Wrongful conviction damages claim time-barred by 1990 start of statutory limitation period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the prior appellate and trial court decisions that rejected the civil claim. The plaintiff, who had been sentenced to seven years' imprisonment by a military tribunal in 1953 and later acquitted in 1963 following a supervisory review, sued the state for damages (initially 5 billion lei, reduced to 1 billion) arising from the wrongful conviction and subsequent prison service. The core legal issue was the applicable statute of limitations for the action for damages due to wrongful conviction; the court determined that the one-year limitation period under Article 505(2) of the Code of Criminal Procedure began to run on January 1, 1990, rather than in 1963 or upon communication of the acquittal, because prior political constraints precluded legal action during the communist era. Consequently, the claim was time-barred, and the court held that the provisions of Law No. 29/1990 regarding administrative litigation did not apply, nor did the execution of the prison sentence alter the limitation analysis.
Legislator headnote
AI generatedart. 504 C. proc. pen, art. 505 alin. (2) C. proc. pen, art. 312 alin. (1) c. proc. civ; Wrongful conviction damages claim time-barred by 1990 start of statutory limitation period: The plaintiff, who had been sentenced to seven years' imprisonment by a military tribunal in 1953 and later acquitted in 1963 following a supervisory review, sued the state for damages (initially 5 billion lei, reduced to 1 billion) arising from the wrongful conviction and subsequent prison service. The core legal issue was the applicable statute of limitations for the action for damages due to wrongful conviction; the court determined that the one-year limitation period under Article 505(2) of the Code of Criminal Procedure began to run on January 1, 1990, rather than in 1963 or upon communication of the acquittal, because prior political constraints precluded legal action during the communist era. Consequently, the claim was time-barred, and the court held that the provisions of Law No. 29/1990 regarding administrative litigation did not apply, nor did the execution of the prison sentence alter the limitation analysis.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the decision's operative part to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul Ț.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5 miliarde lei daune cauzate ca urmare a condamnării și efectuării a 5 ani și 5 luni de închisoare.
În motivarea acțiunii se arată că prin sentința penală nr. 81 din 7 martie 1953 pronunțată de Tribunalul Militar Craiova a fost condamnat la 7 ani închisoare.
Ca urmare a exercitării unui recurs în supraveghere a fost achitat prin decizia penală nr. 104 din 31 mai 1963 a Tribunalului Suprem al R.P.R, Colegiul militar.
Reclamantul a precizat acțiunea, reducând cuantumul pretențiilor la 1 miliard lei.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 494 din 21 noiembrie 2003 a respins acțiunea precizată formulată de reclamant.
Instanța a reținut că acțiunea în dezdăunare pentru prejudiciile suferite în urma unei condamnări nedrepte sau a arestării nedrepte, reglementată de art. 504 C. proc. pen. poate fi promovată conform art. 505 alin. (2) C. proc. pen. în termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire.
Cum reclamantul a fost achitat în anul 1963, eliberându-se și un certificat în acest sens la 16 decembrie 1993, la cererea acestuia, instanța a apreciat că termenul de prescripție a început să curgă la 1 ianuarie 1990, dată de la care nu se mai punea problema unor implicații politice, dat fiind natura condamnării, uneltire contra ordinii sociale.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 403 din 9 martie 2004
Instanța de apel a apreciat corectă sentința instanței de fond. Susținerea reclamantului în sensul că nu i s-a comunicat hotărârea de achitare a fost considerată irelevantă, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare, iar nu de la data comunicării acesteia.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs.
Se susține, în esență, că instanțele se contrazic cu privire la data de la care curge termenul de prescripție, 31 mai 1963 ori 1 ianuarie 1990, au apreciat greșit că nu a executat 7 ani de închisoare, hotărârea prin care s-a pronunțat achitarea a fost dată ulterior executării pedepsei fără participarea sa la judecată; termenul de prescripție începe să curgă de la data comunicării hotărârii, conform Legii nr. 29/1990.
Recursul este nefondat.
Instanțele au aplicat corect prevederile legale privind prescripția dreptului la acțiune. Acest termen, dat fiind infracțiunea pentru care a fost condamnat și apoi achitat, a început să curgă la 1 ianuarie 1990, dată de la care reclamantul nu mai era supus nici unei constrângeri politice de a formula acțiunea în justiție.
Despre achitarea sa reclamantul a luat cunoștință din certificatul nr. 276 din 16 decembrie 1963 eliberat de Tribunalul Suprem la cererea sa.
Executarea integrală sau parțială a pedepsei cu închisoare este nerelevantă în cauză, iar prevederile Legii nr. 29/1990 nu sunt aplicabile, acestea referindu-se la contenciosul administrativ.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) c. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ț.C. împotriva deciziei civile nr. 403 din 9 martie 2004 a Curții de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.