Termination of legal capacity due to death during appellate proceedings invalidates personal injury claim for medication reimbursement

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.02.2025 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, pe cale de ordonanţă preşedinţială, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen (1) obligarea pârâţilor la includerea în lista medicamentelor decontate integral, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului Krazati (Adagrasib) şi (2) obligarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România să iniţieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Krazati (Adagrasib) în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie medicală pentru indicaţia terapeutică carcinom scuamos pulmonar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 75/F/2025 din 14 martie 2025, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

"Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei capacităţii juridice invocată de pârâtul Guvernul României.

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţi.

Respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtul Guvernul României.

Admite în parte cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale formulată de reclamantul A., cu domiciliul pentru comunicarea tuturor actelor procedurale la sediul Cabinetului de Avocat "B.", din municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, în contradictoriu cu autorităţile pârâte Guvernul României cu sediul în municipiul Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, Ministerul Sănătăţii, cu sediul în municipiul Bucureşti str. x, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu sediul în municipiul Bucureşti Calea x, sector 3 şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România cu sediul în municipiul Bucureşti str. x.

Obligă pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului, pe baza prescripţiei medicale, în regim de compensare 100%, medicamentul Krazati (Adagrasib) până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2025 aflat pe rolul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi.

Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Dispune ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen, potrivit art. 997 alin. (3) C. proc. civ.."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate supra, a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ("CNAS"), întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului şi a evocat inclusiv apărări prin care a argumentat în sensul prematurităţii includerii sale, alături de ceilalţi pârâţi, în cadrul procesul pasiv al cauzei pendinte.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 din C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 indice 1 şi art. 201 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013. Prin rezoluţia din data de 1 iulie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionării cererii de recurs la data de 15 octombrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 9 iulie 2025, intimatul - reclamant A. a depus cerere de renunţare la judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu, din perspectiva lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului - reclamant A., Înalta Curte îl consideră fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, examinând concursul dintre aspectul intervenirii situaţiei pierderii, de către intimatul - reclamant, a capacităţii sale procesuale de folosinţă anterior soluţionării recursului promovat de recurenta - pârâtă CNAS şi formularea, în cauză, de către intimatul - reclamant, ulterior învestirii instanţei de recurs cu soluţionarea sus indicatei căi de atac, a unei cereri de renunţare la judecată, Înalta Curte consideră că se impune examinarea, cu precădere, a motivului de ordine publică referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului - reclamant.

În susţinerea acestei aprecieri, dar şi din perspectiva examinării sus indicatului motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte reţine că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie care vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile, absolută, câtă vreme se încalcă norme de ordine publică şi peremptorie, câtă vreme admiterea sa are ca efect împiedicarea soluţionării fondului cererii, care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului.

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac, dar şi în ipoteza oricărei cereri formulate (precum o cerere de renunţare la judecată).

Totodată, deşi manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, respectiv un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform art. 9 C. proc. civ., din cuprinsul prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că o atare manifestare de voinţă nu produce, în mod automat, în ipoteza vizată de acest text normativ, ce este incidentă şi cauzei pendinte, efectele urmărite de titularul său, ci presupune şi acordul celeilalte părţi.

De asemenea, se impun a fi observate şi elementele ce particularizează situaţia incidentă în dosarul de faţă, mai precis faptul că cererea de renunţare a fost formulată de intimatul - reclamant în chiar ziua (09.07.2025) în care, potrivit datelor obţinute în urma interogării bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (D.E.P.A.B.D.), a intervenit decesul său (astfel cum se va detalia în paragrafe ulterioare) şi a fost primită de instanţă la data de 15.07.2025. Se mai observă că decesul intimatului - reclamant este poziţionat temporal anterior comunicării cererii de renunţare către recurenta - pârâtă (11.08.2025), fiind, astfel, anterior momentului la care s-a născut dreptul de opţiune al recurentei - pârâte cu privire la cererea de renunţare. Or, într-un atare context, se impune acordarea unei priorităţi în examinare excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă.

În continuare, în examinarea motivului de ordine publică referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului-reclamant A., ce se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., raportat de aceleaşi considerente de ordin teoretic expuse în precedent, Înalta Curte constată că, potrivit informaţiilor prezentate prin referatul grefei instanţei întocmit la data de 12.08.2025, ataşat la dosarului instanţei de recurs, rezultă, în urma interogării D.E.P.A.B.D., că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 9 iulie 2025, conform certificatului de deces nr. x/2025, emis de Municipiul Brăila.

Prin urmare, chiar dacă la data promovării acţiunii şi la data declarării recursului de către pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, reclamantul avea capacitate de folosinţă, la data judecării recursului aceasta a încetat. Astfel, urmare intervenirii decesului în timpul soluţionării căii de atac, intimatului -reclamant îi lipseşte aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin cererea de ordonanţă preşedinţială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului Krazati, denumire comercială Adagrasib) putând fi executată doar faţă de reclamant, fără a fi o obligaţie transmisibilă succesorilor acestuia.

În raport de dispoziţiile art. 40 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul de recurs de ordine publică este fondat, consecinţa fiind aceea a admiterii căii de atac promovate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a rejudecării cauzei din perspectiva excepţiei invocate, a cărei admitere se impune. Într-un atare context, nu mai este necesară examinarea criticilor de nelegalitate invocate de pârâtă în calea de atac, câtă vreme constatarea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului reprezintă un fine de neprimire care împiedică analiza de fond a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 40 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 75/F/2025 din 14 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului A., invocată din oficiu şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de acesta, ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 75/F/2025 din 14 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a reclamantului A., invocată din oficiu.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.