Police officer’s dismissal challenge assigned to tribunal on special service-relationship jurisdiction; declination rejected.

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la data de 08.01.2025 sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 şi respectiv art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea şi Direcţia Generală de Protecţie Internă:

1. Suspendarea de urgenţă a executării Dispoziţiei nr. 658 din 10.07.2024, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii pendinte;

2. Anularea Dispoziţiei nr. 658 din 10.07.2024 a IPJ Vrancea prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de agent principal în cadrul Compartimentului Proximitate al Biroului de Ordine Publică - Poliţia Municipiului Focşani;

3. Anularea Dispoziţiei nr. 803 din 23.08.2024 a IPJ Vrancea, de îndreptare a erorii materiale a Dispoziţiei nr. 658/10.07.2024;

4. Anularea actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secret serviciu, precum şi a procesului-verbal de distrugere nr. x/19.01.2024, cu consecinţa repunerii reclamantului în perioada de valabilitate a acestei autorizaţii pentru cele 3 luni rămase din valabilitatea acestei autorizaţii;

5. Anularea actului reprezentat ce adresa din 04.07.2024, emisă de Direcţia Generală de Protecţie Internă;

6. Obligarea pârâtei DGPI la reavizarea reclamantului cu respectarea dispoziţiilor art. 7 din H.G. nr. 781/2002;

7. Să se constate refuzul nejustificat al IPJ Vrancea de a înainta Ministrului de Interne solicitarea de prelungire a punerii la dispoziţie a reclamantului cu încă 6 luni, refuz exprimat prin actul 37210 din 12.12.2024;

8. Obligarea pârâtului IPJ Vrancea la plata cheltuielilor de judecată;

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din data de 07.02.2025, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât, ca neîntemeiată. A respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul IPJ VRANCEA, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 138/14.04.2025, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, invocată din oficiu, cu privire la capetele de cerere 4, 5 şi 6 formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă şi a declinat competenţa de soluţionare a capetelor de cerere 4, 5 şi 6 în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial se determină potrivit normelor de competenţă prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar faţă de petitul cererii este aplicabil criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice.

Tribunalul Vrancea a arătat că Direcţia Generală de Protecţie Internă are competenţă teritorială generală şi, în condiţiile în care actele a căror anulare se solicită au fost emise de un organ ce funcţionează la nivel central, competenţa de soluţionare revine curţii de apel.

În ceea ce priveşte capetele de cerere 2, 3 şi 7 formulate în contradictoriu cu IPJ Vrancea, Tribunalul Vrancea a reţinut că acestea sunt în strânsă legătură cu cererea de obligarea a DGPI la reavizare, iar refuzul IPJ Vrancea de a înainta MAI solicitarea de prelungire a punerii la dispoziţie a reclamantului cu încă 6 luni are legătură cu situaţia reclamantului şi lipsa avizului de informaţii clasificate secret de serviciu.

2.2. Prin sentinţa nr. 139/20.05.2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalul Vrancea, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a fost suspendată din oficiu judecarea cauzei şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a constatat că reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special raportat la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, context în care competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ

Enunţând dispoziţiile art. 536 C.adm. şi art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, curtea a apreciat că împrejurarea că Direcţia Generală de Protecţie Internă este autoritate publică centrală nu este de natură a atrage competenţa materială a Curţii de Apel, câtă vreme litigiul derivă din raportul de serviciu al funcţionarului public.

De asemenea, a constatat că Tribunalul Vrancea a depăşit termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ. pentru invocarea excepţiei necompetenţei chiar dacă a soluţionat doar capătul de cerere privind suspendare executării actului administrativ

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii prin capetele de cerere cu privire la care s-a dispus declinarea şi cu prevederile legale incidente în materie.

În raport de modalitatea de formulare a acţiunii, se constată că cererea de chemare în judecată vizează solicitarea reclamantului de anulare a unor acte prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de agent principal în cadrul Compartimentului Proximitate al Biroului de Ordine Publică - Poliţia Municipiului Focşani, retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secret serviciu, precum şi a procesului-verbal de distrugere nr. x/19.01.2024 şi obligarea pârâtei DGPI la reavizarea reclamantului cu respectarea dispoziţiilor art. 7 din H.G. nr. 781/2002.

În acest context, Înalta Curte reţine că pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul proces prezintă relevanţă calitatea reclamantului de funcţionar public cu statut special raportat la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului şi faptul că acţiunea este strict legată de raporturile de serviciu ale acestuia având în vedere că prin Dispoziţia şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vrancea nr. 658/10.07.2024 a fost eliberat din funcţia deţinută de agent principal în cadrul Compartimentului Proximitate al Biroului de Ordine Publică - Poliţia Municipiului Focşani şi a fost pus la dispoziţia unităţii pe o perioadă de cel mult 6 luni, ca urmare a neacordării avizului la informaţii clasificate secret de serviciu de către autorităţile competente.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi fiscal, invocat de prima instanţă prevede că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Un astfel de exemplu, de lege organică specială, este cel prevăzut de art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit căruia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Prin urmare, prezentul litigiu se supune, din punct de vedere al competenţei instanţei de judecată, prevederilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabilesc competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în privinţa funcţionarilor publici.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reţinută incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de rangul autorităţii emitente, având în vedere că obiectul prezentei cereri este reprezentat de un act administrativ emis în materia funcţiei publice şi astfel competenţa de soluţionare a cauzei, potrivit dispoziţiilor legale antereferite, revine tribunalului în circumscripţia căruia reclamantul îşi are domiciliul.

Totodată, se reţine că dispoziţia legală de la art. 536 din Codul Administrativ este o normă de drept specială care, în materia supusă judecăţii, derogă de la dreptul comun reprezentat de legea contenciosului administrativ potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant (norma specială derogă de la norma de drept generală) şi este de imediată aplicabilitate.

Independent de aceste aspecte, Înalta Curte mai reţine că dispoziţiile art. 130 prevăd că termenul limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, este "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Conform art. 131 C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în faţa Tribunalului Vrancea primul termen de judecată de la data de 7 februarie 2025, a fost chiar primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ.. La acest termen de judecată, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât, ca neîntemeiată. A respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul IPJ VRANCEA, ca neîntemeiată.

Aşadar, neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea primei instanţe sesizate, în mod definitiv, întrucât dacă o instanţă trece de primul termen de judecată, intrând pe fond înseamnă că îşi reţine competenţa de judecată, astfel cum a stabilit şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 31/2019.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Vrancea şi Direcţia Generală de Protecţie Internă, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.