Appeal over adequacy of response to records directive rejected; refusal claim fails as reply given

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, la 04.03.2024, reclamanta Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor Argeş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministrul Afacerilor Interne, obligarea acestora la comunicarea unui răspuns punctual şi complet la adresa nr. x/31.08.2023 a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor Argeş, înregistrată la Direcţia Secretariat General din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sub nr. x/4.09.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 95/24.04.2024, Curtea de Apel Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe, la 05.07.2024, sub nr. x/2024.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1722 din 30 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Afacerilor Interne şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1722 din 30 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor Argeş, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă consideră că instanţa de fond nu a analizat, din punct de vedere legal, cauza, în conformitate cu disp. art. 22 alin. (2) şi art. 264 alin. (1) C. proc. civ., privind aplicarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, nu a răspuns efectiv şi nu a lămurit problemele de drept supuse judecăţii.

Instanţa de fond a inserat în considerentele sentinţei pronunţate, fără a argumenta din punct de vedere juridic, opinia pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, prin care se precizează că structura aflată în subordinea sa, Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor, este îndreptăţită să emită circulare şi metodologii, aspect care nu a făcut obiectul acţiunii.

Astfel, instanţa de fond a achiesat la argumentele pârâtului şi acesta este considerentul eronat prin care a apreciat că partea şi-a îndeplinit obligaţia, iar "împrejurarea că răspunsul comunicat nu o mulţumeşte pe reclamantă nu constituie refuz nejustificat în soluţionarea cererii în înţelesul Legii nr. 554/2004", reprezintă o raţiune greşită care a condus la respingerea acţiunii.

Dacă s-ar fi analizat conţinutul adresei nr. x/30.08.2024, precum şi cuprinsul acţiunii, instanţa de fond ar fi observat că nu s-a contestat dreptul şi atributul Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne de a realiza coordonarea activităţii pe linie de evidenţă a persoanelor.

Prin solicitarea formulată s-a cerut părţilor să analizeze şi să verifice dacă acele circulare nominalizate au fost emise cu respectarea legii şi să comunice care este natura juridică a acestora, având în vedere că emitentul le apreciază executorii, fără să existe posibilitatea manifestării opozabilităţii faţă de aplicarea îndrumărilor primite.

Plecând de la dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) pct. 27 şi lit. c) pct. 9 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, au fost formulate cele cinci petite care au făcut obiectul acţiunii şi la care pârâtul a refuzat să răspundă, iar instanţa de fond nu a analizat şi nu a formulat o opinie prin faptul că nu a dat nicio interpretare problemei de drept ridicate, în considerentele hotărârii nefăcându-se vorbire de calificarea juridică a circularelor DGEP, prin urmare sentinţa este nemotivată, dar şi dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât nu s-a lămurit dacă circularele în cauză pot fi încadrate în categoria metodologiilor.

Recurenta-reclamantă consideră că toate circularele transmise de DGFP din cadrul MAI, supuse analizei în cauză, nu îmbracă caracteristicile unor metodologii/norme metodologice, în înţelesul legii, nu se face trimitere la o notă de fundamentare din care să reiasă necesitatea adoptării lor, nu se regăsesc articole şi alineate prin care să se facă trimitere la textele de referinţă cuprinse în acte normative de nivel superior a căror aplicabilitate sau detaliere a soluţiilor din actul de bază se impune a fi reglementată sau să aducă lămuriri cu privire la interpretarea unor texte de lege cuprinse în acte normative de rang superior.

Prin modul în care a soluţionat cauza, instanţa de fond nu a dezlegat capătul principal al cererii, reprezentat de lămurirea naturii juridice a circularelor şi, prin urmare, nu pot fi calificate ca acte administrative, aşa cum în mod eronat lasă să se înţeleagă în finalul considerentelor din cuprinsul hotărârii.

Judecătorul fondului, fără a dezlega natura juridică a circularelor în cauză şi fără a preciza în mod concret dacă, în opinia sa, acestea pot avea natura unui act administrativ, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, apreciază că DGFP Argeş poate ataca aceste acte la instanţa de contencios administrativ.

Or, susţine recurenta-reclamantă, actele în discuţie nu pot fi considerate acte administrative, iar o eventuală acţiune în instanţă ar fi sortită eşecului.

Prin urmare, nu poate fi pusă în discuţie "obligativitatea respectării întocmai" a acestor circulare, iar instanţa de fond a refuzat să le califice din punct de vedere juridic.

Printr-un alt petit al acţiunii introductive, susţine recurenta-reclamantă, s-a solicitat verificarea de către pârâţi a competenţei directorului general al DGEP Argeş şi a legalităţii măsurilor şi ingerinţelor pe care acesta a apreciat că le poate exercita cu privire la atribuţiile care se regăsesc în fişa postului pentru funcţionarii publici din cadrul serviciilor locale şi judeţene de evidenţă a persoanelor.

Aceste categorii de funcţionari publici nu se află în raporturi de subordonare faţă de emitentul circularelor şi nici nu fac parte din structurile Ministerului Afacerilor Interne, ci din instituţii aflate în subordinea autorităţilor locale, instanţa de fond lăsând nelămurită această problemă, precum şi chestiunea îndeplinirii condiţiilor de legalitate din perspectiva exercitării funcţiei publice a măsurilor dispuse prin intermediul circularelor.

Nu s-a verificat nici opinia recurentei-reclamante prin care se aprecia că şefii de serviciu sau persoanele împuternicite pentru avizarea cererilor de eliberare a actelor de identitate, exercită acest atribut în deplină legalitate, prin raportare la prevederile art. 48 alin. (1) lit. i) din Normele metodologice de aplicare unitară a O.U.G. nr. 97/2005, aprobate prin H.G. nr. 925/2021.

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond nu a lămurit aspectele de la punctele 1 şi 3 din sesizare, nu a analizat petitul 4 şi nu a precizat de ce răspunsul contestat prin acţiunea formulată este întemeiat pe prevederi legale aplicabile în cauză.

Instanţa de fond nu a motivat de ce demersul iniţiat prin adresa nr. x/30.08.2023 de a supune atenţiei analizei MAI modul prin care DGEP a înţeles să îşi exercite prerogativele în cadrul relaţiilor interinstituţionale cu structurile judeţene de evidenţă a persoanelor "nu a putut fi soluţionat în cadrul acţiunii promovate", nu s-a precizat care este impedimentul de natură legală care a împiedicat judecătorul fondului să analizeze şi să verifice legalitatea respectivelor adrese, acestea însemnând nemotivarea soluţiei pronunţate şi neaplicarea legii.

Instanţa de fond nu a precizat de ce răspunsul formulat de MAI, comunicat prin adresa nr. x/06.03.2024, este întemeiat pe prevederi legale şi a omis să se pronunţe asupra refuzului pârâtului MAI de a răspunde dacă asupra circularelor în discuţie se poate exercita un recurs graţios de către organul ierarhic superior sau este deschisă calea promovării unei acţiuni în instanţă pentru a se verifica legalitatea măsurilor dispuse.

Din această perspectivă, instanţa de fond a făcut trimitere la posibilitatea atacării, sub condiţia dovedirii cumulative a condiţiilor legale specifice în faţa instanţei de contencios administrativ.

Prima instanţă nu a verificat dacă circularele respectă principiile care trebuie să guverneze raporturile instituţionale, chestiunea fiind de ordin public şi ţine de buna administrare a instituţiilor statului în relaţia cu cetăţenii şi de consolidare a încrederii acestora în structurile statului.

4. Apărările formulate

Intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Ministrul Afacerilor Interne au formulat fiecare întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor Argeş a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimaţii-pârâţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în examinarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă, urmează să pornească de la cuprinsul disp. art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Interne (pentru pârâtul Ministrul Afacerilor Interne s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar sentinţa nu a fost recurată pentru acest motiv) să răspundă la adresa nr. x/31.08.2023 a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor Argeş înregistrată la Direcţia Secretariat General din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sub nr. x/04.09.2023.

Răspunsul intimatului-pârât a fost depus la dosar odată cu întâmpinarea, arătându-se că prin adresa nr. x/06.03.2024 s-a răspuns la cererea părţii.

La rândul său, recurenta-reclamantă, în faţa instanţei de fond, a susţinut că răspunsul comunicat are un caracter pur formal, deoarece nu se răspunde punctual la niciunul dintre capetele de cerere formulate.

În situaţia expusă, instanţa de contencios administrativ, are obligaţia să verifice dacă pârâtul a răspuns cererii formulate şi nu să analizeze în concret conţinutul răspunsului, să stabilească dacă acesta este pertinent şi legal ori să stabilească natura juridică a unor înscrisuri.

În această modalitate a procedat prima instanţă, constatând că pârâtul a oferit un răspuns la cererea formulată de reclamantă, iar în cazul în care aceasta este nemulţumită şi se consideră vătămată de modalitatea în care DGEP din cadrul MAI coordonează activitatea desfăşurată de serviciile judeţene de evidenţă a persoanelor, poate ataca actele în faţa instanţei competente.

Faţă de cele arătate, motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de judecată să cenzureze răspunsul autorităţii şi să îşi spună părerea în privinţa naturii juridice a circularelor, îndeplinirii condiţiilor de legalitate a măsurilor dispuse prin circulare, competenţei şefilor de serviciu/persoanelor împuternicite, caracterului obligatoriu al circularelor, chiar dacă acestea contravin legii, modului cum sunt exercitate prerogativele conferite de lege DGEP din cadrul MAI, ori dacă directorul general DGEP are prerogativa de a stabili atribuţiile din fişa postului pentru funcţionarii publici din cadrul serviciilor de evidenţă a persoanelor care nu se află în subordinea sa.

Instanţa de fond a aplicat întocmai disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea sentinţei pronunţate fiind în concordanţă cu obiectul cererii şi temeiul de drept al acesteia, disp. art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ipoteza nesoluţionării cererii în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că în cauză nu este întrunit nici motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond aplicând corect dispoziţiile legale sus-menţionate.

Analizând răspunsul intimatului-pârât aflat în cuprinsul adresei nr. x/06.03.2024, se reţine că înscrisurile denumite "circulare" sunt calificate ca având natura juridică a unor îndrumări ce sunt emise în vederea coordonării şi organizării unitare a activităţilor desfăşurate de structurile de evidenţa persoanelor judeţene şi locale, încă din anul 2004, iar considerentele care au stat la baza îndrumărilor referitoare la termenul de eliberare a actelor de identitate au fost explicate anterior, printr-o altă adresă.

De asemenea, în cadrul adresei de răspuns s-au identificat prevederile H.G. nr. 295/2021, care stabilesc atribuţiile specifice şefului SPCEP sau persoanei desemnate şi anume disp. art. 48 alin. (1) lit. i), s)-au făcut aprecieri cu privire la necesitatea emiterii unui act de delegare, s-a arătat că nu există o imposibilitate de natură legală de a se implementa îndrumările DGEP, faţă de disp. art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 97/2005 şi art. 2, art. 7 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 84/2001, iar invocarea prevederilor art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 27/2002 este nejustificată.

Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă că în speţă s-a răspuns solicitantului prin adresa nr. x/06.03.2024, în realitate, reclamanta fiind nemulţumită de răspunsul primit şi contestând caracterul legal al actelor emise de MAI - Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor.

Ţinând seama şi de faptul că instanţa de contencios administrativ nu a fost învestită cu o acţiune având ca obiect anularea unor acte administrative, criticile privind neanalizarea de către prima instanţă a legalităţii actelor/măsurilor dispuse de către intimatul-pârât sunt nefondate.

Cu privire la înscrisurile noi depuse în faţa recursului de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că acestea nu sunt apte să conducă la admiterea recursului formulat şi, implicit, la admiterea acţiunii, întrucât nu este îndeplinită condiţia pertinenţei probei, conţinutul nu are legătură cu pricina ce se judecă, prin care s-a verificat existenţa unui răspuns la cererea adresată autorităţii, în timp ce înscrisurile noi se referă la sesizarea Comisiei de Disciplină, formularea unei plângeri penale, rezultatele unui control metodologic, adrese şi circulare, iar cerinţa recurentei-reclamante este de a fi analizate acestea din urmă şi a se constata nelegalitatea, în absenţa unei acţiuni având ca obiect anularea acestora.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor Argeş va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor Argeş împotriva sentinţei nr. 1722 din 30 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.