Jurisdictional conflict over whether the place of detention substitutes for domicile in administrative actions by imprisoned individuals

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2024 pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, să se constate refuzul de soluţionare a cererii sale din data de 16.09.2024 şi să se dispună obligarea pârâtei la a-i aproba consultarea dosarului penal nr. x/2021 în format electronic.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 204 din 20 martie 2025, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Sectorului 3 în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a evidenţiat faptul că reclamantul este deţinut în Penitenciarul Iaşi, aspect în raport de care ar fi incidentă interpretarea dată art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin Decizia nr. 15/17.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 475 din 19 iunie 2025, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Iaşi a reţinut, în esenţă, că reclamantul are domiciliul în Judeţul Suceava, neprezentând relevanţă faptul că acesta ar fi încarcerat la Penitenciarul Iaşi.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal) îl constituie interpretarea noţiunii de "domiciliu" în ipoteza particulară a cererilor formulate de reclamantul condamnat şi care se află în cursul executării pedepsei privative de libertate, respectiv dacă acestei noţiuni îi este asimilat şi locul de deţinere.

În examinarea prezentului conflict de competenţă, Înalta Curte apreciază ca fiind relevante elementele particulare ale cauzei, ce o diferenţiază atât de ipotezele incidente în jurisprudenţa Înaltei Curţi ce vizează modul de interpretare a noţiunii de "domiciliu" raportat la noţiunea de "reşedinţă", cât şi de ipotezele incidente în alte cauze, având drept obiect conflicte de competenţă, în care reclamantul figurează într-o calitate similară (de reclamant). Din această perspectivă se reţine că, prin acţiunea formulată la data de 20.11.2024, reclamantul pretinde existenţa unui refuz al Judecătoriei Sectorului 3 de a soluţiona o cerere de acces electronic la cauza penală (dosar nr. x/2021) în care a fost pronunţată, conform evidenţelor publice, la data de 14.12.2022, una dintre soluţiile de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii (soluţie definitivă la data de 04.07.2023), cerere formulată, astfel, de o persoană condamnată în cursul executării pedepsei.

Înalta Curte reţine că, în materia dreptului public, în speţă a dreptului administrativ şi fiscal, fiind vorba despre o competenţă exclusivă a instanţei, interpretarea noţiunii de domiciliul trebuie realizată în sens restrictiv. Includerea, într-o ipoteză particulară precum cea pendinte, într-un atare sens restrâns, a noţiunii de "locul de deţinere la data formulării cererii" respectă, însă, considerentele învederate în expunerea de motive a proiectului Legii nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), la momentul modificării dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (ex. reducerea costurilor procedurale, o corectă administrare a probelor, etc.), câtă vreme locul de detenţie nu este generat de o manifestare de voinţă care să provină de la parte, ci de aplicarea prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, iar cauza pendinte are legătura cu evaluarea conduitei autorităţii pârâte în soluţionarea unei cereri formulate de o persoană condamnată, în cursul executării pedepsei (de acces electronic la dosarul în care a fost dispusă una dintre condamnări).

Pe cale de consecinţă, cum, în contextul particular incident în cauză, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, noţiunii de "domiciliu" i se circumscrie şi ipoteza locului deţinerii pentru cereri formulate de o persoană condamnată, în cursul executării pedepsei, având în vedere că, potrivit actelor dosarului, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul se afla în cursul executării pedepsei la Penitenciarul Iaşi, precum şi în raport de faptul că acţiunea vizează conduita unei instanţe organizate la nivel local, Înalta Curte consideră că aparţine tribunalului în circumscripţia teritorială a căruia se află Penitenciarul Iaşi competenţa de a soluţiona prezenta cauză.

În raport de considerentele expuse în precedent şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Judecătoria Sectorului 3 în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.