţiei asigurărilor sociale.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, recurentul apreciază că soluţia cu privire la obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată şi a taxei de timbru este nelegală, având în vedere, pe de o parte, adoptarea O.U.G.. nr. 4/2023, mai sus amintită, cât şi faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că reclamanţii au formulat prezenta acţiune, în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, invocând existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative prin O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.

Reclamanta, dna A., a fost eliberată din funcţia de judecător prin decretul Preşedintelui României nr. 1159/26.05.2022 iar reclamantul, dl. B., a fost eliberat din funcţia de judecător, prin decretul Preşedintelui României nr. 834/03.10.2022.

Prin recursul întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pârâtul Guvernul României a formulat critici referitoare, în esenţă, la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, în forma promovată, la lipsa capacităţii juridice civile, lipsa atribuţiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii şi la rămânerea cererii fără obiect.

În ce priveşte prima critică referitoare la neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru promovarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului.

În cadrul primei critici, Guvernul României susţine că sunt încălcate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât o cerere de reparare a prejudiciului, având exclusiv caracter patrimonial, nu putea fi soluţionată în absenţa unei acţiuni specifice contenciosului administrativ, care să vizeze anularea actelor administrative subsecvente ordonanţelor declarate neconstituţionale.

Condiţiile introducerii acţiunilor în repararea prejudiciilor cauzate de aplicarea ordonanţelor sau dispoziţiilor din ordonanţe care au fost ulterior declarate neconstituţionale sunt reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 - Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Contrar celor susţinute de recurent, potrivit dispoziţiilor mai sus enunţate, acţiunile ce au ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului nu sunt condiţionate de cereri privind anularea unor acte administrative ce au fost emise în baza ordonanţelor declarate neconstituţionale sau de cereri privind obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative. Norma legală enumera mai multe tipuri de obiecte de acţiuni ce pot fi introduse, în temeiul acestui articol.

Şi criticile vizând lipsa capacităţii juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.

Recurentul Guvernul României a invocat în recursul său lipsa capacităţii sale juridice civile, susţinând că poate sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Înalta Curte, reţinând că art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă dreptul persoanei vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale, să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin acestea, apreciază că, în aceste cazuri, pârâtul este chemat în judecată în considerarea capacităţii de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător iar nu în virtutea capacităţi de drept civil, despre care face vorbire Guvernul României în recursul său.

Prin Decizia nr. 650 din 15.12.2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, reţinând, în esenţă, că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale deoarece prin ordonanţă de urgenţă (O.U.G. nr. 130/2021) nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Prin aplicarea dispoziţiilor neconstituţionale ale ordonanţei de urgenţă nr. 130/2021 reclamanţilor li s-a produs o vătămare cuantificată într-un prejudiciu egal cu sumele reţinute nelegal din pensie, la care se adaugă dobânda legală şi indicele de inflaţie.

Adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, ca urmare a publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 nu este de natură a acoperi întreg prejudiciu, întrucât restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se realizează doar în ce priveşte sumele reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Înalta Curte nu va primi criticile potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas în totalitate fără obiect, deoarece repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant nu se face doar prin restituirea reţinerilor nelegale din pensie ci şi prin plata suplimentară a sumelor rezultate ca urmare a indexării cu rata inflaţiei şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, reţinute începând cu lunile de la care reclamantele au încasat prima pensie.

Pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie (prima instanţă constatând rămânerea fără obiect a pretenţiilor vizând restituirea sumelor reţinute).

Astfel, răspunderea pentru prejudiciul produs constă, pe de-o parte, în devalorizarea monedei din cauza inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), Guvernului României generând acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantului, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă l-a obligat pe pârât la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamant, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

Prin recurs, Guvernul României a argumentat şi faptul că obligaţia calculării şi plăţii accesoriilor (dobânzi legale şi actualizare cu indice de inflaţie) ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, dat fiind faptul că, normele cuprinse în O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamante este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de casa de pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.

În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.

Înalta Curte constată nefondată solicitarea instituţiei recurente de respingere a cererii privind actualizarea sumelor restituite, motivat de faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor şi nu poate fi aplicată în cauză.

În cazul acţiunilor privind repararea prejudiciilor cauzate de dispoziţii ale ordonanţelor de urgenţă declarate neconstituţionale, termenul de introducere a acestora este de maxim un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

De asemenea, este de precizat că efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc cu privire la toate situaţiile juridice neepuizate la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial.

Prin urmare, odată constatat "ilicitul constituţional" printr-o decizie a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ este obligată să constate că este îndeplinită condiţia angajării răspunderii patrimoniale privitoare la săvârşirea faptei ilicite constând în emiterea ordonanţei neconstituţionale.

În ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, aceasta rezultă fără echivoc din faptul reţinerii unei părţi din veniturile din pensie, prin operaţiunile administrative ale casei de pensii, operaţiuni care nu au îmbrăcat forma unor acte supuse comunicării către reclamant şi supuse dreptului de contestare din partea acestuia.

În fine, şi critica vizând soluţia dată capătului de cerere privind suportarea cheltuielilor de judecată este nefondate, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cererea privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 992/2023 din 31 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.