Installer's challenge to funding suspension under photovoltaic subsidy program succeeds; annulment ruling quashed, damages claim remanded for retrial.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28 decembrie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat acţiune în contencios administrativ, prin care a solicitat:

- să se dispună anularea Deciziei nr. 70/20.06.2023, comunicată reclamantei prin serviciile poştale la data de 28 iunie 2023, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 154/DCD/21.04.2023, înregistrată la AFM sub nr. x/29.05.2023;

- să se dispună anularea Deciziei AFM nr. 154/DCD/21.04.2023 comunicată reclamantei pe e-mail la data de 11 mai 2023, prin care s-a aprobat sistarea temporară a utilizării finanţării de către reclamantă în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, precum şi a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv Adresa AFM nr. x/10.05.2023;

- să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 720.000 RON, reprezentând partea de finanţare aferentă unui număr de 36 de lucrări executate pentru beneficiari aprobaţi şi incluşi de pârâtă în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, conform cererii de decontare depusă de reclamantă la pârâtă în 22 noiembrie 2023, şi solicitată de reclamantă pârâtei spre decontare în baza Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019;

- să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumei de 720.000 RON;

- să se dispună obligarea pârâtei la executarea tuturor obligaţiilor ce îi incubă în temeiul Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019.

II. - să se dispună suspendarea Deciziei AFM nr. 154/DCD/21.04.2023 şi a Deciziei nr. 154/21.04.2023 a Comitetului Director al pârâtei până la soluţionarea definitivă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea atacată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 188 din 03 iulie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 188 din 03 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost aceasta formulată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, pe de o parte, că instanţa de fond nu a răspuns tuturor argumentelor invocate prin acţiune, respectiv celor privind prematuritatea demersului intimatei pentru suspendarea finanţării, dar şi argumentaţia sa conform căreia suspendarea finanţării nu putea avea consecinţe decât pentru contracte de instalare panouri fotovoltaice încheiate cu beneficiarii finali după momentul comunicării Deciziei intimatei nr. 154/2023, iar pe de altă parte, referitor la apărarea privind intervenirea prescripţiei cu privire la posibilitatea de reziliere a Contractul de participare nr. x/2019, instanţa de fond a avut o argumentaţie contradictorie.

Subsumat motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material privind rezilierea.

În speţa de faţă, instanţa de fond a ignorat cea mai mare parte a condiţiilor art. 1549-1554 C. civ. care trebuie să existe cumulativ pentru a putea opera rezilierea.

Astfel, intimata a invocat nişte motive anterioare sau cel mult concomitente cu momentul încheierii contractului, motive care au rezultat din culpa intimatei şi pentru care societatea reclamantă nu a fost pusă în întârziere. Mai mult, dreptul de a invoca rezilierea pentru acele motive era prescris la momentul emiterii Deciziei AFM nr. 154/21.04.2023, având în vedere că intimata cunoştea sau ar fi trebuit să le cunoască anterior validării acesteia ca instalator, respectiv 26 august 2019.

Nefiind întrunite condiţiile pentru a opera rezilierea Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019, intimata nu avea dreptul nici să dispună suspendarea utilizării finanţării, cu atât mai mult să aplice această suspendare retroactiv, pentru contracte încheiate anterior momentului comunicării Deciziei AFM nr. 154/21.04.2023.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond ar fi trebuit să aibă în vedere şi faptul că toate clauzele Contractului de participare nr. x/2019 au fost prevăzute prin Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum si livrării surplusului în reţeaua naţională şi nu au fost negociabile. Ca atare, Contractul de participare nr. x/2019 constituie în drept un contract de adeziune, conform prevederilor art. 1175 C. civ.

Iar potrivit art. 1269 alin. (2) C. civ., "Stipulaţiile înscrise în contractile de adeziune se interpretează împotriva celui care le-apropus".

În acest context normativ, este evident în opinia recurentei-reclamante că instanţa de fond nu ar fi avut dreptul să considere că dreptul intimatei de a declara rezilierea contractului sau de a aprecia culpa sa, în vederea sistării finanţări în temeiul art. 5.7 din Contractul de participare nr. x/2019, se poate naşte pentru cauze concomitente sau anterioare încheierii contractului.

Mai mult, instanţa de fond avea obligaţia să interpreteze clauzele contractuale, inclusiv acest art. 5.7 din contract, în favoarea societăţii reclamante.

Aceeaşi abordare a instanţei de fond, respectiv să interpreteze clauzele contractuale, inclusiv acest art. 5.7 din contract, în favoarea societăţii reclamante, ar fi trebuit să existe şi prin prisma raportului de drept administrativ care se regăseşte în speţă.

Recurenta-reclamantă a mai învederat şi că, în ceea ce priveşte aşa zisa cesiune a contractului, instanţa de fond a interpretat eronat norma de drept material aplicabilă în speţă, respectiv art. 1315-1320 C. civ.

Instanţa de fond a considerat că întreaga culpă, dar şi toate consecinţele faptului că societatea reclamantă a fost validată ca şi instalator de intimată, fără a deţine acel atestat de tip B de la ANRE, trebuie imputate exclusiv acesteia. Procedând de această manieră, instanţa de fond a încălcat principiul responsabilităţii şi răspunderii funcţiei publice prevăzut de art. 368 lit. j) din O.U.G. nr. 57/2019.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a a solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. este fondat, în limitele şi pentru considerentele următoare:

În cauză, la data de 26 august 2019, în urma analizării de către comisia de validare a pârâtei Administraţiei Fondului pentru Mediu a documentelor reclamantei ce formau dosarul de validare, în temeiul art. 14 din Ghidul de finanţare anexă la Ordinul nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, reclamanta a fost validată de pârâtă ca şi instalator în cadrul acestui program, şi ulterior a fost programată la sediul pârâtei pentru semnarea Contractului de participare în vederea decontării.

La data de 04 septembrie 2019, în temeiul art. 17 din Ghidul de finanţare, între pârâtă, în calitate de finanţator în cadrul Programului, şi societatea reclamantă, în calitate de instalator validat de pârâtă, s-a încheiat Contractul de participare în vederea decontării nr. 158.

Ulterior, pârâta i-a comunicat reclamantei Adresa nr. x/10.05.2023, împreună cu Decizia nr. 154/21.04.2023 a Comitetului Director al pârâtei, în baza căreia a aprobat sistarea temporară a utilizării finanţării de către reclamantă pe o perioadă nedeterminată, perioadă în care acesteia i s-a dispus să întreprindă următoarele demersuri:

"(1) Să informeze, în scris, solicitanţii aprobaţi/beneficiarii finali înscrişi la acesta cu privire la prevederile ghidului de la art. 35 - Transferul solicitantului aprobat/beneficiarului final către un alt instalator. De asemenea, va transmite la AFM dovada faptului că fiecare solicitant aprobat/beneficiar final a fost înştiinţat.

(2) Pentru solicitanţii aprobati/beneficiarii la care instalatorul nu a efectuat lucrarea, instalatorul A. S.R.L. este obligat să transmită cererile de transfer sau cererile de renunţare la finanţare ale acestora, către AFM, în termen de 30 de zile de la primirea prezentei Decizii."

Conform aceleiaşi decizii, după îndeplinirea demersurilor de mai sus, urma ca:

"(3) După finalizarea realizării transferurilor sau a renunţărilor la finanţare a solicitanţilor aprobaţi/beneficiarilor finali, respectiv după îndeplinirea tuturor obligaţiilor mai sus menţionate, contractul de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019 - A. S.R.L. se va rezilia, conform art. 5, pct. 5.7., lit. b), iar accesul în aplicaţie va fi blocat, lucru ce va fi adus la cunoştinţă instalatorului printr-o informare scrisă."

Contestaţia administrativă a reclamantei a fost respinsă prin Decizia nr. 70/20.06.2023, reţinându-se, în esenţă, pe de o parte, că reclamanta a fost validată din cauza unei erori de analiză, având în vedere că nu deţinea, la momentul depunerii dosarului de validare, atestat ANRE de tip B, iar pe de altă parte, că reclamanta a încălcat prevederile contractuale prin cesionarea obligaţiilor sale cu privire la instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice.

Nemulţumită de soluţia administrativă, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de judecată cu o cerere de anulare a Deciziei AFM nr. 154/DCD/21.04.2023, a Deciziei nr. 70/20.06.2023, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 154/DCD/21.04.2023, înregistrată la AFM sub nr. x/29.05.2023 şi a actelor care au stat la baza emiterii acestora, precum şi o cerere de obligare a pârâtei la plata sumei totale de 720.000 RON, reprezentând partea de finanţare aferentă unui număr de 36 de lucrări executate pentru beneficiari aprobaţi şi incluşi de pârâtă în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, conform cererii de decontare depusă de reclamantă la pârâtă în 22 noiembrie 2023, solicitată de reclamantă pârâtei spre decontare în baza Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca neîntemeiată de instanţa de fond.

În acord cu criticile formulate de recurenta-reclamantă se reţine că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a fi lămurite aspecte esenţiale ale cauzei, ce ţin de aplicarea dispoziţiilor legale şi contractuale incidente şi instanţa de fond nu a răspuns la toate capetele de cerere cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, prin Decizia AFM nr. 154/DCD/21.04.2023 s-a dispus sistarea temporară a utilizării finanţării până la transferarea contractelor neexecutate şi, totodată, contrar celor reţinute de instanţa de fond, notificarea de reziliere a contractului de participare încheiat între părţi.

Aşadar, instanţa de fond ar fi trebuit să verifice dacă, ţinând cont de clauzele Contractului de participare în vederea decontării nr. 158/04.09.2019 şi de dispoziţiile Ordinului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, cu modificările şi completările ulterioare, erau îndeplinite în cauză condiţiile pentru ca autoritatea pârâtă să poată dispune sistarea temporară a utilizării finanţării, respectiv rezilierea, ca măsură finală.

Corelativ, în cauză trebuie să se analizeze dacă poate fi identificată existenţa unui caz de culpă, iar în situaţia în care se confirmă, cui îi este acesta imputabil.

În acest sens, instanţa de control judiciar atrage atenţia că trebuie avut în vedere că există două motive reţinute de autoritatea pârâtă la emiterea actelor contestate în cauză, atât lipsa atestatului ANRE de tip B la data depunerii cererii de validare, cât şi încălcarea interdicţiei contractuale de cesionare a obligaţiilor cu privire la instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, astfel cum rezultă din Adresa AFM nr. x/10.05.2023 şi din Decizia nr. 70/20.06.2023, iar în acest context, ţinând cont şi de natura juridică a sancţiunii dispusă de autoritatea pârâtă în cauză, este obligatoriu ca instanţa de fond să lămurească şi dacă condiţia deţinerii atestatului era obligatorie pentru fiecare prestaţie în parte.

Nu în ultimul rând, se impune ca instanţa de fond să analizeze şi să se pronunţe şi asupra capătului de cerere formulat de recurenta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată privind cererea de despăgubiri, în considerarea cauzei juridice a cererii, astfel cum a fost stabilită prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a fi lămurite aspecte esenţiale ale cauzei, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că sunt fondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., deoarece judecătorul fondului nu a lămurit în mod corespunzător situaţia de fapt şi de drept existentă în speţa dedusă judecăţii.

Pentru considerentele arătate, respectând principiul disponibilităţii şi cel al dublului grad de jurisdicţie, precum şi în vederea asigurării tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea stabilirii în concret a situaţiei de fapt şi a lămuririi tuturor aspectelor anterior reţinute.

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la rejudecarea cauzei.

În consecinţă, constatând incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 03 iulie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 22 octombrie 2025.