Motion for delay of proceedings rejected where case stayed pending constitutional referral on disability allowance regulations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal against case delays filed by the plaintiff in a administrative-tax case pending before the Court of Appeal of Braşov, thereby upholding the lower court's procedural timeline. The dispute concerned a claim for the difference in social allowances paid to a person with a disability and moral damages, which was stayed by the lower court upon its decision to refer the unconstitutionality of Article 1VII of Emergency Government Ordinance No. 156/2024 to the Constitutional Court, suspending proceedings pursuant to Article 9(2) of Law No. 554/2004. The Supreme Court held that the stay was a mandatory legal measure and that no unreasonable or unpredictable delay had occurred, noting that the plaintiff could challenge the suspension measure through an ordinary appeal rather than through a motion for delay of the proceedings, pursuant to Article 525 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 581alin. (1) din Legea nr. 448/2006, art. 1VII din O.U.G. nr. 156/2024, art. 238 C. proc. civ, art. 6 C. proc. civ, art. 525 din C. proc. civ; Motion for delay of proceedings rejected where case stayed pending constitutional referral on disability allowance regulations: A fost motivul pentru care, alături de prevederea expresă a îndatoririi judecătorului de a estima durata cercetării procesului reglementată de art. 238 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat şi procedura contestaţiei privind tergiversarea procesului, ca o aplicaţie a dreptului la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, consacrat la nivel de principiu prin prevederile art. 6 C. proc. civ. şi a art. 6 parag. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, în raport de susţinerile contestatoarei şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
La data de 08.01.2025, contestatorul A. a formulat cerere de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Braşov, ce a format obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov, prin care a solicitat să se dispună, în principal, obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Braşov la plata "diferenţei dintre indemnizaţia socială corespunzătoare şi cea efectivă plătită începând cu 1 ianuarie 2025 prevăzută de art. 581alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi daune morale în cauză.
Cu ocazia formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1VII din O.U.G. nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, prin raportare la dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2), art. 115 alin. (6), art. 20 şi art. 148 din Constituţia României, republicată, menţionând că, prin articolul LVII din O.U.G. nr. 156/2024, îi este periclitat nivelul de trai şi se simte discriminat, deoarece pentru alte persoane, precum cele pensionate după data de 31.08.2024, astfel de drepturi se acordă.
Prin încheierea din data de 21 august 2025, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, formulată de reclamantul A. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1VII din O.U.G. nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, prin raportare la dispoziţiile 47 alin. (1) şi (2), art. 115 alin. (6), art. 20 şi art. 148 din Constituţia României, republicată, suspendând judecata până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Înalta Curte reţine că, la termenul din data de 26 iunie 2025, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a amânat cauza pentru data de 18.09.2025, dată la care urma să pună în discuţie excepţia litispendenţei, întrucât în dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Braşov, secţia I civilă a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 944/MAS/04.06.2025 dar nu a fost motivată.
La data de 27 iunie 2025, reclamantul A. a formulat contestaţie la tergiversare a procesului susţinând că, la data formulării cererii, se află la al IV-lea termen de amânare a pronunţării.
Prin încheierea din data de 09.07.2025, instanţa a preschimbat din oficiu termenul de judecată din data de 18.09.2025, pentru data de 20.08.2025, iar la data de 21.08.202, după o amânare de pronunţăre pentru o zi, aşa cum este precizat mai sus, instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Este de precizat că raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura, în acord cu exigenţele normelor europene şi jurisprudenţa instanţei de contencios european, dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
A fost motivul pentru care, alături de prevederea expresă a îndatoririi judecătorului de a estima durata cercetării procesului reglementată de art. 238 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat şi procedura contestaţiei privind tergiversarea procesului, ca o aplicaţie a dreptului la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, consacrat la nivel de principiu prin prevederile art. 6 C. proc. civ. şi a art. 6 parag. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, contestând modalitatea de desfăşurare a judecăţii, contestatorul a susţinut că este în afara oricărei rezonabilităţi şi predictibilităţi a actului de justiţie, modalitatea în care se desfăşoară procesul, în condiţiile în care instanţa ar fi amânat de patru ori pronunţarea.
În raport de situaţia de fapt expusă Înalta Curte constată că, în soluţionarea cauzei nu s-a depăşit un termen rezonabil şi previzibil, măsura suspendării judecăţii cauzei fiind un atribut imperativ prevăzut de lege, potrivit art. 9 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, Înalta Curte observă că împotriva măsurii suspendării judecăţii cauzei, reclamantul are posibilitatea legală de a formula calea de atac a recursului, aceasta neputând fi înlăturată prin intermediul contastaţiei la tergiversarea procesului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia la tergiversare formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia la tergiversare formulată de contestatorul A., în dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Fără cale de atac.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 octombrie 2025.