Religious property restitution denied via prior title issuance challenged for failure to adequately reason on title origin

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.03.2024 pe rolul Tribunalului Arad sub nr. x/2024, reclamanta Parohia Ortodoxă Română Iratoş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, anularea Deciziei nr. 10770/15.12.2023, emisă de pârâtă şi retrocedarea, către reclamantă, a terenului înscris în C.F. vechi nr. x Iratoşu, identificat cu nr. top. x, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 657/13.05.2024, Tribunalul Arad a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea în contencios administrativ formulată reclamanta Parohia Ortodoxă Română Iratoş în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, având ca obiect anulare act administrativ - Decizia nr. 10770/15.12.2023.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 23 din 27 februarie 2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Iratoş în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate supra, recurenta-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Iratoş a declarat recurs, prin care, invocând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar, casarea sentinţei, cu consecinţa rejudecării fondului cauzei, în sensul anulării Deciziei nr. 10770/15.12.2023, emisă de intimată şi retrocedării terenului înscris în CF vechi nr. x Iratoşu, identificat cu nr. top x.

Urmare unei succinte prezentări a argumentelor reţinute de prima instanţă în cuprinsul sentinţei atacate şi a situaţiei imobilelor discutate în speţă, recurenta - reclamantă a argumentat, printr-un prim set de critici, în esenţă, în sensul unei încălcări, de către instanţa de fond, a obligaţiei acesteia de a motiva hotărârea pronunţată, arătând că prima instanţă nu a realizat o analiză concretă a contextului emiterii Deciziei nr. 10770/15.12.2023 şi a argumentelor recurentei referitoare la faptul că nu a acceptat niciun schimb cu un alt teren pentru terenul ce a făcut obiectul cererii de retrocedare respinse prin sus indicata decizie, hotărârea instanţei cuprinzând, în optica recurentei, inclusiv motive contradictorii.

În opinia recurentei, ignorând aspectele evocate de aceasta, prima instanţă şi-a bazat hotărârea pe presupunerea că recurenta - reclamantă ar fi consimţit la un schimb de terenuri, presupunere ce ar rezulta din două adrese emise unilateral de primărie şi prefectură. Recurenta a apreciat că prima instanţă a preluat, în integralitate, argumentarea cuprinsă în decizia de respingere a cererii de retrocedare, ignorând probele propuse şi raportul de expertiză administrat în cauză. Or, un schimb de terenuri nu poate exista, din punct de vedere juridic, fără consimţământul expres al uneia dintre părţile pretinsului schimb. Mai mult, consimţământul, în cazul schimbului unor bunuri imobile, trebuie exprimat, ad validitatem, în formă autentică, conform art. 888 din C. civ.

În plus, dincolo de faptul că nu există o probă directă a acestui pretins consimţământ, recurenta subliniază că a arătat că, încă din anul 2003, a formulat diverse cereri către entităţi şi autorităţi publice, cereri care urmăreau restituirea ambelor imobile, ipoteza consimţământului reclamantei pentru efectuarea schimbului fiind contrazisă, în optica recurentei, de chiar conduita sa.

Printr-un alt set de argumente, subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat încălcarea/aplicarea greşită a prevederilor art. 888 şi art. 1.244 din C. civ. şi art. 4 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2000.

A arătat recurenta că orice operaţiune juridică de schimb ar fi trebuit să reiasă, potrivit normelor menţionate mai sus, fie dint-un act autentic, o hotărâre judecătorească sau un act administrativ din care să rezulte că ar fi acceptat, la schimb, un alt teren pentru imobilul având nr. top. x, niciun astfel de înscris neexistând. Recurenta a apreciat că operaţiunea juridică de schimb nu putea să rezulte, aşa cum a reţinut prima instanţă, din două adrese emise, în mod unilateral, de primărie şi de prefectură.

Pe de o parte, aceste adrese nu sunt înscrisuri constatatoare ale unor operaţiuni juridice şi nu se încadrează în niciuna dintre categoriile prevăzute de art. 888 şi art. 1.244 din C. civ., iar, pe de altă parte, prin ele doar se susţine că ar fi existat acest pretins schimb, fără ca autorităţile publice să indice dovada sa. Mai mult, tot primăria Comunei Iratoşu a recunoscut, printr-o altă adresă, că nu deţine vreo dovadă a pretinsului schimb.

Totodată, raportat la prevederile art. 4 alin. (2) si (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2000, recurenta a susţinut că hotărârea este nelegală, în raport de ignorarea înscrisului existent la dosarul administrativ aferent emiterii deciziei nr. 10770/15.12.2023, referitor la situaţia imobilelor nr. top. x şi nr. top. x. Mai mult, tot la dosarul administrativ se regăseşte şi adresa emisă de Primăria Comunei Iratoşu, care atestă că nu deţine vreo dovadă a pretinsului schimb.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea sentinţei recurate şi, implicit, a deciziei contestate, ca fiind legale şi temeinice.

Făcând trimitere la prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi la cele ale H.G. nr. 1164/17.10.2002, precum şi la situaţia de fapt aferentă depunerii cererii de retrocedare nr. x/28.01.2003 şi soluţionării acesteia prin decizia atacată în cauza pendinte, intimata a învederat că, prin Decizia nr. 10770/15.12.2023, a respins cererea de retrocedare întrucât Parohiei Ortodoxe Române Iratoş i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, fiind emis Titlul de proprietate nr. x/27.02.2004 de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad.

Potrivit punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, nu intră sub incidenţa actului normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, iar conform cărţii funciare nr. x a localităţii Iratoşu, imobilul identificat cu nr. top. x s-a aflat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române Iratoş.

De asemenea, în virtutea înscrierii din cartea funciară nr. x a localităţii Iratoşu, la înscrierea de sub B.3 este indicat, în baza contractului de donaţie autentificat la data de 31.05.1963, dreptul de proprietate al Statului Român cu privire la imobilul identificat cu nr. top. x.

Prin adresa nr. x/24.11.2022, Primăria comunei Iratoşu a comunicat că Biserica Ortodoxă Română Iratoş a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel fiind emis Titlul de proprietate nr. x, teren intravilan în suprafaţă de 3708 m.p., în schimbul donaţiei, aspect afirmat şi de Primăria comunei Iratoşu prin adresa nr. x/03.01.2023, în care se arată că Titlul de proprietate nr. x/27.02.2004, cu terenul intravilan în suprafaţă de 3708 m.p., a fost emis în schimbul imobilului solicitat de către Parohia Ortodoxă Română Iratoş prin cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003,

Totodată, prin adresa nr. 8773/V/38/02.1 1.2023, Prefectura judeţului Arad a comunicat că pentru imobilul solicitat a fost emis Titlul de proprietate nr. x/27.02.2004, pe un alt amplasament acceptat de către reprezentantul unităţii de cult, în condiţia în care a acceptat titlul de proprietate.

A mai arătat intimata că instanţa de judecată nu poate să dispună retrocedarea în sarcina sa, a imobilului, având în vedere cadrul procedurii administrative reglementate de O.U.G. nr. 94/2000. În optica intimatei, prerogativele instanţei de contencios administrativ sunt restrânse, aceasta nefiind îndreptăţită să se substituie organului administrativ şi să impună adoptarea unor măsuri de natura celor solicitate de reclamantă, căci, în caz contrar, ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat. Pentru aceste motive a apreciat că petitul formulat de reclamantă în sensul obligării intimatei la retrocedarea imobilului în cauză are un caracter inadmisibil în raport cu atribuţiile Comisiei speciale de retrocedare.

Cu privire la capătul de cerere prin care recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, intimata - pârâtă a cerut respingerea sa sau, în cazul în care instanţa va trece peste o atare solicitare, diminuarea acestora, pentru considerente ce ţin de protecţia bugetului de stat, câtă vreme intimatei nu i se poate reţine o culpă la momentul emiterii deciziei contestate. În subsidiar, a fost invocată necesitatea aplicării principiului proporţionalităţii cheltuielilor de judecată cu randamentul acţiunii de chemare în judecată.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - reclamantă a reiterat faptul că nu a existat vreun schimb în urma căruia să primească dreptul de proprietate al unui bun imobil în contul dreptului solicitat prin cererea de retrocedare înaintată către intimată, aspect ce ar rezulta şi din înscrisurile şi probele administrate în etapa administrativă. Totodată, a apreciat că instanţa de judecată poate să dispună direct retrocedarea, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul separaţiei puterilor în stat.

II. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Iratoş este fondat, pentru următoarele considerente:

Examinând criticile aduse de recurenta - reclamantă sentinţei recurate, Înalta Curte le găseşte fondate pe cele subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care este incident dacă prin hotărârea dată instanţa şi-a încălcat obligaţia de a motiva hotărârea conform standardelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În acest sens se reţine că, prin cererea de chemare în judecată, recurenta - reclamantă a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ verificarea legalităţii deciziei nr. 10770/15.12.2023, emisă de intimata - pârâtă, prin care a fost respinsă cererea sa de retrocedare nr. 616/28.10.2023 .

Motivele evocate de autoritatea emitentă în susţinerea soluţiei date au fost cele potrivit cărora, pentru imobilul cu spatii comerciale înscris în CF nr. x a localităţii Iratoşu, Judeţul Arad, identificat cu nr. top. x, situat în intravilan, în suprafaţă de 1066 stânjeni pătraţi, respectiv 3834 mp a fost emis anterior, de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor judeţul Arad, Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004.

În motivarea deciziei atacate se mai arată că, potrivit pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, corespunzător art. 1, nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000 imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum şi faptul că Titlul de proprietate indicat supra, ce priveşte un teren intravilan în suprafaţă de 3708 mp, a fost emis în schimbul imobilului solicitat de recurenta - reclamantă prin cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003.

Practic, ceea ce intimata - pârâtă susţine este faptul că Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004 ar fi fost emis urmare soluţionării altei cereri ce viza acelaşi imobilul cu nr. top. x, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru sus indicatul imobil pe un alt amplasament (cel indicat în Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004).

Prin acţiunea în contencios administrativ, opus celor evocate de partea intimată prin actul administrativ, recurenta - reclamantă a invocat, cu titlu de argument principal, faptul că Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004 ar fi fost emis nu în urma unei proceduri de soluţionare a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care să fi privit imobilul cu nr. top. x, ci urmare soluţionării unei alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate tot de recurenta - reclamantă, dar care a vizat un imobil complet diferit de cel indicat în precedent, care avea nr. top. x şi care a fost, de asemenea, proprietate recurentei - reclamante.

Or, deşi instanţa de fond a reţinut că recurenta - reclamantă a invocat un atare argument, legalitatea actului atacat (decizia nr. 10770/15.12.2023) a fost verificată de instanţa de fond exclusiv din perspectiva aspectelor evocate prin adresele eliberate de Primăria comunei Iratoşu şi Prefectura judeţului Arad anterior emiterii deciziei nr. 10770/15.12.2023 şi care au fost avute în vedere la emiterea actului atacat în cauza pendinte.

Din cuprinsul motivării sentinţei atacate, nu rezultă ca instanţa de fond să fi realizat o analiză a argumentului principal al reclamantei arătat supra, referitor la emiterea Titlului de Proprietate urmare soluţionării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate ce viza chiar imobilul cu nr. top. x, iar nu în soluţionarea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care să fi vizat imobilul cu nr. top. x, neefectuând, spre exemplu, o verificare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate care a declanşat procedura de obţinere a Titlului de proprietate în discuţie, respectiv a actelor dosarului administrativ ce a stat la baza emiterii Titlului de Proprietate nr. x/27.02.2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. "Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârile CEDO pronunţate în cauzele Albina împotriva României şi Gheorghe împotriva României).

Instanţa de recurs mai subliniază că obiectul căii de atac nu îl constituie pretenţia concretă a părţii, ca în cazul cererilor de învestire a primei instanţe, ci hotărârea judecătorească despre care se pretinde că nu este legală. Altfel spus, judecătorului căii de atac îi revine sarcina să verifice raţionamentul judecătorului fondului, căruia îi incumbă să soluţioneze procesul în primă instanţă, iar, spre acest rezultat, premisele raţionamentului primei instanţe trebuie să fie accesibile din lectura hotărârii, prin prisma expunerii situaţiei de fapt şi a probelor concrete care o susţin, cu identificarea lor, respectiv prin prisma analizei în drept corespunzătoare acelei situaţii factuale stabilite.

Se mai reţine că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă. (…)" [s.n.].

Or, în cauza pendinte, după cum s-a arătat, un argument principal al recurentei - reclamante nu a fost examinat, astfel încât sentinţa primei instanţe nu respectă exigenţele impuse de art. 6 din Convenţia EDO şi nici pe cele reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu consecinţa casării hotărârii atacate.

În raport de aceste aspecte, se impune trimiterea cauzei instanţei de fond spre o nouă judecată, inclusiv în vederea stabilirii dacă prin Titlul de Proprietate nr. x/27.02.2004 s-a procedat sau nu la reconstituirea, pe un alt amplasament, a dreptului de proprietate pentru imobilul vizat de cererea de retrocedare nr. x/28.10.2023, urmare verificării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ce a declanşat procedura de emitere a acestui titlu de proprietate şi a actelor dosarului administrativ ce a stat la baza acestei emiteri.

Faţă de cele arătate în precedent, fiind incident motivul de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi Cod, coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În sfârşit, intervenind admiterea căii de atac potrivit celor deja menţionate, nu mai este necesară verificarea motivului de casare/nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta din urmă implicând analiza pe fond a cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Iratoş împotriva sentinţei civile nr. 23 din 27 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.