Peremption of appeal for failure to resume suspended proceedings on enforcement of administrative decisions against state authorities

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.05.2022 sub nr. x/2022, astfel cum a fost modificată la 10.10.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Primul Ministru al Guvernului, prin Secretariatul General al Guvernului ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004; obligarea la plata unei penalităţi de 1000 RON pe zi de întârziere, în temeiul art. 906 C. proc. civ., până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Î.C.C.J.; să se stabilească suma definitivă privind penalităţile stabilite de instanţă de 1000 RON pe zi de întârziere potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2394 din Camera de Consiliu de la 20.12.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la stabilirea sumei privind penalităţile definitive şi a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

A respins ca neîntemeiate excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune, inadmisibilităţii capetelor de cerere 1 şi 2 din acţiunea modificată, lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de obiect şi lipsei de interes.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Primul Ministru şi prin Secretariatul al Guvernului.

A aplicat pârâtului Primul ministru al Guvernului României o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat până la executarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019.

A 0bligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a penalităţilor în cuantum de 500 RON pe zi de întârziere până la executarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Prim-ministrul României şi Guvernul României, ambii prin Secretariatul General al Guvernului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 septembrie 2023, Înalta Curte de Casatie şi Justiţie a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de Prim-Ministrul României şi Guvernul României, împotriva sentinţei nr. 2394 pronunţată la 20 decembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Asupra excepţiei perimării, Înalta Curte analizând cerinţele prevăzute de lege pentru intervenirea sancţiunii perimării, ce decurg din conţinutul art. 416 alin. (1) C. proc. civ., se constată că rămânerea cauzei în nelucrare presupune absenţa oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege de 6 luni, iar culpa părţii reprezintă o chestiune de fapt pe care instanţa de judecată o stabileşte de la caz la caz.

În cauză, hotărârea care a generat suspendarea facultativă a prezentei cauze (decizia nr. 3517/20.06.2024), fiind pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în faza procesuală a recursului, a rămas definitivă la data pronunţării sale, şi anume 20.06.2024, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acela fiind momentul de la care se calculează termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Termenul de perimare în dosarul de faţă s-a împlinit la 20.12.2024, iar în intervalul cuprins între 20.06.2024 şi 20.12.2024 părţile au lăsat cauza în nelucrare, fără să îndeplinească niciun act de procedură.

Înalta Curte reaminteşte considerentele obligatorii cuprinse la paragraful 53 al Deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a reţinut că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(...), în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor.

De asemenea, prin Decizia nr. 70/2023 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii - (Decizie de respingere ca inadmisibilă) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut la paragraful 58, că este lipsit de relevanţă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii se dispune din oficiu, şi nu la cererea uneia dintre părţi, întrucât ceea ce caracterizează instituţia perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare.

S-a mai reţinut la paragraful 59 şi că Împrejurarea că există identitate parţială sau că nu există identitate între părţile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecăţii şi cel până la a cărui soluţionare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calităţii de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfăşurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanţelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat şi poate fi realizată cu minime diligenţe.

Or, atât timp cât în cauza de faţă nu este vorba despre un act de procedură ce trebuia efectuat de instanţă din oficiu şi nici nu s-a făcut dovada că s-ar fi formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei după soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023, Înalta Curte constată că starea de pasivitate a părţilor a reprezentat motivul pentru care cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data la care aveau posibilitatea să solicite repunerea pe rol a acesteia în vederea continuării judecăţii şi, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenţii - pârâţi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei nr. 2394 pronunţate la 20 decembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 octombrie 2025.