Exclusive territorial jurisdiction for challenging ANRE administrative refusals vs. specific regulatory orders

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2024, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei obligarea pârâtei la emiterea unui ordin privind stabilirea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi aferentă anului 2015, în conformitate cu art. 4 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 30.000.000 RON, pe care o va preciza după administrarea probelor propuse, cu titlu de despăgubiri, constând în diferenţa dintre valoarea certificatelor verzi achitate de reclamantă pentru anul 2015, în baza Ordinului ANRE nr. 5/2016 (anulat prin hotărâre judecătorească definitivă) şi valoarea datorată conform ordinului a cărui emitere o solicită prin primul capăt de cerere, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceste sume, calculată de la data fiecărei plăţi efectuate de reclamantă şi până la achitarea integrală a despăgubirilor de către ANRE

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 474 din 25 martie 2025, îndreptată prin încheierea din 1 aprilie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a CAF. a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia CAF.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti reţinut că, prin intermediul primul capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta a dedus judecăţii refuzul nejustificat al pârâtei de a emite un nou ordin privind stabilirea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi aferentă anului 2015, refuz exprimat prin adresa nr. x/26.11.2024 la cererea administrativă a reclamantei ataşată.

Curtea de apel a apreciat că, în cauză, competenţa nu poate fi extinsă şi la cazurile în care este dedus judecăţii un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri administrative adresată ANRE, o astfel de cerere urmând regulile de competenţă de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 155 din 28 mai 2025, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă, că, în raport de capătul principal al acţiunii şi de dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia CAF.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii cu privire la care s-a dispus declinarea şi cu prevederile legale incidente în materie.

În raport de modalitatea de formulare a acţiunii, se constată că cererea de chemare în judecată vizează solicitarea reclamantei A. S.A. de obligare a pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei la emiterea unui ordin privind stabilirea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi aferentă anului 2015, în conformitate cu art. 4 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 30.000.000 RON, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceste sume, calculate de la data fiecărei plăţi efectuate de reclamantă şi până la achitarea integrală a despăgubirilor de către ANRE.

Din actele aflate la dosar rezultă că prin răspunsul nr. x/26.11.2024, pârâta ANRE a refuzat în mod explicit să soluţioneze solicitarea reclamantei, astfel încât, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat prezenta acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui ordin de stabilire a cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi pentru anul 2015 şi plata de către pârâtă a diferenţei dintre valoarea certificatelor verzi achitată în mod efectiv (în baza Ordinului nr. 5/2016, anulat în mod definitiv întrucât ANRE a calculat cota în mod nelegal) şi valoarea pe care reclamanta o datorează în urma recalculări, în mod corect, a cotei obligatorii de achiziţie certificate verzi.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că obiectul principal al prezentei acţiuni îl reprezintă un presupus refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva o cerere referitoare la un drept, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În cauza dedusă judecăţii, pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei se încadrează în noţiunea de "autoritate publică centrală", astfel că în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul este de competenţa Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Sub aspectul competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin urmare, în cauză este competentă instanţa de la sediul reclamantei, în speţă Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei potrivit cărora "ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti", nu sunt incidente în cauză, întrucât norma legală precizată stabileşte competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti doar în cazul cererilor ce au ca obiect atacarea ordinelor şi deciziilor emise de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, nu şi actele administrative asimilate, respectiv a refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.

Înalta Curte, având în vedere că regulile în materie de competenţă sunt de strictă interpretare şi aplicare, constată că, în cauză, competenţa Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi extinsă şi la cazurile în care este dedus judecăţii un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri administrative adresate ANRE, o astfel de cerere urmând regulile de competenţă de drept comun în materia contenciosului administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.