Salary discrimination claim of IT staff quashed; equalization denied, action rejected on merits

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, au formulat plângere împotriva hotărârii nr. 6/07 februarie 2022 a Colegiului de conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 220/27 decembrie 2021 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând să se constate modul discriminatoriu de stabilire a drepturilor salariale, în comparaţie cu colegii specialişti IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, prin analiza consecinţelor anexelor 2 şi 3 ale deciziei de salarizare nr. 220/27 decembrie 2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. În cazul constatării stării de discriminare, au solicitat:

a) anularea în parte a deciziei nr. 220/27.12.2021 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a hotărârii nr. 6/07.02.2022 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi;

b) obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care salarizarea să se facă la acelaşi nivel cu specialiştii IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila;

c) obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariate între drepturile puse în plată şi drepturile ce li s-ar fi cuvenit în cazul inexistenţei stării de discriminare, începând cu data salarizării cu vechime în funcţie a specialiştilor IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila (data introducerii discriminării), şi în continuare, până la înlăturarea clauzei de discriminare, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.

La data de 17.06.2022, reclamanţii au formulat o cerere adiţională prin care au învederat că înţeleg să cheme în judecată în calitate de pârât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în calitate de angajator, al cărui conducător are calitatea de ordonator terţiar de credite.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1129 din 20 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi ca neîntemeiată.

A admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii C., B. şi A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

A anulat hotărârea nr. 6/07.02.2022 a Colegiului de conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi în parte decizia nr. 220/27.12.2021 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi să emită o nouă decizie prin care salarizarea reclamanţilor să se facă la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi la plata de despăgubiri reprezentând diferenţe salariale cuvenite între drepturile salariale plătite şi drepturile salariale cuvenite conform prezentei hotărâri, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 36, art. 38 şi art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017 şi ale art. 22 din secţiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a aceluiaşi act normativ coroborate cu prevederile lit. B) din cap. I al aceleiaşi anexe, ale Deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2014, nr. 36/2018, nr. 49/2019, nr. 8/2021 şi nr. 31/2021, precum şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin raportare la hotărârile judecătoreşti menţionate în considerentele sentinţei atacate, hotărâri care produc efecte doar inter partes.

În opinia recurenţilor, toate aceste aspecte atrag incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenţii au susţinut că, având în vedere categoria profesională din care fac parte reclamanţii (specialişti 1T, categorie care nu are o grilă proprie de salarizare), acestora le sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 31 din 17.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 734 din 27.07.2021, obligatorie conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, salariile de bază ale specialiştilor IT trebuie stabilite prin raportare la indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani, neputând depăşi acest prag.

Recurenţii-pârâţi au mai arătat că, potrivit art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017, cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

În situaţia în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiştii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de baza prevăzut de lege pentru anul 2022, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 şi art. 5 din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii şi 15% spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4, din cap. I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.

Indemnizaţia de încadrare se majorează direct proporţional cu vechimea în muncă şi în funcţie, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menţionate: prin "vechime în funcţie" se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-misient sau auditor de justiţie.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.

Recurenţii au arătat că, în perioada în discuţie, pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu atinseseră nivelul de salarizare aferent anului 2022, beneficiau de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se făcea la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

Au invocat deciziile Curţii Constiuţionale nr. 818 - 821 din 03.07.2008, nr. 289 din 07.06.2005 şi nr. 693 din 17.10.2006, precum şi jurisprudenţa CEDO (Hot. pron. în cauza Wieczorek c. Poloniei şi Hot pron. în cauza Kechko c. Ucrainei).

În concluzie, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi C., B. şi A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi au invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care sentinţa atacată va fi analizată numai din perspectiva acestui din urmă motiv de casare.

Înalta Curte reţine următorul context legislativ cu relevanţă în salarizarea intimaţilor-reclamanţi, care au calitatea de specialişti IT în cadrul parchetelor.

Potrivit art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menţionate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) şi (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiştilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa la Legea nr. 153/2017, pct. 1 al Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază se referă la indemnizaţia de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus rezultă că salariile de baza ale specialiştilor din PÎCCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al intimaţilor-reclamanţi se stabilesc doar în condiţiile acestor dispoziţii legale, urmând ca doar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, anume sporurile, compensaţiile, majorările, primele să fie adăugate de la categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, având în vedere că din această categorie fac parte şi specialiştii IT, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

Prin "vechime în funcţie" în sensul Cap. I lit. B) nr. crt. 4, se înţelege "vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie". Aşadar, majorarea salarială pentru vechimea în funcţie presupune ca această vechime să fie îndeplinită în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justitie, iar specialiştii IT nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei.

În sintagma "personal asimilat acestora" din cadrul Notei amintite legiuitorul nu a înţeles să se refere şi la specialiştii IT, asimilaţi din punct de vedere salarial procurorilor. Această sintagmă se referă la personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii, care este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În acest sens, este relevantă Decizia nr. 31/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei chestiuni de drept, care, deşi se referă la ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, priveşte interpretarea dispoziţiilor legale incidente şi în cauza de faţă, respectiv dispoziţiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi stabileşte că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din acelaşi act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

În plus, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, se arată următoarele:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

95. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată."

Înalta Curte apreciază că raţionamentul juridic avut în vedere la pronunţarea acestei decizii se aplică, pentru identitate de raţiune, şi în prezenta cauză, raportat la calitatea reclamanţilor de specialişti IT în cadrul parchetelor.

În ceea ce priveşte pretinsa discriminare în raport cu salarizarea altor specialişti IT din cadrul sistemului judiciar, instanţa de control juciciar reţine, după cum s-a stabilit prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curţii Constituţionale a României, că instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţionala a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, statuând ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în mod corect recurenţii-pârâţi au stabilit că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcţia de magistrat/personal asimilat magistraţilor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar).

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată. Va menţine sentinţa recurată cu privire la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 1129 din 20 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii B., A. şi C., ca neîntemeiată.

Menţine sentinţa recurată cu privire la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 23 octombrie 2024.