Clarification of cassation dispositive: limits of remand for material vs. moral damages and scope of Art. 443 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's petition for clarification of its own decision, thereby leaving the original cassation ruling intact, which ordered the partial quashing of the appeal judgment and remanded the case solely for re-adjudication of material damages, implicitly affirming the 500,000 RON award for moral damages. The dispute arose in a civil administrative case concerning compensation for material and moral prejudice resulting from a maritime incident, where the defendant argued that the operative part of the cassation decision was ambiguous regarding whether the remand extended to both types of damages or only material ones. Relying on Article 443 of the Code of Civil Procedure, the Court held that the operative part was clear and unambiguous, distinguishing it from the reasoned part which defines the scope of the remand; consequently, the Court determined that the defendant's objection constituted a challenge to the merits and the limits of the devolutive effect, matters outside the procedural scope of a clarification petition, which is reserved strictly for resolving actual contradictions, ambiguities, or incompleteness in the judgment's dispositive section.
Legislator headnote
AI generatedart. 443 C. proc. civ; Clarification of cassation dispositive: limits of remand for material vs. moral damages and scope of Art. 443 CPC: Potrivit art. 443 C. proc. civ., procedura lămuririi dispozitivului este incidentă numai în măsura în care dispozitivul unei hotărâri este neclar, contradictoriu sau incomplet, iar aceste vicii împiedică determinarea exactă a măsurilor dispuse de instanţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025
Asupra cererii privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 495 din 4 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 s-au admis recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta Autoritatea Navală Română împotriva sentinţei civile nr. 290 din 9 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a casat în parte sentinţa recurată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea capătului de cerere având ca obiect stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul material suferit de reclamant.
A menţinut în rest hotărârea recurată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 septembrie 2025 recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 cu privire la următoarele aspecte:
Examinând cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495 din 04.02.2025, formulată de Autoritatea Navală Română, instanţa reţine că aceasta este motivată prin existenţa unor neclarităţi privind întinderea casării dispuse în recurs şi, implicit, asupra limitelor rejudecării dispuse în cauză.
Din analiza parcursului procesual rezultă că, ulterior casării pronunţate prin decizia nr. 1403/13.03.2023, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa pentru rejudecarea capătului de cerere privind cuantificarea prejudiciului material şi moral pentru perioada 12.11.2015-30.06.2020. Prin sentinţa nr. 290/09.11.2023, instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantului şi a obligat pârâta la plata sumei de 591.473 RON cu titlu de daune materiale şi a sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale.
În recurs, Autoritatea Navală Română a criticat modalitatea de cuantificare atât a daunelor materiale, cât şi a celor morale, iar instanţa de recurs a reţinut expres caracterul global al acestor critici. Cu toate acestea, prin dispozitivul deciziei nr. 495/2025, Înalta Curte a admis ambele recursuri şi a dispus casarea în parte a sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la "stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul material", menţinând "în rest" hotărârea recurată.
Această formulare a generat nelămurirea părţii, întrucât, deşi recursurile ambelor părţi au fost admise integral, considerentele şi dispozitivul deciziei se referă exclusiv la componenta patrimonială a prejudiciului, fără a preciza expres dacă soluţia pronunţată asupra daunelor morale - în cuantum de 500.000 RON - a fost menţinută definitiv sau a făcut obiectul casării. În lipsa unei asemenea clarificări, se ridică problema întinderii efectelor casării şi a sferei rejudecării, aspecte ce pot genera dificultăţi în stabilirea limitelor devoluţiunii în rejudecare, precum şi în procedura ulterioară de executare.
În aceste împrejurări, partea solicită lămurirea dispozitivului deciziei nr. 495/04.02.2025, în sensul de a se stabili dacă rejudecarea dispusă priveşte exclusiv prejudiciul material sau dacă vizează, în mod cumulat, atât prejudiciul material, cât şi pe cel moral.
Înalta Curte analizând cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495/04.02.2025, apreciază că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 443 C. proc. civ., procedura lămuririi dispozitivului este incidentă numai în măsura în care dispozitivul unei hotărâri este neclar, contradictoriu sau incomplet, iar aceste vicii împiedică determinarea exactă a măsurilor dispuse de instanţă.
Or, în cauza de faţă, din conţinutul dispozitivului deciziei atacate rezultă, în mod clar şi fără echivoc, soluţia pronunţată: admiterea recursurilor ambelor părţi, casarea în parte a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare exclusiv cu privire la capătul privind prejudiciul material suferit de reclamant, cu menţinerea în rest a soluţiei de fond.
Ceea ce invocă recurenta-pârâtă nu priveşte o pretinsă neclaritate a dispozitivului, ci nemulţumirea faţă de sfera limitelor rejudecării. Cu toate acestea, în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme este statuat că limitele rejudecării sunt stabilite prin considerentele deciziei de casare, iar nu prin dispozitivul acesteia, dispozitivul având rolul de a consfinţi doar soluţia pronunţată, nu şi fundamentarea ei. Considerentele fac corp comun cu dispozitivul hotărârii şi determină conţinutul exact al obligaţiilor stabilite în sarcina instanţei de rejudecare.
În speţă, considerentele deciziei nr. 495/2025 indică în mod expres că rejudecarea priveşte stabilirea cuantumului prejudiciului material, cu examinarea tuturor componentelor acestuia, fără a cuprinde vreo dispoziţie care să extindă devoluţiunea asupra prejudiciului moral. Menţinerea "în rest" a sentinţei atacate echivalează cu menţinerea soluţiei asupra daunelor morale, nefiind necesară nicio explicitare suplimentară în dispozitiv.
Aşadar, Înalta Curte apreciază că nu se regăseşte nicio ambiguitate, contradicţie sau dificultate în aplicarea dispozitivului deciziei. Limitele rejudecării sunt exact cele stabilite prin considerentele instanţei de recurs, iar acestea nu pot fi modificate, completate sau reinterpretate prin intermediul unei cereri de lămurire.
În consecinţă, întrucât dispozitivul deciziei este clar, complet şi lipsit de orice contradicţii, iar nemulţumirea părţii vizează aspecte ce excede procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ., cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea pârâtei Autoritatea Navală Română de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.