Suspension challenge to ministerial order and disciplinary sanctions assigned to Court of Appeal Oradea.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 67 din 9 aprilie 2025, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 494 din 20 iunie 2025, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul MAI, a declinat judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 138 din 2 septembrie 2016 privind organizarea şi executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial nr. 700 din 08 septembrie 2016, suspendarea Ordinului viceprim-ministrului, Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/321 din 21.01.2025, de respingere a contestaţiei, suspendarea dispoziţiei Inspectorului General al I.G.P.F.R nr. 3782/08.11.2024 de sancţionare a reclamantei cu mustrare scrisă şi suspendarea dispoziţiei Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea nr. x din 27.02.2025, până la soluţionarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ.: "Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenta"; iar potrivit alin. (2):

"în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

Cererea reclamantei, având ca obiect suspendarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 138 din 2 septembrie 2016, este o cerere principală, raportat la celelalte capete de cerere cu care a fost investită iniţial instanţa, iar soluţionarea acesteia nu depinde de soluţia dată uneia dintre celelalte capete de cerere, respectiv suspendarea Ordinului viceprim-Ministrului nr. 11/321/21.01.2025 - de respingere a contestaţiei, suspendarea dispoziţiei Inspectorului General al I.G.P.F.R nr. 3782/08.11.2024 de sancţionare a reclamantei cu mustrare scrisă, ori suspendarea dispoziţiei Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea nr. x din 27.02.2025.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 138 din 2 septembrie 2016 este un act administrativ cu caracter normativ, care reglementează organizarea şi executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne şi nu este un act care a stat la baza emiterii actului administrativ de sancţionare, nefăcând parte din procedura cercetării disciplinare, reclamanta urmărind prin motivele de nelegalitate şi neconstituţionalitate invocate cu privire la acest act normativ să obţină suspendarea/anularea actelor de sancţionare disciplinară.

Prin urmare, având în vedere rangul emitentului actului administrativ de autoritate publică centrală, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.