Work permit denial upheld over discriminatory English test; employer's appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul Pentru Imigrări al Judeţului Bihor, să constate că emiterea avizului de muncă/angajare pentru cetăţenii străini, solicitat de un agent de muncă temporară, nu este condiţionat de existenţa domiciliului sau reşedinţei acestora în România, respectiv să dispună revocarea Deciziei de respingere a cererilor de emitere a avizelor de muncă înregistrate la Inspectoratul General pentru Imigrări la data de 08.06.2023 şi comunicată prin adresa nr. 583561/DM/Spl BH din data de 05.07.2023 şi, pe cale de consecinţă, emiterea avizelor de muncă solicitate prin aceste cereri.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5/CA/2024 din 10 ianuarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bihor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014.

Astfel, cererile reclamantei de emitere a avizelor de angajare pe numele cetăţenilor străini la care se referă Decizia nr. 582936/DM/Spl BH din data de 13.06.2023 au fost formulate tocmai datorită faptului că societatea nu a reuşit să angajeze cetăţeni români pe posturile vacante, situaţie în care a fost nevoită să demareze procedura de angajare a cetăţenilor străini.

În opinia recurentei, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, în condiţiile în care a apreciat că selecţia candidaţilor nu ar fi fost legat efectuată, "înlăturând şansa cetăţenilor români sau a celor cu drept de şedere în România de a se angaja, iar criteriul de selecţie si cerinţa de a cunoaşte limba englezi sunt nejustificate si discriminatorii".

În legătură cu verificarea îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii recurate că aceasta presupune în mod necesar a se verifica în ce măsură cetăţenilor indicaţi în textul legal citat li s-au acordat şanse egale la ocuparea locului de muncă vacant, în raport cu cetăţenii străini care doresc să obţină avizul de angajare în muncă în România, respectiv că "această condiţie nu este respectată, în opinia instanţei, în ipoteze precum cea incidenţă în speţă, respectiv în situaţia în care angajatorul impune ca şi cerinţă esenţială pentru ocuparea locului de munca vacant, o cerinţă privind cunoaşterea unei limbi străine...".

Recurenta a arătat că majoritatea străinilor titulari al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României nu au cunoştinţe de limbă romană, situaţie în care cerinţa de a cunoaşte o limbă de circulaţie internaţionala este justificată.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Bihor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În prealabil, instanţa de control judiciar observă că recurenta-reclamantă, deşi în prezenta cauză a contestat Decizia nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări al Judeţului Bihor, în motivarea cererii de recurs face referire la Decizia nr. 582936/DM/Spl BH din data de 13.06.2023, recursul urmând a fi analizat prin raportare la sentinţa primei instanţe de validare a soluţiei adoptate prin Decizia nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023.

În continuare, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări al Judeţului Bihor, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. privind emiterea avizului de angajare în muncă pentru un număr de 12 cetăţeni din Republica Bangladesh.

În drept, pârâtul a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. b) şi art. 7 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) şi d) raportate la art. 28 alin. (3) şi (4) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, aprobată prin Legea nr. 14/2016.

S-a reţinut că, din analiza documentelor şi din verificările specifice efectuate, funcţiile pentru care se solicită eliberarea avizelor de angajare nu sunt compatibile cu domeniul de activitate al societăţii; străinii pentru care reclamanta a solicitat emiterea avizelor de muncă nu pot fi angajaţi ca agent de muncă temporară întrucât nu au domiciliul ori reşedinţa în România, în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, eliberată/eliberat potrivit legii; potrivit procesului-verbal de selecţie rezultă faptul că selecţia nu a fost legal efectuată, înlăturând şansa cetăţenilor români sau a celor cu drept de şedere în România de a se angaja, iar criteriul de selecţie şi cerinţa de a cunoaşte limba engleză este nejustificată şi discriminatorie.

Instanţa de fond, analizând legalitatea Deciziei nr. 583561/DM/Spl BH din 05.07.2023 a constatat că refuzul de acordare a avizelor de angajare în muncă nu este unul nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ, constatând neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, criteriul de selecţie privind cunoaşterea limbii engleze fiind discriminatoriu pentru cetăţenii români sau cei cu drept de şedere în România.

În condiţiile nerecurării considerentelor sentinţei de către autoritatea - pârâtă, Înalta Curte constată că motivele de respingere a cererii de emitere a avizelor de muncă înlăturate de prima instanţă au intrat în puterea lucrului judecat, în cadrul recursului urmând a fi analizate exclusiv cerinţele prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, una dintre condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenţi este ca angajatorul să fi depus diligenţe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României.

În îndeplinirea acestei condiţii, de a depune diligenţe, nu este suficientă îndeplinirea în mod formal a unor proceduri de publicitate, impunându-se şi verificări de tipul celor efectuate de autoritatea pârâtă, întrucât recrutarea de lucrători străini în cadrul unui stat U.E. constituie o situaţie de excepţie, care nu poate fi transformată în regulă prin înlăturarea dreptului efectiv al cetăţenilor U.E. de a se angaja cu prioritate în muncă în cadrul oricărui stat membru.

În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a reţinut că utilizarea în procedura de selecţie a cerinţei cunoaşterii limbii engleze, cerinţă care nu poate fi corelată cu nicio atribuţie din fişa postului şi care nu are legătură cu cerinţa impusă la art. 5 lit. c) străinului care intenţionează să se angajeze în muncă, este nejustificată şi de manieră a crea un dezavantaj în ceea ce priveşte ocuparea locurilor de muncă de către lucrători români sau din spaţiul comunitar care deţin competenţe similare.

Astfel, în mod corect autoritatea pârâtă a reţinut că procesul de selecţie al candidaţilor pentru locurile de muncă vacante a fost viciat prin impunerea unei condiţii referitoare la cunoaşterea unei limbi străine de natură a avantaja anumite categorii de cetăţeni străini şi de a dezavantaja cetăţenii români vorbitori exclusiv de limbă română.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante în sensul că fost nevoită să demareze procedura de angajare a cetăţenilor străini, întrucât societatea nu a reuşit să angajeze cetăţeni români pe posturile vacante. Instanţa de recurs constată că recurenta-reclamantă nu a probat aceste susţineri, în condiţiile în care, din adeverinţa emisă de AJOFM Satu Mare, rezultă că 66 de cetăţeni români erau în căutarea unui loc de muncă similar cu cel disponibil la reclamantă, singura condiţie pe care aceştia nu o îndeplineau pentru angajare fiind tocmai cea privind cunoaşterea limbii engleze.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 5/CA/2024 din 10 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 23 octombrie 2024.