Expropriation decision’s effects exhausted; suspension request inadmissible, appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 25 mai 2024 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. (moştenitori ai lui O., L., P., Q., R., S. (moştenitoarea lui T.), U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea efectelor juridice ale Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1057, până la rămânerea definitivă a dosarului având ca obiect anularea hotărârii de Guvern, care vizează gropi de împrumut (exclusiv pentru comuna Răcăciuni şi parţial comuna Parava) şi care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău, aflat în procedura recursului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 61 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii;

A respins cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanţii A., HH. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., moştenitori ai lui O., L., P., Q., R., S. (moştenitoarea lui T.), U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 61 din 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., HH. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., moştenitori ai lui O., L., P., Q., R., S., moştenitoare a lui T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a reţinut că cererea este inadmisibilă din trei perspective: imposibilitatea formulării acesteia după soluţionarea dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău; imposibilitatea formulării acesteia ulterior emiterii deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024; imposibilitatea de a uza de această procedură având în vedere prevederile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 255/2010.

Arată că la primul termen de judecată, instanţa le-a solicitat să precizeze temeiul de drept al cererii de suspendare a efectelor juridice, reclamanţii indicând în acest sens dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, au precizat că nu înţeleg să promoveze recurs în dosarul nr. x/2023 şi că nu pot depune sentinţa pronunţată în acest dosar, cu menţiunea definitivă, deoarece la data de 11 aprilie 2024 nu erau restituite toate dovezile de comunicare.

Consideră că, faţă de aceste aspecte, nu poate fi reţinută modificarea cererii de chemare în judecată şi că instanţa trebuia să decadă reclamanţii dintr-o eventuală modificare a cererii principale, aspect pe care nu l-a pus în discuţia contradictorie a părţilor.

Mai arată că art. 14 din Legea nr. 554/2004 se referă la suspendarea executării până la pronunţarea instanţei pe fondul cauzei, însă, în cauză, în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bacău nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, ci pe excepţia inadmisibilităţii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, soluţie care le dă posibilitatea de a promova o nouă cerere de suspendare şi chiar o nouă cerere în anulare, atâta timp cât instanţa nu s-a pronunţat pe fond.

Arată că instanţa a invocat această excepţie din oficiu şi a comunicat-o reclamanţilor prin citaţia trimisă pentru termenul din 11 aprilie 2024.

Consideră că nu se impunea analizarea acestei excepţii în raport cu soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău, coroborat cu indicarea temeiului de drept şi cu înregistrarea dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Bacău.

Mai arată că cererea de suspendare din dosarul de fond, nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău, în raport cu care instanţa a reţinut inadmisibilitatea cererii de suspendare de faţă, a fost întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, temei de drept care nu era incompatibil cu soluţionarea cererii din cauza pendinte. Mai mult, dacă s-ar fi admis suspendarea din cauza pendinte, cererea de suspendare din dosarul nr. x/2023 ar fi devenit inadmisibilă şi lipsită de obiect, şi nu invers.

De asemenea, arată că la termenul la care s-a soluţionat dosarul, 18 aprilie 2024, dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău era soluţionat în mod definitiv, hotărârea fiind depusă la dosar în original, cu această menţiune, situaţie care evidenţia faptul că nu s-a declarat recurs, aşa încât faţă de deschiderea dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Bacău, cu termen la data de 16 mai 2024, cererea sa nu putea fi inadmisibilă.

Critică faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de anumite înscrisuri, cum ar fi certificatul de grefă emis pentru dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Bacău şi sentinţa cu menţiunea definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2023.

De asemenea, critică soluţia de inadmisibilitate şi din perspectiva comunicării Deciziei de expropriere nr. 222 din 19.02.2024, în condiţiile în care instanţa nu a verificat dacă s-a pronunţat o decizie de expropriere in corpore sau s-a pronunţat o decizie de expropriere individuală, aşa cum s-ar fi impus din perspectiva textului de lege. Mai mult, arată că nu au avut cunoştinţă de această decizie de expropriere şi nu au avut posibilitatea să o conteste.

Precizează că au înţeles să solicite suspendarea întregii proceduri reglementate prin H.G. nr. 1119/2023, în calitate de titulari ai unui drept de proprietate supus exproprierii, calitate în care se impunea să le fie comunicată fiecăruia în parte decizia de expropriere pentru a o contesta cel puţin din perspectiva preţului consemnat.

Apreciază că simpla emitere a Deciziei de expropriere nr. 222/19 februarie 2023, fără dovada comunicării acesteia către instituţiile abilitate şi către recurenţi, nu produce efecte juridice şi că motivarea instanţei de fond sub acest aspect nu este legală şi nu justifică inadmisibilitatea din perspectiva emiterii deciziei de expropriere.

Arată că, pe de o parte, instanţa a reţinut că dacă s-ar fi pronunţat pe anularea H.G. nr. 1119/2023, situaţia ar fi condus şi la anularea actelor subsecvente, ceea ce nu se confirmă în speţă.

Consideră că cererea de suspendare apare ca lipsită de orice eficienţă, atâta timp cât intimatul continuă procedura de expropriere.

În ceea ce priveşte cea de a treia ipoteză a inadmisibilităţii, reţinută în raport cu dispoziţiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 255/2010, arată că instanţa de fond a făcut o interpretare contrară intenţiei legiuitorului, reţinând că atât procedura de expropriere, cât şi obiectivele de utilitate publică, ce fac obiectul prezentei legi, nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existenţa unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Pe fond, arată că instanţa de fond în mod corect şi legal a procedat la analiza inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1119/2023, reţinând caracterul fondat a două dintre criteriile de inadmisibilitate, deşi era suficient şi unul dintre acestea pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii.

Arată că, sub un prim aspect, în cauză nu a fost respectat termenul pentru promovarea unei astfel de cereri, respectiv până la pronunţarea instanţei de fond, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că nu poate fi reţinut argumentul recurenţilor referitor la faptul că se impunea ca instanţa de fond să se pronunţe pe fondul cauzei, câtă vreme art. 14 din Legea nr. 554/2004 vorbeşte de pronunţarea unei soluţii de către instanţa de fond, ceea ce presupune încheierea judecăţii în primă instanţă, din orice motiv.

Cu privire la al doilea motiv de inadmisibilitate, arată că cererea de suspendare a efectelor H.G. nr. 1119/2023 este inadmisibilă şi pentru faptul că nu este întrunită condiţia executorialităţii actului administrativ, respectiv actul a cărui suspendare se solicită nu este susceptibil de executare, în condiţiile în care actul susceptibil de executare este Decizia de expropriere nr. 222/19.02.2024, emisă anterior introducerii cererii de suspendare ce formează obiectul prezentului dosar.

Acest aspect presupune că au fost deja parcurse şi epuizate etapele procedurii de expropriere, astfel că suspendarea efectelor H.G. nr. 1119/2023 nu mai era admisibilă după emiterea deciziei de expropriere, întrucât aceasta şi-a epuizat efectele anterior momentului introducerii acţiunii pe rolul instanţei, scopul emiterii acesteia fiind reprezentat de finalizarea procedurii de expropriere.

Susţine că în ipoteza epuizării efectelor, nu se justifică o suspendare a acestora, lipsind chiar obiectul unei asemenea cereri, care devine inadmisibilă din această perspectivă.

4.2. Intimata-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. (moştenitori ai lui O., L., P., Q., R., S. (moştenitoarea lui T.), U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. S.R.L. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea efectelor juridice ale Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1057, până la rămânerea definitivă a dosarului având ca obiect anulare hotărârii de Guvern, care vizează gropi de împrumut (exclusiv pentru comuna Răcăciuni şi parţial comuna Parava) şi care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău, aflat în procedura recursului.

Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de suspendare, formulată de reclamanţi, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat recurs recurenţii-reclamanţi, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării.

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 11 aprilie 2024, instanţa de fond a pus în vedere reclamanţilor prin reprezentant să precizeze temeiul de drept al cererii de suspendare, iar ulterior aceştia au depus concluzii scrise, prin care au arătat că temeiul de drept al cererii de suspendare este art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, 03.06.2024:

"(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (...)".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantului (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

În plus, pentru a se putea dispune suspendarea efectelor unui act, este imperios necesar ca acesta să fie apt să producă în continuare efecte, respectiv ca acesta să nu-şi fi epuizat efectele.

În speţă, prin H.G. 1536/19.12.2022 s-a declanşat procedura de expropriere în vederea constituirii coridorului de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada Focşani-Bacău", iar prin H.G. nr. 1119/2023, publicată în Monitorul Oficial din data de 23.11.2023, s-a declanşat procedura de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum şi aprobarea listei imobilelor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada Focşani-Bacău".

Totodată, în conformitate cu art. 3 al H.G. nr. 1119/2023, sumele individuale estimate de către expropriator, aferente justelor despăgubiri pentru imobilele proprietate privată, situate pe amplasamentul suplimentar care face parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada Focşani- Bacău" din localităţile aferente judeţului Vrancea şi judeţului Bacău, identificate în actul normativ, au fost stabilite în cuantum de 12.283,6 milioane RON, fiind alocate de la bugetul de stat prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

În prezenta cauză, recurenţii-reclamanţi au solicitat suspendarea efectelor Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023.

Ulterior, în baza procedurii de expropriere iniţiate prin Hotărârea de Guvern nr. 1119/2023, a fost emisă la data de 19.02.2024 Decizia de expropriere nr. 222 pentru imobile proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada Focşani-Bacău", astfel cum sunt prevăzute în anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1119/2023.

Înalta Curte constată că H.G. nr. 1119/2023 a fost emis în vederea realizării etapei I - Aprobarea indicatorilor tehnico-economici reglementată de art. 5 şi 6 din Legea 255/2010, astfel cum reiese din conţinutul actului şi din Nota de fundamentare.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, prevăzută de H.G. nr. 1119/2023, act administrativ a cărei suspendare se solicită, şi-a epuizat efectele prin emiterea deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024, astfel că instanţa nu mai putea dispune suspendarea unui act ale cărui efecte s-au epuizat.

Dincolo de acest aspect, se constată că decizia de expropriere a fost emisă la data de 19.02.2024, deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată - 25 mai 2024.

Date fiind aceste aspecte, se constată că, inclusiv la data introducerii acţiunii, H.G. nr. 1119/2023 îşi epuizase efectele, fiind parcurse primele două etape ale procedurii de expropriere respectiv etapa I, ce consta în aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean sau local şi etapa II, ce consta în consemnarea sumei individuale reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere şi afişarea listei proprietarilor imobilelor, transferul dreptului de proprietate reprezentând etapa finală, realizată prin emiterea Deciziei de expropriere.

Cu alte cuvinte, Înalta Curte reţine că nu se poate dispune suspendarea executării unui act ale cărui efecte juridice s-au produs deja, la un moment anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

În acest context factual, instanţa de fond a reţinut în mod corect că încă de la introducerea cererii de chemare în judecată, suspendarea efectelor H.G. nr. 1119/2023 nu s-ar mai putea dispune, dată fiind emiterea Deciziei de expropriere nr. 222 din 19.02.2024.

În consecinţă, instanţa de fond a constatat în mod legal inadmisibilitatea acţiunii din această perspectivă.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenţii-reclamanţi prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., HH. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., moştenitori ai lui O., L., P., Q., R., S., moştenitoare a lui T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. împotriva sentinţei nr. 61 din 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., HH. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., moştenitori ai lui O., L., P., Q., R., S., moştenitoare a lui T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. împotriva sentinţei nr. 61 din 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.