Standing to challenge parliamentary AEP regulation affirmed; appeal allowed, judgment quashed and case remanded

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la 21.06.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor şi Biroul Permanent al Senatului, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, a solicitat:

- anularea, în tot, a Hotărârii nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale Permanente, emisă de către Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la 18.03.2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237/20.03.2024;

- anularea, în tot, a actului administrativ, fără denumire, nr. 2/2014 C. pen./23.05.2024, emis de către Parlamentul României - Camera Deputaţilor- Secretar General, referitor la plângerea prealabilă formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024;

- anularea, în tot, a actului administrativ, fără denumire, nr. XXXV/2435/14.05.2024, emis de către Parlamentul României - Senat - Secretar General, referitor la plângerea prealabilă formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile atacate

Prin sentinţa nr. 2003 din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere formulat de reclamant privind anularea adresei nr. x/2014 C. pen./23.05.2024, emisă de Camera Deputaţilor-Secretar General referitor la plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024, excepţie invocată de pârâtul Camera Deputaţilor.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Senatul României, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Biroul Permanent al Senatului.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 11 decembrie 2024, s-a dispus, din oficiu, înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 2003/10.12.2024, în sensul menţionării, după dispoziţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, în mod corect:" Respinge acţiunea formulată de reclamant pentru lipsa calităţii procesuale active, precum şi cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată" în loc de:

"Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2003 din 10 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 11 decembrie 2024, a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în vederea soluţionării pe fond a cauzei.

Recurentul-reclamant a criticat hotărârea recurată din perspectiva soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, susţinând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că reclamantul nu justifică un interes legitim privat şi că nu îndeplineşte calitatea de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât actul administrativ contestat nu i-a produs o vătămare directă.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurentul-reclamant a susţinut că vătămarea, produsă de actul normativ contestat în cauză, este certă, actuală şi directă, prin efectul desfiinţării compartimentului în care activa, care a condus la reîncadrarea sa într-o altă structură organizaţională. Această modificare a produs o schimbare semnificativă a atribuţiilor sale profesionale, ceea ce reprezintă o afectare a drepturilor de ordin profesional, inclusiv stabilitatea locului de muncă şi cariera profesională.

În acest sens, a arătat că deţine calitatea de funcţionar public parlamentar, numit în cadrul AEP, începând cu anul 2007, fiind numit mai întâi pe funcţii publice parlamentare de execuţie, iar, ulterior, pe funcţia publică parlamentară din categoria înalţilor funcţionari publici, de şef departament, însă, prin Ordinul nr. 505/04.03.2024, emis de Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, s-a dispus încetarea numirii definitive a reclamantului, din funcţia publică parlamentară de şef al Departamentului suport organizatoric electoral şi trecerea definitivă a acestuia pe funcţia publică parlamentară de consilier parlamentar la Direcţia instruirea şi îndrumarea organismelor electorale din cadrul Departamentului suport organizatoric electoral al AEP.

Urmare intrării în vigoare a Hotărârii nr. 3/2024, atacată în prezenta cauză, din organigrama AEP a fost eliminată Direcţia Instruirea şi Îndrumarea Organismelor Electorale, compartimentul în care recurentul-reclamant îşi desfăşura activitatea, ceea ce a condus la reîncadrarea sa într-un alt compartiment, respectiv Departamentul Management Electoral şi Legislaţie Electorală, prin Ordinul nr. 871/04.04.2024, acest departament fiind condus de un şef de departament numit permanent, pe o durată nedeterminată, iar reorganizarea instituţională a determinat o restrângere a continuităţii carierei sale şi a posibilităţilor de avansare.

În continuare, recurentul a susţinut că a formulat acţiune în anulare împotriva Ordinului nr. 505/04.03.2024 şi a Ordinului nr. 871/04.04.2024, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub număr de dosar x/2024, iar instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe constatări ale Curţii de Conturi care au fost anulate şi nu mai produc efecte juridice.

Astfel, prin Decizia nr. 5383/20.11.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul formulat de AEP şi anulate următoarele acte administrative: Decizia nr. 3/07.08.2020, emisă de Directorul Direcţiei 2 din cadrul Departamentului VIII al Curţii de Conturi a României, încheierea nr. 23/10.09.2020, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi. Totodată, ÎCCJ a anulat parţial Raportul de audit financiar nr. x/17.07.2020, constatând că măsurile dispuse în urma acestuia sunt nelegale.

Din analiza comparativă a Fişei postului din 19.03.2024, înainte de intrarea vigoare a Hotărârii nr. 3/2024, şi a Fişei postului din 29.04.2024, după intrarea în vigoare a hotărârii atacate, reiese că atribuţiile sale au fost restrânse şi anumite responsabilităţi esenţiale au fost eliminate sau diminuate, această modificare afectând continuitatea activităţii sale profesionale şi reducând impactul muncii asupra îndeplinirii atribuţiilor şi a misiunii AEP.

Mai mult, modificarea a produs şi un prejudiciu material concret în patrimoniul recurentului, întrucât, prin excluderea sa din structura birourilor electorale, nu a mai beneficiat de indemnizaţia aferentă exercitării acestei funcţii în cadrul Biroului Electoral Central.

Recurentul-reclamant a susţinut că reorganizarea nu s-a limitat la o schimbare formală a structurii instituţionale, ci a condus la o reducere semnificativă a atribuţiilor sale esenţiale, iar aceste modificări nu reprezintă simple ajustări administrative, ci au avut consecinţe juridice şi materiale directe asupra activităţii şi drepturilor reclamantului.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, vătămarea recurentului-reclamant se produce în mod direct prin hotărârea contestată, independent de efectele Ordinului nr. 505/2024, fiind dovedită legătură de cauzalitate între vătămarea drepturilor şi intereselor reclamantului şi nelegalitatea Hotărârii nr. 3/2024.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Senatul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Parlamentul României-Camera Deputaţilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinări, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimaţii-pârâţi.

5. Alte aspecte

Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, constatând că acesta conţine critici care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinărilor şi de normele legale incidente în cauza dedusă prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor şi Biroul Permanent al Senatului, anularea Hotărârii nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale Permanente, emisă de către Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la 18.03.2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237/20.03.2024, precum şi anularea Adreselor nr. x/2014 C. pen./23.05.2024, emisă de către Parlamentul României - Camera Deputaţilor- Secretar General, şi nr. XXXV/2435/14.05.2024, emisă de către Parlamentul României - Senat - Secretar General, referitoare la plângerea prealabilă formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024.

Prin sentinţa recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11 decembrie 2024, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active, reţinând că reclamantul nu are calitate de persoană vătămată în înţelesul Legii nr. 554/2004, întrucât, prin actul atacat, nu a fost încălcat un drept subiectiv sau vreun interes legitim al reclamantului.

Recurentul-reclamant a criticat soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, subsumând criticile formulate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, argumentele dezvoltate de către recurentul-reclamant nefiind în măsură să justifice invocarea sa.

În speţă, recurentul-reclamant a invocat acest motiv de casare, susţinând că, în sentinţa pronunţată, au fost reţinute aspecte contradictorii în raport cu soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Examinarea considerentelor primei instanţe invalidează, însă, aceste susţineri ale recurentului-reclamant.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Contrar alegaţiilor recurentului-reclamant, din conţinutul sentinţei atacate, rezultă că judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic motivele care au fundamentat soluţia adoptată, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, nefiind identificate motive contradictorii, pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurentul-reclamant pe această cale s-ar putea reţine că partea a invocat o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate şi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat, de asemenea, în cauză, însă ipoteza că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii nu poate fi primită.

Procedând la verificarea sentinţei de fond din perspectiva criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de nelegalitate este incident în cauză, prima instanţă interpretând şi aplicând eronat dispoziţiile legale incidente în cauză.

Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale Permanente, motivat de faptul că, urmare intrării în vigoare a hotărârii atacate, din organigrama AEP a fost eliminată Direcţia Instruirea şi Îndrumarea Organismelor Electorale, compartiment în cadrul căruia recurentul-reclamant îşi desfăşura activitatea, iar reorganizarea instituţională a determinat o restrângere a continuităţii carierei sale şi a posibilităţilor de avansare.

Recurentul-reclamant a susţinut că deţine calitatea de funcţionar public parlamentar, numit în cadrul AEP, începând cu anul 2007, fiind numit mai întâi pe funcţii publice parlamentare de execuţie, iar, ulterior, pe funcţia publică parlamentară din categoria înalţilor funcţionari publici, de şef departament, însă, prin Ordinul nr. 505/04.03.2024, emis de Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, s-a dispus încetarea numirii sale în funcţia publică parlamentară de şef al Departamentului suport organizatoric electoral şi trecerea definitivă a acestuia pe funcţia publică parlamentară de consilier parlamentar la Direcţia instruirea şi îndrumarea organismelor electorale din cadrul Departamentului suport organizatoric electoral al AEP.

Desfiinţarea compartimentului în care recurentul-reclamant îşi desfăşura activitate, urmare intrării în vigoare a actului atacat, a condus la reîncadrarea sa într-un alt compartiment, respectiv Departamentul Management Electoral şi Legislaţie Electorală, prin Ordinul nr. 871/04.04.2024, condus de un şef de departament numit permanent, pe o durată nedeterminată.

Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă derivă, aşa cum rezultă din prevederile art. 52 din Constituţie şi art. 1 din Legea nr. 554/2004, din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim; prin urmare, au calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice şi juridice care se consideră vătămate în drepturile lor sau în interesele lor legitime.

Prevederile Legii nr. 554/2004, menţionate mai sus, consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedeşte că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim.

Condiţia vătămării, în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, se face prin raportare la noţiunea de interes legitim, interes care, potrivit art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, poate fi "atât public, cât şi privat".

Interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ.

Vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noţiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Interesul în formularea unei acţiuni în contencios administrativ este în strânsă legătură cu vătămarea unui drept sau interes legitim, afirmativ produsă prin actul administrativ atacat, deci, ceea ce se impune a se analiza este invocarea unei vătămări produse prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.

În speţă, recurentul-reclamant invocă vătămarea drepturilor sale prin Hotărârea nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale Permanente, în sensul că, prin desfiinţarea compartimentului în care activa, aspect care a condus la reîncadrarea sa într-o altă structură organizaţională, s-a produs o schimbare semnificativă a atribuţiilor sale profesionale, fiindu-i afectat în mod real parcursul profesional şi oportunităţile de avansare.

Înalta Curte observă că actul administrativ a cărui anulare se solicită vizează conducerea AEP, structura organizatorică şi atribuţiile structurilor, precum şi personalul autorităţii şi, deşi are un caracter normativ, unele dintre prevederile sale pot produce efecte concrete şi directe asupra statutului profesional al reclamantului.

În acest context, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că vătămarea invocată de recurentul-reclamant nu este doar un simplu interes general de respectare a legii, ci un interes legitim privat, direct legat de poziţia sa şi de drepturile ce decurg din statutul său de înalt funcţionar public, care îi conferă calitate procesuală activă.

Scopul Legii contenciosului administrativ este de a asigura un control judiciar efectiv asupra actelor administrative, indiferent de natura lor. O interpretare restrictivă a calităţii procesuale active ar putea duce la situaţii în care actele administrative normative nelegale ar rămâne necontrolate de instanţă, dacă nu sunt contestate de o autoritate publică (în contenciosul obiectiv), recunoaşterea calităţii procesuale active pentru un funcţionar afectat permiţând realizarea acestui control judiciar şi contribuind la legalitatea acţiunilor administraţiei publice.

Cum recurentul-reclamant invocă o vătămare produsă prin actul administrativ atacat, justificând un interes în sensul Legii nr. 554/2004, acesta are calitate procesuală activă în cauză, caracterul întemeiat sau neîntemeiat al susţinerilor privind vătămarea reprezentând o chestiune de fond, ce va fi examinată ca atare.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs constată că judecătorul de primă jurisdicţie a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, fără a intra în soluţionarea fondului, fiind întrunite, astfel, condiţiile prevăzute de art. 496 şi urm. din C. proc. civ. pentru casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru judecarea fondului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi încheierea civilă recurate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2003 din 10 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a încheiererii de îndreptare eroare materială din 11 decembrie 2024.

Casează sentinţa şi încheierea civilă recurate şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.