Judicial inspection complaint closure upheld; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, în temeiul dispoziţiilor art. 45 indice l alin. (3) din Legea nr. 317/2004 reclamantul a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei din data de 13.12.2022 emisa în dosarul nr. y3 şi comunicată cu data efectivă din 16.12.2022, prin care a fost respinsa plângerea formulată împotriva rezoluţiei dc clasare nr. 1977 din data de 15.11.2022 emisa în dosarul nr. x.3158, cât şi împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1977 din data de 15.11.2022 emisă în dosarul nr. x.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 892 din data de 17 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiată. A respins cererea de înscriere în fals, ca inadmisibilă şi a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8, din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi obligarea pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecata aferente judecării atât pe fond cât şi în recurs, în cuantum este de 10.000 RON, iar în rejudecare solicită desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 1977/15.11.2022 emisă în dosarul nr. x, cât şi a rezoluţiei din data de 13.12-.2022 emisa în dosarul nr. y.

În motivarea recursului, a arătat că sunt incidente următoarele motive de casare:

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. - când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale-.

În cadrul acestui motiv de casare, recurentul arată că hotărârea nr. 892/2023 nu a fost semnata de preşedintele completului de judecată B. şi nici de către grefierul de şedinţa C..

Arată că prevederea înscrisa in art. 426 alin. (3) din C. proc. civ. are caracterul unei dispoziţii imperative. Prin urmare, nesemnarea hotărârii este sancţionata cu nulitatea.

Arată că i-a fost comunicat un exemplar al sentinţei civile nr. 892/17-05-2023 nesemnată de judecătorul B. şi nici de grefierul de şedinţa C. şi susţine că a fost încălcat regimul copiilor impuse cumulativ de art. 286 alin. (4), art. 427 alin. (1) şi art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, ridică excepţia nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 892/17-05-2023 pronunţata de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ si Fiscal, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a sentinţei sus citate, fiind incidente dispoziţiile art. 176 pct. 4 din C. proc. civ.

Un al doilea motiv de casare invocat de recurent este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine cauzei.

În ceea ce priveşte acest motiv de casare, recurentul precizează că judecătorul era dator să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, precum şi pe cele pentru care s-au înlăturat cererile sale.

Recurentul consideră că hotărârea recurată:

- nu este motivată în ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Tratatelor Internaţionale la care Romania este parte în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale omului;

- nu este motivată în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil prin încălcarea legii care reglementează materia;

- nu este motivată în ceea ce priveşte refuzul instanţei de a judeca excepţia nulităţii rezoluţiei de clasare nr. 1977/15.11.2022 emisă în dosarul nr. x:

- nu este motivată în ceea ce priveşte refuzul instanţei de a judeca excepţia decăderii paratei intimate Inspecţia Judiciara în a verifica prealabil sesizările formulate prin petiţia pe care a adresat-o acesteia;

Apreciază că, prin comunicarea rezoluţiei de clasare nr. 1977/15.11.2022, mergând pe raţionamentul instanţei, ar însemna să concluzioneze că un act administrativ cu caracter individual lovit de nulitate absolută trebuie acceptat, iar autoritatea publică emitentă să fie exonerată de răspundere.

Un alt motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea dată instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cadrul acestui motiv de casare precizează ca i-a fost comunicată hotărârea nr. 892/17.05.2023 cu încălcarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 alin. (2), art. 13, art. 14 alin. (5) şi alin. (6), art. 20, art. 22 alin. (2) şi alin. (6), art. 211, art. 237 alin. (2) pct. 3, art. 248, art. 390, art. 286 alin. (4), art. 304 alin. (2), art. 305 alin. (1) şi alin. (2), art. 307, art. 425 alin. (1) lit. c), art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) şi art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

Reiterează argumentele folosite la criticile formulate la punctul I din cuprinsul cererii de recurs cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin. (4) şi art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) şi art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

Consideră că, instanţa de judecată a respins cererea de înscriere în fals ca inadmisibila, fără să o pună în discuţia părţilor în condiţiile în care instanţa a pronunţat sentinţa supra citata în data de 17.05.2023, iar parata intimata şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de înscriere în fals la data de 18.05.2023 orele 11:50, deci după pronunţarea sentinţei nr. 892/17.05.2023 în dosarul nr. x/2022, încălcând în mod flagrant dispoziţiile art. 13 şi art. 14 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ.

Invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., întrucât dispozitivul hotărârii nr. 892/17.05.2023 nu conţine codul numeric personal al recurentului A., nici codul unic de înregistrare, numărul de înregistrare în registrul comerţului al pârâtei intimate Inspecţia Judiciară şi nici soluţiile date tuturor cererilor deduse judecaţii, instanţa de fond respingând excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de către intimata pîrîtă şi cererea de înscriere în fals ca inadmisibila.

Consideră că lipsa menţiunii din dispozitiv cu privire la respingerea excepţiei nulităţii absolute a rezoluţiei de clasare si excepţiei decăderii, echivalează cu lipsa certitudinii ca a avut loc o deliberare asupra soluţiei de respingere ca neîntemeiata cererea de chemare în judecata.

Ultimul motiv de casare este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material.

Cu privire la această critică, recurentul precizează că instanţa de fond a pronunţat hotărârea nr. 892/17.05.2023 cu încălcarea şi aplicarea greşita a dreptului material cu referite la art. 21 şi art. 47 din CDFUE, art. 14, art. 16 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974 privind drepturile civile si drepturile politice, art. 16 alin. (2), art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României, art. 4, art. 5, art. 9 alin. (3), art. 193 alin. (2), art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Arată că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorul B. decizând ca nu mai este cantonată în exerciţiul funcţiei jurisdicţionale, decizând că nu mai este ţinută de jurământul de intrare în serviciu al magistraţilor.

Consideră că instanţa a încălcat şi prevederile art. 14 din Decretul nr. 212/1974 şi art. 47 din CDFUE.

Consideră, de asemenea, că instanţa de fond a dat o interpretare eronata legii în scopul neaplicării acesteia.

Apreciază că au fost nesocotite dispoziţiile art. 2545 alin,2, art. 2556 din C. proc. civ., coroborate cu art. 45 alin. (3), alin. (4) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Consideră că teza de la care pleacă judecătorul este falsă, întrucât rezoluţia de clasare nr. 1977/15-11-2022 se socotea făcută în termen dacă ar fi fost depusă în data de 19.11.2022 care era ultima zi utilă pentru comunicarea acesteia în termen şi nu cum a fost comunicata în data de 24.11.2023, astfel încât şi concluzia este falsă.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. arată că, din coroborarea dispoziţiilor art. 128 alin. (6) şi alin. (7) al aceluiaşi articol din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, nu rezultă că exemplarul care se comunicată părţilor trebuie semnat de preşedintele completului şi nici de grefierul de şedinţă.

Faţă de al doilea motiv de casare invocat de către recurent, arată că hotărârea de fond ar putea fi casată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. doar în situaţia unei încălcări a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, acestea fiind, în principal, o eventuală nerespectare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la un proces echitabil, o încălcare a principiului disponibilităţii sau a oralităţii dezbaterilor, aspecte care nu pot fi reţinute în referire la modalitatea de instrumentare a prezentei cauze de către judecătorul Curţii de Apel Bucureşti.

Apreciază intimata că instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei cu respectarea tuturor regulilor de procedură, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 13 şi art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.. Arată că Inspecţia Judiciară a transmis prin intermediul poştei electronice, la data de 17 mai 2023 ora 9:49, note scrise cu privire la precizările depuse de reclamant, instanţa de fond pronunţându-se asupra acestora în cuprinsul hotărârii recurate.

Referitor la motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., precizează că instanţa de fond a motivat coerent şi amplu soluţia dispusă, cu luarea în considerare a tuturor criticilor ridicate în cererea introductivă a reclamantului, hotărârea fiind transparentă, permiţând realizarea controlului judiciar.

În plus, judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestora pentru a se considera că hotărârea este motivată. În acest context, apreciază că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este transparentă şi justifică dispozitivul, permiţând realizarea controlului judiciar.

Cât priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arătă că hotărârea de fond ar putea fi casată doar dacă:

a) instanţa ar fi aplicat o normă generală, nesocotind existenţa normei speciale (Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior at Magistraturii, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor - norme speciale în materie disciplinară. Or, se observă cu uşurinţă că instanţa fondului a analizat criticile reclamantului prin raportare la legile speciale în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor)

b) dacă ar fi aplicat o normă care nu ar fi fost incidentă în speţă (ipoteză exclusă faţă de natura administrativă a actului contestat)

c) dacă s-ar fi dat o interpretare greşită textului de lege corespunzător situaţiei de fapt (ipoteză, de asemenea, exclusă, raportat la obiectul cauzei şi la motivarea amplă şi lipsită de echivoc a sentinţei).

Intimata arată că instanţa de fond a reţinut în mod legal şi temeinic că alegaţiile reclamantului, cu privire la rezoluţia de clasare, respectiv la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, excedează dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., reclamantul făcând vorbire despre faptul că întâmpinarea şi rezoluţia de clasare sunt semnate de persoane care nu au atribuţii în acest sens, substituindu-se nepermis Inspectorului şef al Inspecţiei judiciare. Or, aceste aspecte nu se circumscriu ipotezelor avute în vedere de textul de lege.

Arată că rezoluţia de clasare nr. 1977/15. II.2022 a fost semnată de inspectorul judiciar, avizată de către Directorul de inspecţie pentru judecători şi confirmată de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, iar întâmpinarea a fost semnată de către Directorul Direcţiei Juridice pentru Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. a)1 şi lit. b) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la acea dată.

Pentru toate aceste motive, Curtea a respins în mod judicios cererea de înscriere în fals formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, instanţa a constatat caracterul complet al verificărilor prealabile efectuate de Inspecţia Judiciară în condiţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată şi în limitele de competenţă prevăzute de dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, acestea fiind finalizate la data de 15.11.2022, rezoluţia de clasare fiind legală sub acest aspect.

Totodată, prin raportare la dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că analiza efectuată de Inspecţia Judiciară s-a raportat la faptele sesizate, iar nu la conţinutul abaterilor disciplinare la care s-a făcut referire în sesizare.

În consecinţă, trimiterile reclamantului cu privire la dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a), f) şi t) din Legea nr. 303/2004 nu au fost primite.

În ceea ce priveşte susţinerile privind o eventuală atitudine părtinitoare a magistraţilor şi favorizarea părţii adverse, faptă ce se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, inspectorul judiciar a analizat, în primul rând, îndeplinirea laturii obiective a abaterii disciplinare.

Astfel, această abatere disciplinară presupune o inacţiune şi anume omisiunea judecătorului sau procurorului de a formula cerere de abţinere, atunci când are cunoştinţă de faptul că se află în vreuna din situaţiile care ar conduce la crearea unor suspiciuni privind imparţialitatea sa.

Reglementările privind abţinerea au caracter imperativ, fiind în acelaşi timp îndatoriri de serviciu pentru judecător, întrucât părţile care se adresează unei jurisdicţii sunt îndreptăţite la o judecată legală şi corectă, care depinde nu numai de pregătirea judecătorului, ci în egală măsură şi de imparţialitatea sa.

Or, s-a constatat că în mod corect a statuat Inspecţia Judiciară că pretinsa stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat domnii judecători D. şi E., de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost deja analizată de fiecare din completurile legal învestite cu soluţionarea cererilor de recuzare formulate de petent, respectiv, a declaraţiei de abţinere formulate de domnul judecător D., iar rezultatul judecăţii este lipsit de echivoc, excluzând ipoteza existenţei indiciilor de încălcare a vreuneia din prevederile legale susmenţionate.

Cu referire la decăderea invocată de reclamant, cu motivarea că inspectorul judiciar nu ar fi respectat termenul prevăzut de dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, arată că, în mod legal şi temeinic a subliniat Curtea că alegaţia este lipsită de temei.

Curtea a reţinut că sesizarea petentului a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 04.10.2022 şi a fost soluţionată prin rezoluţia de clasare nr. 1977 la data de 15.11.2022, sens în care termenul prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 a fost respectat de autoritatea pârâtă.

De altfel, împrejurarea că rezoluţia de clasare şi adresa de înaintare au fost comunicate petentului la data de 24.11.2022, nu pot trage nulitatea sau nelegalitatea actului contestat, nefiind stabilit un termen imperativ în acest sens.

Referitor cea cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât nu se află în culpă procesuală şi nu există nicio raţiune pentru care Inspecţia Judiciară să fie obligată la plata acestor cheltuieli, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

Împotriva întâmpinării formulate în cauză, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor invocate de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Totodată, recurentul invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a directorului Direcţiei Juridice a Inspecţiei Judiciare a numitei F..

În susţinerea excepţiei precizează că F. nu deţine calitatea procesuală de reprezentant al intimatei Inspecţia Judiciară, adică nu are dreptul de a reprezenta intimata, acesteia lipsindu-i puterea de reprezentare, iar lipsa calităţii procesuale de reprezentant al numitei F. afectează validitatea reprezentării şi a actelor întocmite de către aceasta.

Solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al numitei F. si pe cale de consecinţa constatarea nulităţii absolute a întâmpinării.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale) constă în nerespectarea normelor privind compunerea şi constituirea instanţei, fiind vizate ipoteze cum ar fi compunerea completului de judecată cu un număr necorespunzător de judecători, situaţii de incompatibilitate a judecătorilor care intră în componenţa completului sau orice fel de împrejurări în care instanţa nu a fost alcătuită potrivit normelor de organizare judecătorească sau de procedură.

Verificând aspectele invocate în susţinerea acestui motiv de recurs, instanţa de control judiciar observă că, recurentul invocă nesemnarea hotărârii de către judecătorul fondului şi de către grefierul de şedinţă.

Contrar susţinerilor recurentului, nu poate fi reţinută incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece sentinţa recurată a fost pronunţată de un complet de judecată legal învestit, instanţa fiind alcătuită potrivit dispoziţiilor legale dispuse prin legile de organizare judiciară, legea specială şi Regulamentul intern al instanţelor.

Faptul necomunicării unei hotărâri semnate de judecătorul şi grefierul completului de judecată nu presupune incidenţa acestui motiv de casare şi nici a unui motiv de nulitate absolută a acestei hotărâri.

În ceea ce priveşte lipsa semnăturilor membrilor completului de judecată şi a grefierului de şedinţă, este de reţinut că aceste semnături există numai pe hotărârea din dosarul cauzei şi pe exemplarul ataşat la mapa de hotărâri. Exemplarele comunicate părţilor nu cuprind respectivele semnături, legea neprevăzând obligativitatea existenţei acestora.

Referitor la cea de-a doua critică, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii." Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178 referitoare la regimul juridic al nulităţii şi ale art. 179 din cod care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Recurentul a invocat, în esenţă, că sentinţa a fost pronunţată în condiţii de nelegalitate, întrucât instanţa de judecată a respins cererea de înscriere în fals ca inadmisibilă, fără să o pună în discuţia părţilor în condiţiile în care instanţa a pronunţat sentinţa supra citată, în data de 17.05.2023, iar pârâta intimata şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de înscriere în fals la data de 18.05.2023 orele 11:50, deci după pronunţarea sentinţei.

Deşi recurentul, faţă de aspectul arătat, a semnalat o încălcare a principiului contradictorialităţii procesului civil şi a dreptului la apărare, Înalta Curte reţine că acestea nu numai că nu au fost încălcate dar se invocă o încălcare a dreptului la apărare şi al contradictorialităţii al părţii pârâte, or, o astfel de încălcare poate fi invocată doar de această parte.

Susţinerea recurentului referitoare la lipsa codului numeric personal al recurentului A. şi al codul unic de înregistrare, numărul de înregistrare în registrul comerţului al pârâtei intimate Inspecţia Judiciară nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nici celelalte critici dezvoltate în cadrul acestui motiv de casare nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar dat fiind faptul că acestea sunt invocate în mod formal, fără o expunere a motivelor.

Şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine cauzei.

Sunt nefondate susţinerile recurentului potrivit cărora hotărârea recurată nu este motivată în ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Tratatelor Internaţionale la care Romania este parte în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale omului; nu este motivată în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil prin încălcarea legii care reglementează materia; nu este motivată în ceea ce priveşte refuzul instanţei de a judeca excepţia nulităţii rezoluţiei de clasare nr. 1977/15.11.2022 emisă în dosarul nr. x; nu este motivată în ceea ce priveşte refuzul instanţei de a judeca excepţia decăderii paratei intimate Inspecţia Judiciara în a verifica prealabil sesizările formulate prin petiţia pe care a adresat-o acesteia;

Este de menţionat că, în accepţiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care aceasta cuprinde considerente contradictorii precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate şi în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste critici nu sunt întemeiate, în speţă nefiind identificate încălcări ale cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. ori ale exigenţelor respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin prisma modului în care instanţa de fond a cercetat argumentele părţilor şi a construit raţionamentul judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Sub acest aspect, Curtea reţine că, într-adevăr, aşa cum s-a statuat într-o jurisprudenţă constantă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului includ obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti (cauza H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părţilor să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Deşi o instanţă internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor şi admiterea probelor, aceasta trebuie să-şi justifice activităţile, precizând motivarea deciziilor sale (cauza Suominen împotriva Finlandei, pct. 36 şi cauza Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79).

Art. 175 din acelaşi cod statuează că:

"(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

(2) În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară."

Totodată, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prevăd că se poate cere casarea hotărârii "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Se constată că, prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului reţinând că în mod legal pârâtul a emis rezoluţia de clasare nr. 1977 la data de 15.11.2022, apreciind ca fiind corect aplicate dispoziţiile legale incidente în cauză prin raportare la o situaţie de fapt care este pe deplin stabilită în speţă.

Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate argumentele şi susţinerile părţilor, acestea fiind sintetizate şi subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare.

Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a respectat regulile judecăţii, a cercetat şi a descris situaţia de fapt şi a arătat, în concret, care sunt considerentele pentru care apreciază că cererea formulată de reclamant nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, făcând trimitere la temeiurile de fapt şi de drept apreciate drept relevante în acest sens.

În consecinţă, considerentele sentinţei recurate sunt detaliate în mod corespunzător obligaţiei legale de motivare a hotărârii pronunţate şi nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că acesta este invocat în mod formal, recurentul rezumându-se să invoce dispoziţii legale pretins încălcate fără a explicita motivul încălcării acestora.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurent, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 892 din 17 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 892 din 17 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.