Negative jurisdictional conflict over social benefit decisions involving a foreign-domiciled plaintiff, resolved by applying general civil procedure rules to determine territorial competence.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 983 din 4 decembrie 2024, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6507 din 18 iunie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă- de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 10324 din data de 11.03.2024 şi a Deciziei nr. 333/CJC din data de 26.04.2024, emise în temeiul Decretului-lege nr. 118/1190.

Înalta Curte reţine că reclamantul este cetăţean german, domiciliat în Germania, iar pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov are sediul în municipiul Braşov.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Legea nr. 554/2004 nu conţine norme privind determinarea competenţei în cazul în care reclamantul are domiciliul în străinătate. Pe de altă parte, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 111 C. proc. civ., care prevăd că cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Având în vedere că reclamantul nu are domiciliul în ţară, iar instanţa competentă se determină conform art. 28 din Legea nr. 554/2004, respectiv potrivit art. 111 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale - Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.