Competence to annul municipal vehicle removal dispositions under O.U.G. 195/2002 and O.G. 2/2001

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecata

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 18.04.2024, sub dosar nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 4, a formulat plângere împotriva Dispoziţiei de ridicare seria x nr. x/11.04.2024.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 15885 din data de 19.09.2024, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de intimat prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 4, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că dispoziţia de ridicare a autovehiculului este un act administrativ unilateral individual, întrucât produce efecte juridice, prin acest act fiind aplicată măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului. Cum în cauză reclamantul urmăreşte anularea actului şi repararea pagubei cauzate, sub forma restituirii taxei aplicate pentru restituirea autovehiculului, instanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Tribunalului Bucureşti, secţia a II- a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1909 din data de 28.02.2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 4, în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea soluţiei pronunţate, Tribunalul Bucureşti a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, întrucât reclamantul, persoană fizică, are domiciliul în judeţul Dolj, fiind competent să soluţioneze cauza Tribunalul Dolj.

2.3. Prin sentinţa nr. 660 din data de 16 iunie 2025, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Sectorului 4 al Municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector nr. 4 Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă materială şi, în consecinţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea conflictului.

Pentru a statua astfel, Tribunalul Dolj a reţinut, în esenţă, că măsura ridicării vehiculului staţionat neregulamentar are ca situaţie premisă săvârşirea unei fapte contravenţionale, constatate şi sancţionate ca atare prin procesul-verbal de contravenţie întocmit, astfel că, având caracterul unei sancţiuni aplicate în materie contravenţională, devin incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, iar competenţa materială de soluţionare a litigiilor legate de această sancţiune, aparţine Judecătoriei care are competenţa să judece plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care a fost constatată şi sancţionată fapta contravenţională constând în staţionarea neregulamentară.

3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 4, a solicitat anularea Dispozitiei de ridicare seria x nr. x/11.04.2024 emisă de Direcţia Generalăde Poliţie Locală a Sectorului nr. 4 Bucureşti, prin care s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului.

În speţă, raportat la obiectul dedus judecăţii şi luând în considerare cauza juridică pe care este întemeiată acţiunea reclamantului, formulată împotriva Dispozitiei de ridicare seria x nr. x/11.04.2024, Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 31 alin. (1) şi 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 118 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002 în interpretarea obligatorie conţinută în Decizia nr. 13/2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în M. Of., Partea I, nr. 846/15.09.2025), prin care s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, judecătoria este instanţa competentă material procesual să soluţioneze acţiunile având ca obiect anularea dispoziţiilor de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar pe domeniul public al municipalităţii, întocmite în temeiul art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, chiar şi în situaţia în care nu se contestă ori nu este întocmit un proces-verbal de contravenţie."

Ca atare, chiar dacă recursul în interesul legii nu era pronunţat la momentul declarării reciproce de competenţă între instanţele aflate în conflict, la momentul soluţionării prezentului conflict se impune respectarea acestuia, având în vedere natura interpretativă a normelor legale realizată prin acest instrument de unificare a practicii judiciare.

În consecinţă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 118 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul este instanţa competentă material să soluţioneze acţiunile având ca obiect anularea dispoziţiilor de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar pe domeniul public al municipalităţii, întocmite în temeiul art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 4 în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 octombrie 2025.