Transfer denial upheld in judge’s challenge over workload and staffing criteria

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, domnul A., judecător la Judecătoria Săveni, a solicitat transferul la Judecătoria Iaşi.

În motivarea cererii formulate, în esenţă, domnul judecător a invocat motive ordin profesional, respectiv faptul a fost numit în funcţia de judecător la Judecătoria Săveni la data de 27.07.2017, iar până în august 2021 a locuit cu chirie în localitatea Botoşani, însă de atunci până în prezent face zilnic naveta între localităţile Săveni şi Iaşi, având şi o serie de afecţiuni medicale care îi afectează viaţa.

De asemenea, şi-a exprimat disponibilitatea de a rămâne în activitate şi după îndeplinirea vârstei de 65 de ani, însă în condiţiile în care ar fi nevoit să efecetueze naveta în continuare, pe fondul afecţiunilor medicale de care suferă, apreciază că acest deziderat pare a fi imposibil de realizat.

2. Hotărârea atacată

Prin Hotărârea nr. 2983 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, cererea de transfer a fost respinsă.

În motivarea hotărârii, au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantului, situaţia de personal şi volumul de activitate şi schemele de personal ale instanţelor implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a altor cereri de transfer decât cea formulată de reclamant.

3. Contestaţia formulată în cauză

Împotriva Hotărârii nr. 2983 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, domnul judecător A. a formulat contestaţie, invocând dispoziţiile art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022.

În motivarea cererii sale, contestatorul a susţinut că este judecător în cadrul Judecătoriei Săveni din data de 24.07.2017, iar la data analizării cererii de transfer formulate de la această instanţă, se afla în activitate de 6 ani şi 4 luni.

A solicitat ca instanţa de judecată să anuleze hotărârea contestată ca nelegală şi netemeinică şi să admită cererea de transfer, prin reaprecierea criteriilor de transfer stipulate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 în raport de probatoriul administrat.

Arată faptul că excesul de putere al emitentului (Secţia pentru judecători) a constat în exercitarea discriminatorie a dreptului de apreciere, contrar practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu omisiunea luării în considerare a unor criterii (starea de sănătate a contestatorului, posturile vacante la instanţa la care a solicitat transferul) şi absolutizarea altora (aviz negativ, încărcătura per judecător etc.), fapt care a condus la încălcarea dreptului la transfer.

Legiuitorul naţional a consacrat un contencios administrativ de plină jurisdicţie, în virtutea căruia instanţa de contencios administrativ este competentă potrivit legii, să anuleze ori să modifice actul administrativ de autoritate atacat, să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daunele cauzate de serviciul public, persoanei fizice sau juridice, prin actul emis sau prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, după cum rezultă cu claritate din art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, manifestarea de voinţă a autorităţii publice care gestionează cariera unui judecător, în privinţa transferului acestuia, în actul său decizional este ghidată şi de criteriul oportunităţii acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalităţii, nefiind de acceptat un act administrativ oportun însă nelegal.

Nu se poate neglija însă faptul că oportunitatea este ea însăşi o condiţie de legalitate, fără de care nu se poate vorbi de valabilitatea unui act administrativ, instanţa de contencios administrativ cu atributul deplinei jurisdicţii pe care o are, fiind îndreptăţită a o analiza din perspectiva excesului de putere, privită aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Prin urmare, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

Gestionarea resurselor umane reprezintă într-adevăr atributul Consiliului Superior al Magistraturii, însă marja de apreciere de care dispune nu putea fi exercitată cu încălcarea criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Consiliul Superior al Magistraturii afirmă că a analizat în mod echitabil toate criteriile de transfer care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă cumulativă, însă faptic se observă că a ales să analizeze dintre criteriile stabilite de art. 192 din Legea nr. 303/2022 doar două, respectiv motivele cuprinse în avizele consultative şi volumul de activitate/numărul de posturi vacante al instanţelor implicate în procedura de transfer.

Astfel, se apreciază că nu este oportun transferul având în vedere că în cadrul Judecătoriei Săveni este foarte importantă prezenţa contestatorului la acest moment pentru desfăşurarea optimă a activităţii instanţei, întrucât eventuala admitere a cererii sale ar face ca această judecătorie să funcţioneze doar cu doi judecători, în condiţiile în care nu există perspectiva ocupării posturilor vacante, deoarece această instanţă este neatractivă şi nu au fost formulate cereri de transfer în respectiva sesiune.

De asemenea, s-a reţinut că motivele pe care le-a invocat nu pot prevala la acest moment faţă de interesele instanţei la care activează, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări, având în vedere că justul echilibru între interesul personal al magistratului şi interesul public nu poate fi menţinut prin eventualul transfer al solicitantului.

În raport de considerentele de mai sus, rezultă că analiza cererii de transfer a contestatorului nu a fost realizată prin prisma tuturor criteriilor relevante prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, iar criteriile analizate nu a fost judicios aplicate deoarece nu au fost analizate criteriile şi prin raportare la persoana contestatorului, aşa cum impune articolul de lege menţionat.

Mai arată contestatorul că până în prezent pârâtul i-a respins 5 cereri de transfer, fapt ce vine să susţină situaţia deosebită în care se află, motiv pentru care a şi procedat la prezenta contestaţie.

În jurisprudenţa care s-a cristalizat la nivelul Înaltei Curţi s-a revelat că soluţionarea unei cereri de transfer doar prin prisma unor criterii referitoare la volumul de activitate al instanţelor implicate în procedura de transfer, la numărul posturilor vacante la respectivele instanţe, la vechimea efectivă în funcţia de judecător/vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, fără a se ţine cont de faptul că, în raport de art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectivele criterii nu au caracter absolut şi nu justifică excluderea de plano a criteriilor de ordin personal, echivalează cu o motivare deficitară - premisa constatării excesului de putere în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Nu se regăsesc în cuprinsul hotărârii secţiei pentru judecători niciun fel de referiri la motivele de ordin personal şi profesional pe care le-a invocat, prezentate în detaliu, circumscrise criteriilor expres prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv: domiciliul solicitantului, distanţa între domiciliu şi sediul instanţei, greutăţile navetei şi timpul afectat acesteia, starea de sănătate şi situaţia familială. Din această perspectivă actul contestat nu a fost motivat, nu cuprinde considerentele pentru care s-a apreciat că motivele personale invocate sunt lipsite de relevanţă sau nu sunt apte să susţină admiterea cererii de transfer.

Se poate observa foarte clar în considerentele Hotărârii nr. 2983 din 21.11.2023 că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nu a efectuat o analiză corelată a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, nereţinând motivele personale pe care le-a invocat în susţinerea cererii sale şi care trebuiau observate în analizarea cererii.

Urmare a celor prezentate, se poate reţine că autoritatea emitentă a actului contestat a lăsat neanalizate tocmai acele criterii care circumscriu nevoia reală a judecătorului în declanşarea procedurii de transfer.

4. Apărările intimatului şi procedura derulată în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 19 aprilie 2024, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, considerând că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat.

În esenţă, intimatul a arătat că soluţia dată cererii de transfer este legală, temeinică şi corespunzător motivată, fiind adoptată prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi care necesită o evaluare comparativă şi cumulativă, astfel încât să se asigure un just echilibru între interesul public al bunei funcţionări a instanţei şi interesul legitim privat al persoanei care a solicitat transferul.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Prin hotărârea supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la data învestirii instanţei, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Judecătoria Săveni la Judecătoria Iaşi, formulată de contestator.

Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa constată caracterul nefondat al contestaţiei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispoziţiilor art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c)specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Analizând argumentele de ordin critic aduse de contestator hotărârii atacate, ce, sunt centrate, pe de o parte, pe teza unei pretinse nemotivări a actului administrativ (aspect evocat prin diverse paragrafe, expuse în cuprinsul întregii contestaţii, şi reiterate şi prin răspunsul la întâmpinare), iar, pe de altă parte, pe cea a modului, apreciat de contestator drept incorect, în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Înalta Curte le găseşte neîntemeiate.

Din perspectiva motivării actului administrativ se reţine că, deşi aceasta reprezintă un element esenţial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanţie a alegerii soluţiei optime de către organul de decizie, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească depind de circumstanţele fiecărui caz.

Aşadar, deşi motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

În cazul de faţă, în Hotărârea nr. 2983 din 21 noiembrie 2023 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM, emitentul actului administrativ a indicat care este situaţia de fapt şi a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acesteia, indicând motivele respingerii cererii de transfer formulate de contestatorul A..

Astfel, Hotărârea nr. 2983 din 21 noiembrie 2023 îndeplineşte funcţia de transparenţă, de natură a permite contestatorului (drept beneficiar al actului) să verifice dacă acesta este sau nu întemeiat şi să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale, îndeplinirea unei astfel de funcţii fiind confirmată chiar de demersul judiciar pendinte, din cuprinsul contestaţiei formulate în cauză nerezultând elemente de dificultate privind înţelegerea argumentelor avute în vedere de către intimat, ci doar opinia contrară a contestatorului, ce a apreciat astfel de considerente drept nelegale.

Totodată, aspectele învederate de autoritate în justificarea actului administrativ, permit instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, respectiv reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine o neîndeplinire, de către autoritatea emitentă, a obligaţiei sale de a motiva actul administrativ, fiind nefondate argumentele invocate de contestator.

Cât priveşte criticile aduse modului în care intimatul a valorificat criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia netemeiniciei acestora, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc "exces de putere", respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2983 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, analiza cererilor de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii administrative în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, care să aibă aptitudinea de a menţine un echilibru rezonabil între interesul public pe care intimatul CSM are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, în raport cu circumstanţele personale şi profesionale invocate.

Este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor anterior citate, analiza cererii de transfer efectuându-se prin prisma criteriilor reglementate de acestea, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări.

De asemenea, trebuie subliniat că nu există o ordine de prioritate între criteriile legale mai sus arătate, ci acestea reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, în scopul menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

În acest context, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în gestionarea resurselor umane din justiţie şi a carierei judecătorilor şi procurorilor, fără ca aceasta să conducă la concluzia că puterea discreţionară a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective şi de considerentele de oportunitate corespunzătoare circumstanţelor fiecărui caz.

Ţinând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât şi o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestor limite vizează, în final, respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuţii ce constituie competenţa legală a autorităţii publice (în speţă - interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Aplicând aceste considerente de ordin general la situaţia juridică dedusă judecăţii în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a hotărârii contestate, aceasta fiind susţinută de o motivare adecvată prin raportare la reglementarea cuprinsă în art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează, în mod automat, premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate, cu atât mai mult cu cât, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului.

În speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată în raport de motivele invocate şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a apreciat că, în concursul dintre cererile de transfer pentru Judecătoria Iaşi formulate de mai mulţi judecători, din analiza concomitentă a acestora, în raport de criteriile personale şi profesionale, urmare unei evaluări comparative şi cumulate a unor atare cereri, nu este oportună admiterea celei formulate de contestator.

În ceea ce priveşte volumul de activitate din cadrul judecătoriei de la care se solicita transferul, în anul 2022, volumul de activitate se situa peste nivelul mediei naţionale. Totodată, volumul de activitate la judecătoria la care se solicită transferul, respectiv Judecătoria Iaşi este sub media naţională, media dosarelor de soluţionat/judecător a fost de 1108, comparativ cu media naţională de 1159. Totodată, din avizul negativ al Judecătoriei Săveni a rezultat că numărul de dosare noi înregistrate în perioada 01.01.2023 până la momentul emiterii avizului era mai mare cu aproximativ 25% decât în aceeaşi perioadă a anului 2022.

Cu privire la situaţia de personal din cadrul Judecătoriei Iaşi, s-a reţinut că schema de personal era ocupată în proporţie de 86,88%, pe când schema de persoanl la Judecătoria Săveni era ocupată în porporţie de 60%.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele profesionale invocate de petent, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe schemă, la acel moment, precum, şi cu avizele emise în cauză şi vechimea efectivă în funcţiile de judecător.

În aceste condiţii, în mod corect, s-a apreciat că, având în vedere situaţia instanţei de la momentul analizării cereriii de transfer, mai ales că la acea dată nu exista certitudinea ocupării posturilor vacante de la Judecătoria Săveni în urma concursului de admitere în magistratură organizat în perioada iulie 2023 - martie 2024, că aprobarea solicitării reclamantului ar fi amplificat situaţia cu care se confruntă la acel moment instanţa la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

În plus, s-a reţinut că ambele judecătorii se confruntă cu lipsa de magistraţi, precum şi că pentru transferul domnului judecător A. fuseseră emise avize, respectiv puncte de vedere nefavorabile.

Deşi este adevărat că avizul emis în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 are un rol consultativ, conform art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022 motivele cuprinse în avizele consultative motivate sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer.

Contrar celor afirmate de contestator, intimatul CSM a analizat motivele avute în vedere de către emitenţii avizelor negative, Judecăria Săveni şi Curtea de Suceava, în cuprinsul cărora s-a arătat că:

- După cum rezultă din datele statistice, atât încărcătura pe schema efectivă, cât şi încărcătura pe schema efectivă, cât şi încărcătura pe judecător la nivelul Judecătoriei Săveni este mai mare decât media la nivel naţional;

- Din cei trei judecători aflaţi în activitate 2 au formulat cerere de transfer;

- Este cunoscut faptul că Judecătoria Săveni face parte dintre judecătoriile neatractive... .

În raport de aceste date statistice, în contextul volumului de activitate situat mult peste media naţională coroborat cu situaţia de personal a instanţei, Înalta Curte reţine că vacantarea efectivă a încă unei funcţii la Judecătoria Iaşi, ca urmare a admiterii cererii de transfer formulate de contestator ar fi fost de natură să afecteze activitatea instanţei în cauză.

Faţă de toate aceste considerente, în mod corect, secţia pentru Judecători a apreciat că motivele persoanle invocate de reclamant în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala la acel moment, faţă de interesele instanţei la care acesta îşi desfăşura activitatea, atât timp cât în îndeplinirea rolului său de gestionare a resurselor umane, secţia pentru judecători nu putea perturba activitatea unei instanţe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanţe.

Înalta Curte constată că la soluţionarea cererii de transfer formulate, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

Astfel, în contextul în care legea conferă judecătorului o vocaţie la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru judecători a apreciat în mod corect că motivele invocate de contestator nu puteau prevala la acel moment faţă de interesele instanţei de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

Faţă de argumentele expuse, contestaţia judiciară formulată potrivit art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 2983 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.