Unlawful technical assistance for investment value indexation: Appeal dismissed as unfounded, upholding audit decision

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021 la data de 28.07.2021 reclamanta A. S.A. a solicitat: admiterea excepţiilor invocate, suspendarea parţială până la soluţionarea definitivă a cauzei, a termenului de punere în aplicare a Măsurii nr. 13 din Decizia Curţii de Conturi nr. 04/10.05.2021 (anexa 1) şi parţial a actelor subsecvente referitoare la această măsura: Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 (anexa 2) şi a încheierii nr. 13/12.07.2021. (anexa 3), anularea parţială a Deciziei Curţii de Conturi nr. 04/10.05.2021, respectiv a Măsurii nr. 13 şi parţial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 şi a încheierii nr. 13/12.07.2021, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 1 iulie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

A respins excepţiile de nelegalitate, ca inadmisibile.

A respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

A respins acţiunea principală de anulare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1364 din 1 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare anularea în parte a încheierii nr. 13/12.07.2021 şi a deciziei nr. 04/10.05.2021 respectiv a Măsurii nr. 13 şi parţial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021.

Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Susţine recurenta că instanţa de fond s-a rezumat să consemneze că cele 3 semnături se regăsesc pe ultima pagină a încheierii nr. 13/12.07.2021, fără a argumenta de ce nu a ţinut cont de copia certificata "conform cu originalul" a încheierii, comunicată prin poştă la sediul societăţii A. S.A. de pârâtă. Acesta este actul administrativ producător de efecte juridice si nu alte exemplare ulterior create de parata, prin care aceasta si-a acoperit viciile ce atrag nulitatea actului administrativ. De asemenea, instanţa nu a motivat de ce nu a ţinut cont de un alt aspect relevant, legat de faptul ca cel de-al treilea auditor nu şi-a însuşit cele consemnate în încheiere, fapt ce rezultă şi din procesul-verbal al comisiei de soluţionare a contestaţiei, depus chiar de parata, fără semnătura lui B..

Astfel, sunt două acte producătoare de efecte juridice fără semnătura celui de-al treilea auditor: încheierea nr. 13/2021 comunicata la sediul societăţii A. S.A. şi procesul-verbal al comisiei de soluţionare a contestaţiei.

Referitor la respingerea criticilor privind încălcarea dispoziţiilor pct. 223 din RODAS, instanţa de fond nu indicat concret pagina si paragraful din încheiere unde pârâta să fi respectat cerinţele legale şi mai mult, reţine că "nemenţionarea expresă în conţinutul încheierii, în maniera pretinsă de reclamanta, a aspectelor şi documentelor analizate, nu poate sa conducă la nelegalitatea încheierii."

Însă, menţionarea în cuprinsul încheierii a aspectelor prevăzute de pct. 223 din RODAS nu este doar o doleanţă a recurentei, ci o rigoare impusa chiar de pârâtă în propriul sau act de reglementare, care are următorul cuprins:

"încheierile pronunţate de comisiile de soluţionare a contestaţiilor, redactate de către secretarul de şedinţă, se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conţină următoarele: a) motive de fapt, şi anume: (i) prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să admită total sau parţial contestaţia ori să o respingă; (ii) redarea fiecărei măsuri contestate şi a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective; (iii) motivele contestaţiei formulate de conducătorul entităţii verificate; (iv) documentele depuse de acesta în vederea susţinerii contestaţiei; (v) motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entităţii verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante".

Făcând o astfel de afirmaţie, instanţa de fond practic susţine nerespectarea prevederilor legale de către pârâtă.

Referitor la criticile aduse încălcării pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014:

"Comisiile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile Curţii de Conturi vor examina aceste contestaţii în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data înregistrării acestora la departamentul care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării sau la camera de conturi care a efectuat controlul."

Încheierea nr. 13/12.07.2021 prin care s-a soluţionat contestaţia la Decizia nr. 04/10.05.2021, a fost transmisă de către Curtea de Conturi după expirarea termenului de 45 de zile, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat pe acest aspect.

Referitor la respingerea criticilor privind încălcarea dispoziţiilor pct. 971 . . . . . . . . . ., pct. 98..., pct. 100, pct. 158^1, contrar prevederilor clare din RODAS care detaliază procedura de lucru, instanţa de fond considera îndeplinite cerinţele doar pentru ca în conţinutul raportului de control se regăsesc referiri la Notele de relaţii fapt ce echivalează în opinia acesteia şi cu analizarea lor.

Faţă de aspectele reţinute de instanţa de fond, constată că aceasta a înţeles în mod absolut eronat acţiunile, rolul si obligaţiile societăţii A. S.A. faţă de Ministerul Economiei, motiv pentru care învedera instanţei de casare următoarele:

1. Referitor la primul aspect reţinut: actualizarea valorii obiectivelor de investiţii este în sarcina ordonatorilor principali de credite, conform art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.

În cererea introductiva, in răspunsul la întâmpinare şi celelalte acte de procedura parcurse înainte de înainte de acţiunea în instanţa, în timpul şi ulterioare acesteia, si recurenta a susţinut acest aspect, ca actualizarea este atributul exclusiv al ministerului de resort, si a indicat prevederile legale aplicabile:

- art. 62din Hotărârea Guvernului nr. 1001/2000: "Ministrul industriei şi comerţului, în calitate de ordonator principal de credite, va aproba prin ordin devizele generale actualizate ale documentaţiilor, pentru fiecare obiectiv, în baza cărora va deconta situaţiile de plată actualizate pentru lucrările efectiv executate";

- art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 alin. (4) Devizul general întocmit la faza de proiectare studiu de fezabilitate în cazul obiectivului nou/mixt de investiţii şi, respectiv, la faza documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii în cazul intervenţiei la construcţie existentă se actualizează prin grija beneficiarului investiţiei/investitorului (Ministerul Economiei), ori de câte ori este necesar, dar în mod obligatoriu în următoarele situaţii: . . . . . . . . . .(5) Pe parcursul execuţiei obiectivului de investiţii, devizul general se poate revizui prin grija beneficiarului investiţiei/investitorului, prin compensarea cheltuielilor între capitolele/subcapitolele de cheltuieli care intră în componenţa lucrărilor de construcţii-montaj din devizul general, cu încadrarea în valoarea totală de finanţare;

- art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/11.07.2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează că ordonatorii principali de credite, actualizează şi aprobă valoarea fiecărui obiectiv de investiţii nou sau în continuare, în funcţie de evoluţia indicilor de preturi pe total, deoarece acestea reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite.

În cazul de faţă, termenul de "actualizare" este interpretat greşit de instanţa de fond, întrucât demersurile întreprinse de societate nu se refera la procedurile enumerate de legiuitor in actele normative de mai sus.

A. S.A. a procedat doar la întocmirea documentelor primare pentru efectuarea de către Ministerul Economiei a acestei actualizări, respectiv, a atribuit un contract de servicii de asistenţa tehnică pentru ca un proiectant (firma specializată) să întocmească o documentaţie prin care devizele generale ale obiectivelor aprobate la închidere (de ex. anii 1998 - 1999) prin 11 Hotărâri ale Guvernului, sa fie aduse în preţuri prezente.

2. Referitor la cel de-al doilea aspect reţinut:

"entitatea verificată nu a prezentat un mandat sau o delegare de competenţa din partea Ministerului Economiei, prin care reclamanta să fie îndreptăţită să îndeplinească obligaţia legală de actualizare a valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiţii".

În virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 C. proc. civ.

Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale: pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. în acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe Care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, (art. 22 alin. (6) noul C. proc. civ.).

Ori de cate ori legea îi rezerva judecătorului puterea de apreciere sau îi cere sa tina seamă de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va tine seama, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii si de bună credinţă, (art. 22 alin. (7) noul C. proc. civ.).

Instanţa de fond nu si-a îndeplinit rolul activ si nu a pus in vedere recurentei sa probeze cu înscrisuri sau sa ceara lămuriri asupra mandatului sau si a demersurilor întreprinse.

La art. 8.6 din Contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016 încheiat între Ministerul Economiei si A. S.A. este prevăzuta obligaţia sa faţă de Ministerul Economiei "de a selecta operatorii economici pentru executarea lucrărilor şi serviciilor din cadrul Programului Anual prin proceduri de achiziţie publică, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale H.G. nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare" anexa I;

- -în anexa la Contract nr. x/29.02.2016, la pag. 4, la poziţia 16 se regăsesc serviciile de "actualizare la 31.12.2015 a valorii totale din H.G. pentru obiectivele miniere neatacate" anexa 2;

- în Nota de susţinere a Contractului subsecvent nr. 230214/29.01.2016, Ministerul Economiei motivează la pag. 3 alocarea de fonduri pentru "reactualizarea devizelor", anexa 3;

- art. 1270 C. civ. - contractul este legea părţilor.

A. S.A. si-a îndeplinit obligaţiile faţă de Ministerul Economiei, si anume acela de a atribui serviciile prevăzute în anexa nr. 230424/29.02.2016, la pag. 4, la poziţia 16, la contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016 unui proiectant, pentru a calcula valorile actualizate ale devizelor generale ale celor 219 obiective miniere.

Serviciile sunt atribuite numai dacă se regăsesc în lista anexa la contract. Dacă nu contractează serviciile din lista, echivalează cu neîndeplinirea obligaţiilor contractuale fata de minister.

Cu avizul nr. x/23.03.2017, Ministerul Economiei, în calitate de beneficiar a avizat documentaţiile actualizate, iar la finalul anului şi Contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016 a fost recepţionat - anexa 4.

În concluzie, rolul A. S.A. a fost acela de a furniza Ministerului Economiei documentaţiile primare din care a rezultat suma ce trebuia actualizata la 31.12.2015 şi nu acela cum greşit s-a înţeles, de a se substitui ministerului şi a dispune prin ordin actualizarea.

3. Referitor la cel de-al treilea aspect reţinut:

"reclamanta nu a făcut dovada ca Ministerul Economiei, care avea calitatea de ordonator principal de credite, ar fi stabilit în sarcina A. S.A. îndeplinirea obligaţiei de actualizare a valorii obiectivelor de investiţii".

Ministerul Economiei a stabilit în sarcina A. S.A. obligaţia de actualizare a valorii obiectivelor de investiţii, care se regăseşte în Anexa nr. 230424/29.02.2016, la pag. 4, la poziţia 16, de la contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016. Obligaţia constă în aceia de a atribui serviciile prevăzute in Programul Anual din care sa rezulte valorile actualizate ale devizelor generale ale celor 219 obiective miniere.

Prin dispoziţia "de actualizare a valorii obiectivelor de investiţie", Ministerul Economiei a urmărit întocmirea documentaţiilor de actualizare devize generale, in baza cărora sa poată emite Ordinul de actualizare, sens in care a si alocat fonduri pentru acestea în Programul Anual.

4. Referitor la cel de-al patrulea aspect reţinut:

"reclamanta s-a substitut în mod nelegal ordonatorului principal de credite".

Instanţa de fond nu a arătat în ce mod s-a substituit ordonatorului principal de credite, în măsura in care, pentru ca aceasta afirmaţie sa fie susţinută, ar fi trebuit sa existe cel mult o Decizie a directorului general in măsura in care acesta nu poate emite ordine.

Or, aşa cum a arătat, A. a procedat doar la întocmirea documentelor primare, ca după recepţionarea de către minister, sa facă actualizarea devizelor conform legii.

Ministerul alege momentul pe care îl consideră de cuviinţă să emită un Ordin al ministrului, având la dispoziţie atât documentaţia întocmită, prin intermediul societăţii A. S.A., de un proiectant (consultant) de specialitate cât şi Avizul Consiliului Tehnico-Economic propriu, conform procedurilor interne.

5. Referitor la cel de-al cincilea aspect reţinut:

"reclamanta a considerat în mod cu totul neîntemeiat si nelegal ca poate proceda la actualizarea valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiţii".

Nici faţă de această afirmaţie, instanţa de fond nu a arătat elementele în baza cărora si-a format convingerea ca recurenta a încălcat prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/11.07.2002, si a emis actul de actualizare a devizelor generale în locul Ministrului Economiei.

Faptul ca a atribuit un contract din Programul Anual pentru a stabili care este valoarea actualizata a devizelor generale, în vederea comunicării acesteia Ministerului Economiei pentru care Ministrul sa emită un Ordin de actualizare, nu echivalează cu efectuarea actualizării de către A. în sensul art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/11.07.2002 .

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei, iar în rejudecare, anularea în parte a încheierii nr. 13/12.07.2021 şi a deciziei nr. 04/10.05.2021 emisă de pârâtă in examinarea contestaţiei împotriva constatărilor din Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 ANULAREA PARŢIALĂ a Deciziei Curţii de Conturi nr. 04/10.05.2021, respectiv a Măsurii nr. 13.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata -pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară şi devolutivă, întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod şi nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Din economia dispoziţiilor legale anterior citate rezultă, fără echivoc, faptul că recursul poate fi exercitat exclusiv pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie, nefiind posibilă în această cale de atac reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Totodată, trebuie subliniat şi faptul că în materia contenciosului administrativ prima instanţă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, fiind suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludentei şi pertinenţei acestora, instanţa de recurs neputând să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Reţine Înalta Curte din actele dosarului că recurenta - reclamantă a solicitat prin acţiunea introductivă anularea măsurilor de la pct. II. 13 din Decizia nr. 4/2021 precum şi a încheierii nr. 13/2021.

Prin măsurile ce fac obiectul prezentului litigiu s-au stabilit în sarcina conducerii A. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, următoarele obligaţii: "(...) va urmări intrarea în legalitate privind "achiziţia de servicii de asistenţă tehnică pentru actualizarea valorii lucrărilor aprobate prin hotărâri a Guvernului".

Totodată se vor dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra contractelor de servicii de asistenţă tehnică, derulate în perioada 2017-2019, în vederea identificării şi a altor cazuri de servicii angajate în alte condiţii decât cele legale şi/sau pentru activităţi pentru care, ministerul de resort are competenţă, iar pentru cazurile constatate (inclusiv cele prezentate în Raportul de control), se vor dispune masuri de stabilire a întinderii prejudiciului ca urmare a plăţilor efectuate, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite şi recuperarea acestuia în condiţiile legii (inclusiv a beneficiilor nerealizate aferente), precum şi corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea diferenţelor cuvenite bugetului de stat şi virarea acestora pe destinaţiile legale inclusiv accesoriile aferente calculate până la data plăţii(pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 11 din decizie).

Valoarea estimată a abaterii este în cuantum 46.647 RON (fără T.V.A.).

Prin încheierea nr. 13/12.07.2021 a fost respinsă contestaţia formulată de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă a solicitat anularea acestor acte administrative şi a invocat, în secundar, excepţia de nelegalitate a paragrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, precum şi excepţia de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021.

Critica recurentei-reclamante cu privire la soluţionarea excepţiei de nelegalitate vizează în fapt modul în care instanţa a motivat hotărârea, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctul 6 C. proc. civ., iar nu art. 488 alin. (1), punctul 8, cum a indicat aceasta.

În mod corect instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate a paragrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004:

"Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege."

Raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalat Curte, în acord cu instanţa de fond, că excepţia de nelegalitate a dparagrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, invocată de recurenta-reclamantă, este inadmisibilă, deoarece actele administrative cu caracter normativ, categorie în care se încadrează şi Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate.

Recurenta-reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021, deşi a solicitat prin cererea de chemare în judecată şi anularea încheierii nr. 13/12.07.2021.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".

Raportat la aceste dispoziţii legale, în mod corect prima instanţă a constatat că excepţia de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021, invocată este inadmisibilă, deoarece destinatarul unui act administrativ cu caracter individual nu poate solicita verificarea legalităţii actului respectiv atât pe calea acţiunii în anulare, cât şi prin invocarea excepţiei de nelegalitate, cu atât mai mult cu cât acţiunea în anulare şi excepţia de nelegalitate au fost formulate în cadrul aceluiaşi proces.

Criticile recurentei-reclamante care a invocat şi în faţa instanţei de recurs faptul că încheierea nr. 13/12.07.2021 nu a fost însuşită prin semnătură de toţi cei trei membri ai comisiei desemnate pentru soluţionarea contestaţiei, nefiind menţionată nicio notă de abţinere sau opinie separată, susţinând că este contrar pct. 224 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, sunt neîntemeiate, aşa cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, încheierea nr. 13/12.07.2021 a fost semnată de toţi cei trei membri ai comisiei desemnate pentru soluţionarea contestaţiei, fapt atestat de cele trei semnături care se regăsesc pe ultima pagină a încheierii nr. 13/12.07.2021. După cum se prevede la pct. 224 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014:

"Dacă un membru al comisiei de soluţionare a contestaţiei are un alt punct de vedere decât ceilalţi membri ai comisiei, acest lucru va fi menţionat în procesul-verbal al şedinţei, iar opinia separată şi motivarea acesteia se anexează la încheiere şi se semnează de către persoana care a formulat-o".

Raportat la conţinutul acestor prevederi,în mod corect a constatat instanţa de fond că pct. 224 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014 se referă la menţionarea în Procesul-verbal al şedinţei Comisiei de soluţionare a contestaţiei a unui eventual punct de vedere divergent/opinie separată.

În cazul dat, nu a existat o opinie divergentă, astfel că nu a fost formulată şi anexată o opinie separată la încheierea nr. 13/12.07.2021, după cum rezultă şi din Procesul-verbal din data de 12.07.2021.

Din analiza conţinutului încheierii nr. 13/12.07.2021 rezultă că pentru fiecare din punctele contestaţiei nr. 450/27.05.2021 au fost prezentate: aspectele consemnate de auditorii publici externi în Raportul de control înregistrat sub nr. x/02.04.2021, argumentele expuse de entitate în susţinerea contestaţiei şi considerentele care au determinat comisia să o respingă, inclusiv prevederile legale care au stat la baza analizei efectuate de comisie.

Prin urmare, comisia desemnată pentru soluţionarea contestaţiei a analizat toate argumentele şi înscrisurile depuse de reclamantă în apărare, precum şi motivele avute în vedere de emitentul actelor contestate.

Nemenţionarea expresă în conţinutul încheierii, în maniera pretinsă de recurenta-reclamantă, a aspectelor şi documentelor analizate, nu poate să conducă la nelegalitatea încheierii, din moment ce comisia a analizat şi a răspuns la toate obiecţiile şi apărările reclamantei.

Scrierea inexactă a unuia din cele două prenume ale conducătorului entităţii verificate, respectiv C. în loc de C., nu are relevanţă în privinţa legalităţii încheierii, fiind vorba de o simplă eroare de scriere, cu atât mai mult cu cât în adresa de înaintare numele şi prenumele au fost scrise corect, respectiv C..

În mod corect a stabilit prima instanţă că este neîntemeiată critica recurentei-reclamante care a invocat încălcarea pct. 63 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014,

Pretinsa neîndeplinire a obligaţiilor menţionate de către auditorii publici externi cu ocazia controlului, respectiv de a verifica modul de aducere la îndeplinire a măsurilor şi recomandărilor de la controlul anterior, nu este de natură a conduce la nelegalitatea actului de control. Aspectele invocate reprezintă chestiuni de fond ce au legătură cu nelegalitatea abaterii, iar nu cu nelegalitatea procedurii de control. Aceste aspecte pot fi oricând invocate de entitatea verificată cu ocazia contestaţiei administrative sau în faţa instanţei de judecată în scopul înlăturării abaterii, iar nu al invalidării controlului.

Criticile recurenta-reclamantă care a invocat încălcarea prevederilor pct. 97 indice 1, 98, 100, 103 şi 158 indice 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, susţinând că analiza raportului de control şi concilierea au fost o pură formalitate, notele de relaţii şi celelalte explicaţii oferite de reclamantă nefiind verificate, sunt neîntemeiate, aşa cum în mod corect a stabilit prima instanţă.

Din analiza actelor dosarului a rezultat că reprezentanţii entităţii verificate au fost invitaţi pentru clarificarea aspectelor semnalate, iar proiectul Raportului de control a fost înaintat conducerii entităţii verificate. Şedinţa de conciliere a avut loc la data de 01.04.2021, iar cu această ocazie s-a consemnat participarea reprezentanţilor entităţii verificate, prezentarea constatărilor din proiectul raportului de control şi recomandările formulate de auditorii publici externi, abaterile care au rămas în divergenţă (pentru toate cele 15 abateri descrise în Nota de conciliere, însuşită prin semnătură de reprezentanţii A. S.A., după prezentarea recomandărilor formulate de auditorii publici externi s-a menţionat faptul că "abaterea a rămas în divergenţă").

Potrivit Notei de conciliere, care poartă semnăturile persoanelor participante, cu ocazia întâlnirii au fost analizate toate constatările echipei de control, iar reprezentanţii reclamantei au avut ocazia să-şi prezinte punctele de vedere, precum şi să ia cunoştinţă de punctele de vedere ale reprezentanţilor Curţii de Conturi. Recurenta- reclamanta a fost înştiinţată cu privire la posibilitatea de a prezenta un punct de vedere în scris, aceasta arătând că vor fi formulate puncte de vedere la obiecţiuni.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor pct. 100 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu s-a dovedit că reprezentanţii A. S.A. ar fi prezentat probe noi sau alte documente, până la redactarea formei finale a Raportului, care să fie avute în vedere şi valorificate cu această ocazie.

De asemenea, recurenta a invocat în mod neîntemeiat că au fost încălcate prevederile pct. 103 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, pe motiv că Notele de relaţii nu au fost analizate ci doar inserate în proiectul de raport.

Dimpotrivă, în conţinutul Raportului de control se regăsesc referiri la Notele de relaţii solicitate persoanelor cu atribuţii în domeniu în care s-au constatat abateri, precum şi cu privire la răspunsurile primite. De asemenea, se regăseşte şi punctul de vedere al echipei de audit cu privire la relaţiile furnizate.

Referitor la aspectele de fond, contrar susţinerilor recurentei-reclamante Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că Măsura evidenţiată la pct. 13 din Decizia Curţii de Conturi nr. 04/10.05.2021, menţinută prin încheierea nr. 13/12.07.2021, este legală, fiind dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, astfel cum au fost indicate în actele contestate.

După cum se prevede la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, actualizarea valorii obiectivelor de investiţii este în sarcina ordonatorilor principali de credite.

În cazul dat, s-a constatat în mod legal că entitatea verificată nu a prezentat un mandat sau o delegare de competenţă din partea Ministerului Economiei, prin care recurenta-reclamanta să fie îndreptăţită să îndeplinească obligaţia legală de actualizare a valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiţii.

Invocarea pretinselor dificultăţi legate de procesul bugetar şi prezentarea de către recurenta-reclamantă, în cadrul aspectelor de fond, a modului în care se realizează actualizarea, nu schimbă concluzia legalităţii actelor contestate, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că Ministerul Economiei, care avea calitatea de ordonator principal de credite, ar fi stabilit în sarcina A. S.A. îndeplinirea obligaţiei legale de actualizare a valorii obiectivelor de investiţii.

Dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. care reglementează rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului invocate de recurentă nu echivalează cu transformarea judecătorului în apărătorul uneia sau alteia dintre părţi.

Modalitatea în care părţile înţeleg să îşi probeze susţinerile şi să îşi pregătească apărarea se circumscrie principiului disponibilităţii, iar judecătorul nu trebuie să intervină în favoarea niciuneia dintre părţi pentru a o sprijini în demersul său.

În mod corect a reţinut prima instanţă că recurenta-reclamanta a considerat nelegal că poate proceda la actualizarea valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiţii, deşi această actualizare intră în competenţa exclusivă a ordonatorului principal de credite, respectiv a Ministerul Economiei, sens în care a contractat servicii pentru efectuarea calculelor matematice pentru actualizarea cu indicii publicaţi de I.N.S., servicii pentru care a plătit suma de 46.647 RON + T.V.A.

Astfel, recurenta-reclamanta a încheiat cu D. S.R.L., contractul de prestări servicii nr. x/14.10.2016, având ca obiect prestarea de servicii asistenţă tehnică, respectiv actualizarea la 31.12.2015 a valorii totale aprobate prin hotărâri a Guvernului pentru obiective miniere la care nu au început lucrările de închidere şi ecologizare la preţul de 47.286 RON, la care se adaugă T.V.A.

S-a constatat în mod legal că recurenta-reclamanta a angajat cheltuieli pentru actualizarea valorii aprobate prin hotărârea Guvernului pentru un număr de 219 obiective miniere aprobate la închidere prin hotărâre de Guvern, pentru care, competenţele în vederea includerii în Programul de închideri mine şi de actualizare a valorii obiectivelor miniere, reveneau în exclusivitate ministerului de resort.

Referitor la Avizul CTE nr. 3186/23.03.2017, anexat la cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat avizarea "Documentaţiei pentru actualizarea la 31.12.2015 a valorilor totale aprobate prin hotărâri de guvern, pentru 219 obiective miniere pentru care nu s-au început lucrările de închidere şi ecologizare",în mod corect prima instanţă a validat raţionamentul intimatei- pârâtei care a arătat că acest aviz nu poate constitui aprobare în condiţiile prevăzute de art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, actualizarea valorii obiectivelor de investiţii fiind în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1364 din 1 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.