Incompatibility of vice-mayor status with active individual enterprise based on agricultural subsidies and independent income

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/04.01.2023, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Naţională de Integritate, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/15.12.2022 comunicat în data de 19.12.2022 privind constatarea stării de incompatibilitate, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 575 din data 06.10.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., (...), în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat în principal, casarea sentintei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara iar, în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instaţa de fond a omis să pună în discuţia părţilor stabilirea exactă a situaţiei de fapt, întrucât şi-a motivat hotărârea pe apărările intimatei, reţinând iniţial că a beneficiat de subvenţii în valoare de 139.000 de RON, pentru ca mai apoi să susţină că a realizat din activităţi independente sume în valoare de 138.000 de RON şi subvenţii în valoare de 139.000 de RON.

Arată că, instanţa nu a stabilit în mod clar ce fel de venituri au fost obţinute, dacă au fost formulate solicitari către APIA şi cand au fost formulate aceste solicitari, respectiv, în timpul mandatului de viceprimar sau anterior numirii în funcţie, astfel că, în vederea lămuririi stării de fapt în faţa primei instante, cu respectarea art. 14 şi 22 din C. proc. civ. solicită casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o noua judecată instantei de fond pentru ca aceasta să stabilească valoarea reală a sumelor şi pentru a stabili exact semnificaţia acelor venituri.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cuprinzând motive contradictorii, întrucât nu a stabilit în mod corect situaţia de fapt a speţei, în baza cărora sa interpreteze şi să aplice regulile de drept incidente.

Dezvoltând acest motiv de casare, recurentul arată că instanţa de judecată a reţinut iniţial că a beneficiat de subvenţii în valoare de 139.000 de RON, pentru ca mai apoi să susţină că a realizat activităţi independente în valoare de 138.000 de RON şi subvenţii în valoare de 139.000 de RON. Or, instanţa nu a stabilit în mod clar ce fel de venituri au fost obţinute, dacă au fost formulate solicitări către APIA şi când au fost formulate aceste solicitări, respectiv în timpul mandatului de viceprimar sau anterior.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că sentinţa recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003, în sensul că acesta nu a exercitat efectiv calitatea de comerciant persoană fizică, neexercitând fapte de comert. Acest aspect rezultând din faptul că din creşterea animalelor nu a urmărit realizarea unor venituri iar din momentul numirii în funcţia de viceprimar şi până în prezent situaţia financiară a Intreprinderii Individuale A. nu s-a modificat, singurele venituri fiind reprezentate de încasarea subvenţiilor, subvenţii ce au intrat pentru obligaţii contractate anterior.

Susţine recurentul-reclamant că pentru survenirea stării de incompatibilitate nu este suficientă simpla deţinere a calităţii de comerciant, ci este indispensabilă exercitarea efectivă a acesteia, ceea ce interesează sub aspectul stabilirii existenţei sau inexistenţei stării de incompatibilitate este noţiunea de "exercitare" care trebuie analizată prin prisma scopului prevederilor legale in materie.

Susţine recurentul că, în contextul în care în cuprinsul aceluiaşi articol 87 din Legea nr. 161/2003 există două reglementări distincte, una care interzice exercitarea, cea de la alin. (1) şi cealaltă care interzice deţinerea, cea de la alin. (2), reiese cu puterea evidenţei ca legiuitorului a dorit să facă distincţie între cele două noţiuni de incompatibilitate şi să le ofere consecinţe juridice diferite. Or, pentru a exista o exercitare a calităţii de intreprindere individuală nu este suficientă simpla deţinere a titulaturii, ci aceasta trebuie să fie insoţită de exercitarea unor activitaţi comerciale, activitati care lipsesc cu desavârşire, în cauză.

Recurentul-reclamant face trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 2327/2019, Decizia nr. 1208/2018, Decizia nr. 3000/2019, Decizia nr. 625/2020, Decizia nr. 1626/26.03.2019 şi Decizia 1708/27.04.2018.

Mai susţine recurentul că, ulterior dobândirii calităţii de viceprimar nu a mai fost încheiat niciun act juridic în cadrul întreprinderii individuale, şi nici nu au formulat cereri noi care să dea naştere la noi drepturi şi obligaţii, iar iniţierea inchiderii Întreprinderii Individuale s-a realizat după ce a incetat raportul juridic cu APIA.

O alta critică subsumată acestui motiv de casare este aceea că instanţa de judecată a interpretat şi aplicat în mod greşit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 care defineşte noţiunea de comercianţi - "comercianţii sunt persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ" şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 care prevede că activitatea economică reprezintă "activitate cu scop lucrativ, constand în producerea, administrarea ori înstrainarea de bunuri sau în prestarea de servicii."

Arată că nu i se poate reţine calitatea de comerciant întrucat între creşterea animalelor şi producerea/administrarea/înstrainarea de bunuri sau prestarea de servicii comerciale nu se poate pune un semn de egalitate. Or, chiar daca a fost autorizat ca intreprindere individuală nu a desfăşurat nici o activitate comercială în sensul prevăzut de O.U.G. nr. 44/2008.

Şi în ce priveşte prevederile Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor masuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, respectiv art. 2 alin. (1) lit. a) care defineste activitatea economică, apreciză recurentul că instanţa de fond le-a interpretat greşit întrucat acesta nu a obţinut venituri din vâanzarea animalelor.

Mai arată că, instanţa de judecată a reţinut în mod corect că simpla deţinere, pur formală a doua funcţii incompatibile nu poate determina stabilirea unei stări de incompatibilitate, ci numai exercitarea efectivă şi simultană, însă a aplicat greşit acest principiu întrucat nu a exercitat efectiv fapte de comerţ.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursulul formulat de către recurentul-reclemant A., în nume propriu, iar în privinţa recurului declarat prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:

Prealabil, în ce priveşte excepţia nulităţii recursulul formulat de către recurentul-reclamant A., în nume propriu, Înalta Curte constată că, în raport de soluţia respingerii acestuia, tardiv formulat, excepţia a rămas fără obiect.

Referitor la recursul reclamantului, Înalta Curte constată că acesta a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., text legal incident atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. privind modalitatea de motivare a hotărârii recurate, dar şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din acelaşi cod privind nelegalitatea hotărârii pronunţate cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Sub incidenţa primului motiv de recurs, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt incluse cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de procedură publică şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, cât şi încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil care nu pot fi subsumate altor cazuri de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă, în speţă, nu pot fi identificate astfel de încălcări prin prisma modului în care instanţa de fond a derulat procesul, a cercetat argumentele părţilor şi a construit raţionamentul judiciar.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, Înalta Curte nu poate reţine că judecătorul fondului a încălcat dispoziţiile art. 14 şi art. 22 din C. proc. civ.

Susţinerile recurentului referitoare la omisiunea instanţei de fond de a pune în discuţia părţilor situaţia exactă de fapt şi de a stabili valaoarea reală a sumelor şi a naturii lor juridcie, nu se încadrează cerinţelor acestui motiv de casare, instanţa fondului în exercitarea rolului său activ a dat interpretarea situaţiei de fapt rezultată din probatoriul administrat în contradictoriu de către părţi, apreciind valorile de 138.000 de RON ca fiind rezultate din activităţi independente şi valoarea de 139.000 de RON ca fiind venituri din subvenţii.

Astfel, verificând actele procedurale întocmite în faţa instanţei de fond constată că afirmaţiile recurentului nu au fundament faptic şi juridic, instanţa de fond respectând regulile de procedură şi principiile aplicabile judecăţii prezentei cauzei.

Cel de-al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, aspecte ce echivalează cu o nemotivare.

Criticile pe care partea le-a subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează, în esenţă, faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât nu a stabilit în mod corect situaţia de fapt a speţei, în baza cărora sa interpreteze şi să aplice regulile de drept incidente, reţinând iniţial că a beneficiat de subvenţii în valoare de 139.000 de RON, pentru ca mai apoi să susţină că a realizat activităţi independente în valoare de 138.000 de RON şi subvenţii în valoare de 139.000 de RON.

Instanţa de control judiciar constată că aceste critici nu sunt întemeiate, în speţă nefiind identificate încălcări ale cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. ori ale exigenţelor respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin prisma modului în care instanţa de fond a cercetat argumentele părţilor şi a construit raţionamentul judiciar.

Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate argumentele şi susţinerile părţilor, acestea fiind sintetizate şi subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare.

Judecătorul fondului a respectat regulile judecăţii, a cercetat şi a descris situaţia de fapt şi a arătat, în concret, care sunt considerentele pentru care apreciază că cererea formulată de reclamant nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, făcând trimitere la temeiurile de fapt şi de drept apreciate drept relevante în acest sens.

Nu se poate reţine o contradicţie în considerentele hotărârii recurate situaţia în care instanţa de fond a reţinut într-o argumentare că reclamantul a beneficiat de subvenţii în valoare de 139.000 de RON iar într-o altă argumentare a reţinut că acesta a realizat venituri din activităţi independente în valoare de 138.000 de RON şi subvenţii în valoare de 139.000 de RON, întrucât analiza privea elemente diferite ale situaţiei de fapt.

În consecinţă, considerentele sentinţei recurate sunt detaliate în mod corespunzător obligaţiei legale de motivare a hotărârii pronunţate şi nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.

Un ultim motiv de nelegalitate este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, acest text de lege se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Recurentul pretinde că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în sensul că acesta nu a exercitat efectiv calitatea de comerciant persoană fizică, neexercitând fapte de comerţ, ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 care defineşte noţiunea de comercianţi şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 precum şi cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 145/2014 pentru stabilirea unor masuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Astfel, Înalta Curte reţine că interpretarea dispozitiilor legale este una corectă, şi că, în realitate, recurentul este nemulţumit de interpretarea dată probelor administrate în faţa instanţei de fond care a reţinu că, în timpul exercitării mandatului de viceprimar, reclamantul a realizat venituri din activităţi independente în valoare de 138.000 de RON din creşterea animalelor, astfel cum rezultă din declaraţia de avere nr. 5/03.06.2021 şi este înregistrat ca fermier întreprindere individuală, având codul de exploataţie ROOOI 323205, aspect care rezultă din adresa nr. x/08.12.2021 transmisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Timiş, beneficiind de subvenţii în valoare de aproximativ 139.000 RON, în campaniile 2020-2021.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că niciuna dintre criticile recurentului-reclamant nu este întemeiată, nefiind incident niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de A. prin avocat B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat în nume propriu de A. împotriva sentinţei civile nr. 575 din 6 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de A. prin avocat B. împotriva sentinţei civile nr. 575 din 6 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.