Extraordinary revision: lack of identity of cause and object defeats res judicata defense for successive public employment terminations

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, în temeiul art. 1, 7, 8, 10, 11 alin. (1) lit. a) şi b), 12, 13, 17, 18 din Legea nr. 554/2004 a raportat la art. 192, 193, 194, 195, 196, 197, 199, 200, 211-237, 244, 249, 254, 389, 397 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 517 alin. (1) lit. d) şi art. 517 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, în considerarea vătămării dreptului şi interesului său legitim, continuarea activităţii în muncă şi a raportului de muncă, peste vârsta standard de pensionare, conform dispoziţiilor legale ale art. 517 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019 în referire la art. 517 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 57/2019 şi Deciziei CCR nr. 112/2021, în activitatea şi funcţia publică de execuţie de consilier juridic.

Prin sentinţa nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunţată de Tribunalul Prahova, a formulat recurs reclamanta A. pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 101 din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de către recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, ca nefondat.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a susţinut, în esenţă, că decizia a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1105/02.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Revizuenta a arătat că în dosarul nr. x/2023 a solicitat continuarea activităţii în muncă şi a raportului de muncă, peste vârsta standard de pensionare, acţiune respinsă prin sentinţa nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunţată de Tribunalul Prahova, hotărâre ce a rămas defintivă prin Decizia nr. 101 din 30 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pe de altă parte, o cererea de chemare în judecată similară formulată de revizuenta din prezenta şi înregistrată sub dosar nr. x/2018 a fost admisă în parte prin sentinţa civilă nr. 134/07.02.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, în sensul anulării dispoziţiei nr. 1251/06.11.2018 şi obligării pârâtei Direcţia Generală şi de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova să prelungească raportul de serviciu al reclamantei pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 07.11.2018, să plătească reclamantei contravaloarea salariilor ce i s-ar fi cuvenit acesteia, precum şi toate celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data de 07.11.2018 până la data reintegrării în funcţie. Sentinţa civilă nr. 134/07.02.2019 a rămas definitivă prin Decizia nr. 1105/02.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Revizuenta a învederat că în ambele dosare este vorba de cererea aceleiaşi reclamante către acelaşi angajator de menţinere a aceluiaşi raport de muncă, în aceeaşi funcţie şi la acelaşi loc de muncă în 2018, respectiv în 2022, în funcţia de consilier juridic. Prin urmare, a considerat că statuările din dosarul nr. x/2018 se impun cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr. x/2023.

A susţinut că, din moment ce există hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, se impune admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa anulării Deciziei nr. 101 din 30 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările intimaţilor

Intimata Direcţia Generală şi de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 101 din 30 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2023, susţinând că este o hotărâre potrivnică Deciziei nr. 1105/02.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 134/07.02.2019, rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 1105/02.10.2019, Tribunalul Prahova a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1251/06.11.2018 emise de pârâta Direcţia Generală şi de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova şi obligarea pârâtei la prelungirea raportului de serviciu al reclamantei A. pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 07.11.2018 şi la plata către reclamantă a contravalorii salariilor ce i s-ar fi cuvenit acesteia, precum şi a celorlalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data de 07.11.2018 până la data reintegrării în funcţie.

Prin decizia contestată în prezenta cauză s-a menţinut sentinţa Tribunalului Prahova de respingere ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei, prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiilor cu nr. 4442/05.12.2022 şi nr. 4443/05.12.2022, precum şi obligarea intimatei DGASPC-Prahova la prelungirea raportului de muncă pe o perioadă de maxim 3 ani de zile cu începere de la data de 07.12.2022, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de muncă şi plata contravalorii drepturilor de care ar fi beneficiat de la data de 07.12.2022 până la data reintegrării în funcţie.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

În ceea ce priveşte obiectul cauzelor înregistrate sub nr. x/2018 şi nr. y/2023, Înalta Curte reţine că, în primul dosar, reclamanta A. a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 1251/06.11.2018 emise de pârâta Direcţia Generală şi de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova şi reintegrarea în funcţia de consilier juridic începând cu data de 07.11.2018 până la împlinirea vârstei de 65 de ani, vârsta standard de pensionare conform Deciziei general obligatorii nr. 387/2018 a Curţii Constituţionale, precum şi plata salariilor şi drepturilor aferente funcţiei publice de consilier juridic de la data de 07.11.2018 la zi, în timp ce, prin cererea de chemare în judecată formulată în al doilea litigiu, reclamanta A. a solicitat anularea Dispoziţiilor cu nr. 4442/05.12.2022 şi nr. 4443/05.12.2022 şi continuarea activităţii în muncă şi a raportului de muncă, peste vârsta standard de pensionare după împlinirea vârstei de 65 de ani, în activitatea si funcţia publică de execuţie de consilier juridic.

Prin urmare, nu există identitate de cauză şi obiect în cele două litigii, în condiţiile în care acţiunile vizează decizii distincte ale autorităţii pârâte emise prin raportare solicitările revizuentei de reintegrare în funcţie după îndeplinirea vârstei standard de pensionare 60 de ani şi 11 luni şi stagiul minim de cotizare de 15 ani, în primul dosar şi, respectiv, solicitarea de reintegrare în funcţie după îndeplinirea vârstei de 65 de ani.

Aşadar, se observă că nu ne aflăm în ipotezele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate privind identitatea de cauză şi obiect, aceste hotărâri soluţionând situaţii juridice diferite.

În concluzie, susţinerea revizuentei cu privire la existenţa autorităţii de lucru judecat, la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondată.

III. Soluţia instanţei de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 101 din 30 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 23 octombrie 2024.