Managerial performance evaluation annulment upheld and appeal dismissed for exceeding appeals commission competence

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, a solicitat anularea Hotărârii nr. 18831 din 07.11.2022 emisă de către Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Educaţiei; anulare Fişei de (auto)evaluare nr. 79173/31.08.2022 şi implicit anularea punctajului şi a calificativului acordat de către Comisia de Evaluare constituită în cadrul Ministerului Educaţiei; obligarea pârâtei la efectuarea unei evaluări efective a activităţii manageriale a reclamantei, în perioada 01.09.2021-13.07.2022 cu respectarea procedurii reglementate de OME nr. 4315/2014 şi în baza documentelor justificative existente şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 111/CA/2023 - P.I. din 3 mai 2023, Curtea de Apel Oradea:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei;

- a anulat Hotărârea nr. 18831/07.11.2022, emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Educaţiei şi Fişa de Autoevaluare nr. 79173/31.08.2022, emisă de Comisia de Evaluare din cadrul Ministerului Educaţiei;

- a obligat pârâtul la reevaluarea activităţii reclamantei;

- a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 21.708,24 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-au arătat, în esenţă, următoarele:

Primul motiv de nelegalitate al hotărârii pronunţate de instanţa de fond constă în interpretarea greşită a textului de lege care reglementează soluţionarea contestaţiei de către comisia de contestaţii la unităţi de competenţă necontestate de contestator.

Instanţa de fond în mod nelegal a dat o interpretare proprie prevederilor statuate în mod imperativ în Metodologia privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4315/2014, cu modificările ulterioare.

Prin urmare, soluţionarea contestaţiei presupune o nouă analiză şi verificare, de către o altă comisie de contestaţii, a întregii documentaţii depusă în vederea evaluării activităţii manageriale.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Metodologia privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari generali inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4315/2014, cu modificările ulterioar:.

Noua comisie de contestaţii - formată conform prevederilor metodologiei mai sus menţionată- nu are acces la fişa de (auto)evaluare completată de prima comisie de evaluare. Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Metodologia menţionată anterior, contestatarul transmite împreună cu contestaţia o nouă fişa de (auto)evaluare. Comisia de contestaţii este obligată să completeze integral, pentru toate atribuţiile evaluate, rubrica Evaluare din nouă fişa de (auto)evaluare.

Astfel, comisia de contestaţii completează fişa cu punctajul acordat în urma propriei evaluări pentru întreaga fişă şi nu pe puncte, asumat prin semnătură, şi stabileşte, în baza acestuia, calificativul final.

Rezultă că Metodologia menţionată anterior nu limitează analiza comisiei la aspectele criticate de contestator, ci obligă comisia de contestaţii de a acorda punctaje pentru toate domeniile şi atribuţiile evaluate cuprinse în noua fişa de (auto)evaluare şi de a stabili calificativul final. Direcţia de specialitate din Ministerul Educaţiei comunică contestatarului calificativul final şi transmite fişa de (auto)evaluare completată cu punctaje şi calificativ şi semnată de comisia de contestaţii.

Un al doilea motiv de nelegalitate al hotărârii pronunţate de instanţa de fond constă în interpretarea greşită a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011, cu privire la sancţionarea reclamantei A. pentru inexistenţa filialelor în condiţiile în care din cuprinsul întregii fise de evaluare nu rezultă că există în sarcina acesteia obligaţia de înfiinţare a acestor filiale

Fişa de (auto)evaluare nu are rolul de a reglementa atribuţiile funcţiei, ci de a evalua îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin alte acte normative: art. 21-25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011.

Astfel, potrivit prevederilor art. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011, înfiinţarea filialelor este de competenţa casei corpului didactic, decizia aparţinând conducerii casei corpului didactic, respectiv consiliului de administraţie şi directorului casei corpului didactic, care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie. Directorul are ca atribuţie coordonarea activităţii filialelor casei corpului didactic, în conformitate cu prevederile art. 21 lit. j) din Regulamentul menţionat anterior.

Susţine recurenta că, atât comisia de evaluare, cât şi comisia de contestaţii au evaluat activitatea managerială a doamnei A. în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, prin raportare concretă la raportul argumentativ şi la documentele suport transmise de aceasta.

Un alt aspect pe care recurenta l-a pus în discuţie se referă la acordarea cheltuielilor de judecată. A opinat că instanţa de fond nu a avut un rol activ în sensul punerii în discuţia părţilor a documentelor care au stat la baza cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 21.708,24 RON, Curtea de Apel Oradea rezumându-se a preciza doar că sunt cheltuieli reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de deplasare.

Instanţa de judecată în baza rolului activ, statuat în mod imperativ în sarcina sa de legiuitor, era obligată să cenzureze cheltuielile de judecată prin raportare la petitele cererii de chemare în judecată.

Precizează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 452 din C. proc. civ. instanţa de judecată va acorda integral cheltuielile făcute părţii ale cărei pretenţii sau apărări au fost admise în totalitate.

Or, în situaţia de fată, pretenţiile reclamantei au fost admise în parte. întrucât cererea de suspendare a fost respinsă de Curtea de Apel Oradea.

Mai mult, instanţa de judecată poate chiar din oficiu să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat, etc), motivat, atunci când acestea sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat.

Astfel, Curtea de Apel Oradea trebuia să pună în discuţia părţilor cererea reclamantei cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, intitulate în mod generic de către instanţa de fond "conform dovezilor de la dosar."

Totodată, susţine recurentul că, instanţa de fond nu a ţinut cont că acţiunea reclamantei a avut două capete de cerere: cererea de suspendare, fiind respinsă (hotărârea 53/2023), şi cererea de anulare, judecâdu-se într-un singur termen de judecată: 08.03.2023. Raportându-se la aceste împrejurări instanţa avea obligaţia să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată.

În drept: prevederile Metodologiei privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4315/2014, prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie, respingerea recursului ca inadmisibil, în ceea ce priveşte criticile de la pct. 1 lit. a) şi pct. 2 dezvoltate în motivele de recurs), iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a susţinerilor părţilor, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motiv de casare, criticile invocate, nesubsumându-se acestui motiv de casare.

Reţine Înalta Curte că, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

În susţinerea acestui motiv de casare, recurentul invocă faptul că, hotărârea primei instanţe este nelegală din perspectiva necenzurării cheltuielilor de judecată pentru petitul respins şi că acest aspect echivalează cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului.

Înalta Curte reţine că, aceste argumente care nu se încadrează în ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci, eventual, în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat, urmează a fi analizate în cadrul acestui ultim motiv de casare.

Aşadar, se constată că, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză, câtă vreme, recurentul nu a menţionat care anume reguli de procedură au fost încălcate de către instanţa de fond, astfel încât să se justifice aplicare sancţiunii nulităţii hotărârii pronunţate de aceasta.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că, sunt neîntemeiate, urmând a fi response, avându-se în vedere că, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Prealabil, Înalta Curte constată că, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei a sesizat instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune având ca obiect anularea Hotărârii nr. 18831 din 07.11.2022 emisă de către Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Educaţiei; anularea Fişei de (auto)evaluare nr. 79173/31.08.2022 şi implicit anularea punctajului şi a calificativului acordat de către Comisia de Evaluare constituită în cadrul Ministerului Educaţiei; obligarea pârâtei la efectuarea unei evaluări efective a activităţii manageriale a reclamantei, în perioada 01.09.2021-13.07.2022 cu respectarea procedurii reglementate de OME nr. 4315/2014.

Prin Hotărârea nr. 79173/31.08.2022 s-a realizat evaluarea intimatei-reclamante, pentru activitatea desfăşurată în perioada 01.09.2021 - 13.07.2022, în funcţia de director la Casa Corpului Didactic al judeţului Bihor.

Urmare evaluării realizate de Comisia de evaluare, intimata-reclamantă a obţinut un punctaj de 82 puncte, corespunzător calificativului "Bine", astfel cum este stabilit de prevederile art. 8 din Ordinul nr. 4315/2014 al Ministerului Educaţiei Naţionale.

Împotriva acestei Hotărâri, intimata-reclamantă a formulat contestaţie, soluţionată prin Decizia nr. 18831/07.11.2022. Prin această decizie, Comisia de Contestaţii a mărit punctajul acordat acesteia, la 83,5 puncte.

Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse criticile recurentului-pârât vizând aplicarea normelor care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiei de către comisia de contestaţii, la unităţi de competenţă necontestate de contestator.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că, instanţa de fond, în mod nelegal, a dat o interpretare proprie prevederilor statuate în mod imperativ în Metodologia privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4315/2014, cu modificările ulterioare şi, prin urmare, soluţionarea contestaţiei presupune o nouă analiză şi verificare, de către o altă comisie de contestaţii, a întregii documentaţii depusă în vederea evaluării activităţii manageriale.

Contrar celor susţinute de recurent, instanţa de control judiciar reţine că, instanţa de fond a aplicat în mod corect normele prevăzute în Metodologia referitoare la procedura contestaţiei şi a stabilit în mod întemeiat nelegalitatea fisei de (auto)evaluare nr. 79173/31.08.2022 şi a calificativul aferent, din perspectiva depăşirii competenţei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Astfel, Înalta Curte observă că, în mod nelegal, recurentul susţine că în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei comisia nu ar avea acces la fişa de (auto)evaluare iniţială atunci când analizează contestaţia, urmând să facă o reevaluare globală a întregii documentaţii puse la dispoziţie de persoana în cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Metodologie "Comisia de contestaţii analizează contestaţia, având acces la raportul de evaluare, precum şi la raportul argumentativ depus de către persoana evaluată, cu documentaţia aferenta", reieşind, astfel, că această comisie de contestaţii are acces la raportul de evaluare completat de comisia de evaluare.

Acest aspect reiese, în mod direct, chiar din cuprinsul Raportului nr. x din 16.11.2022 întocmit de comisia de contestaţii cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate de intimata-reclamantă, întrucât comisia de contestaţii se raportează la Raportul de evaluare întocmit de comisia de specialitate.

Din modalitatea în care este redactat acest raport şi informaţiile pe care acesta le cuprinde, reiese faptul că pentru fiecare dintre criteriile de evaluare este indicat punctajul concret acordat de Comisia de evaluare, potrivit Anexei 2 - Raportul de evaluare nr. x/28.10.2022.

Reţine Înalta Curte că, potrivit Metodologiei, Comisia de contestaţii soluţionează contestaţia pe baza Raportului de evaluare a Comisiei de evaluare în baza contestaţiei propriu-zise formulată de intimata-reclamantă.

Totodată, susţinerea recurentului, potrivit căreia Metodologia ar obliga Comisia de contestaţii la acordarea punctajelor pentru toate domeniile şi atribuţiile evaluate cuprinse în noua fişă de (auto)evaluare în baza unei reanalizări a fişei de (auto)evaluare este eronată, în contextul în care în normele incidente nu este prevăzută obligaţia Comisiei de contestaţii în acest sens.

Prin urmare, este neîntemeiată critica recurentului sub acest aspect, câtă vreme, Comisia de contestaţii nu are competenţa de a modifica punctajele acordate pentru indicatori de performanţă, acolo unde nu au existat critici în acest sens.

O a doua critică din recurs vizează interpretarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011, cu privire la sancţionarea intimatei-reclamante pentru inexistenţa filialelor, în condiţiile în care din cuprinsul întregii fişe de evaluare nu rezultă că există în sarcina acesteia obligaţia de înfiinţare a acestor filiale

Contrar celor susţinute de recurentul-pârât, Înalta Curte reţine că, instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile Regulamentului şi ale Metodologiei, în ceea ce priveşte inexistenţa obligaţiei presupus instituite în sarcina intimatei-reclamante de înfiinţare a filialelor.

Astfel, fişa de (auto)evaluare are rolul de a evalua îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în Regulament, cuprinzând indicii de performanţă ce trebuie îndepliniţi şi subcriteriile existente în cadrul acestora.

Aceşti indici sunt redactaţi şi inseraţi în cuprinsul fişei de (auto)evaluare exclusiv prin raportare la atribuţiile stabilite în sarcina directorului casei corpului didactic prin Regulament.

În consecinţă, modul în care este reglementată procedura de evaluare indică faptul ca fişa de (auto)evaluare trebuie întotdeauna să se raporteze la prevederile Regulamentului şi să fie interpretată şi analizată coroborat cu acesta.

Aşadar, unicul temei legal în baza căruia intimata-reclamantă putea fi depunctată era acela al nerespectării unei obligaţii existente în cadrul atribuţiilor stabilite prin Regulament.

Potrivit art. 2 din Regulament:

"Casa corpului didactic poate organiza filiale în judeţ, respectiv în sectoarele municipiului Bucureşti."

Prin urmare, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că în cuprinsul fişei de (auto)evaluare nu se regăseşte obligaţia de înfiinţare a filialelor şi că, astfel, este nelegală evaluarea având în vedere depunctarea intimatei-reclamante pentru lipsa filialelor.

Este neîntemeiată critica din recurs invocată de recurentul-pârât referitoare la faptul că, instanţa de fond nu a avut un rol activ în sensul punerii în discuţia părţilor a documentelor care au stat la baza cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 21.708,24 RON şi că, instanţa de judecată în baza rolului activ, statuat în mod imperativ în sarcina sa de legiuitor, era obligată să cenzureze cheltuielile de judecată prin raportare la petitele cererii de chemare în judecată.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine că, voinţa legiuitorului a fost aceea ca, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată"- art. 453 alin. (1) C. proc. civ., ipoteză în care se regăseşte acesta.

Sunt neîntemeiate criticile invocate în recurs, referitoare la faptul că, sunt disproportionate cheltuielile de judecată, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.

Astfel, temeiul juridic al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile efectuate în mod justificat, de către partea care a câştigat procesul.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-pârât, referitoare la faptul că instanţa de fond nu a aplicat correct prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., şi astfel, a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., devenind incident motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, aşa cum a reţinut mai sus, observă că, acestea sunt inadmisibile în recurs, ele vizând modul de stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa de fond, iar nu modul de aplicare a legii.

În acest sens s-a pronunţat ÎCCJ prin decizia în interesul legii nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05/03/2020, obligatorie de la data publicării în MO, prin care s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În cauză, Înalta Curte reţine că, soluţia instanţei de fond este în acord cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşadar, temeiul juridic al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile efectuate în mod justificat, de către partea care a câştigat procesul.

În jurisprudenţa CEDO, referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată şi condiţiile necesare pentru a se obţine rambursarea acestor cheltuieli, s-a statuat că, partea care a câştigat procesul poate obţine rambursarea cheltuielilor, în măsură în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Aceste cheltuieli de judecată au fost făcute într-o legătură strictă cu litigiul, obligatorii pentru promovarea şi susţinerea acţiunii, şi sunt concepute de partea care le-a plătit, ca având caracter indispensabil.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei nr. 111/CA/2023 - P.I. din data de 3 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Educaţiei la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă A. în sumă de 8.890 RON.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.