Validity of administrative instructions excluding seconded employees from construction sector tax exemptions and restricting turnover calculation to domestic activity.

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2025

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoşani a solicitat următoarele:

- constatarea inexistenţei/nulităţii absolute a Ordinului Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239 din 24 iulie 2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, iar în subsidiar, anularea în parte a Ordinului Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239 din 24.07.2019, în ceea ce priveşte art. 6 din Anexa la ordin;

- anularea Deciziei Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 444 N.C.S. din data de 28.06.2022, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de către reclamantă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- anularea în parte a ordinelor comune emise de ministrul finanţelor, ministrul muncii şi solidarităţii sociale şi ministrul sănătăţii, după cum urmează:

-Ordinul nr. 611 din 31 ianuarie 2019, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 123/15.02.2019, în ceea ce priveşte alin. (8) din Capitolul 1 din Anexa nr. 6 - Instrucţiuni de completare a formularului 112 " Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate ";

-Ordinul nr. 2165 din 10 mai 2019 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 404/23.05.2019, în ceea ce priveşte nota cuprinsă în penultimul paragraf din Capitolul 0 din Anexa nr. 6 - Instrucţiuni de completare a formularului 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate";

-Ordinul nr. 3063 din 10 septembrie 2019, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 794/01.10.2019, în ceea ce priveşte pct. 10 din Subsecţiunea 3 - Notă privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r), art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, din cadrul Secţiunii 3: Secţiunea A a Subcapitolului 4, Capitolul 2;

-Ordinul nr. 1942 din 12 mai 2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 426/21.05.2020, în ceea ce priveşte Nota din Subcapitolul 1: Secţiunea A-Alte date de identificare a plătitorului, Capitolul 2: Anexa nr. 1.1. - Anexa angajator din Anexa nr. 6: Instrucţiuni de completare a formularului 112, precum şi în ceea ce priveşte Nota privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r), art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, conform căreia "facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României", din cadrul Secţiunii 2 a Subcapitolului 4, Capitolul 3: Anexa nr. 1.2. -Anexa asigurat;

-Ordinul nr. 2814 din 1 octombrie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1005 bis/29.10.2020, în ceea ce priveşte Nota din Secţiunea 1: Secţiunea A-Alte date de Identificare a plătitorului, Subcapitolul IV: Anexa nr. 1.1. - Anexa angajator, Capitolul I din Anexa nr. 6, precum şi în ceea ce priveşte Nota privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r), art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, conform căruia " facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României", din cadrul Subsecţiunii 2: Secţiunea B, Subcapitolul IV: Anexa 1.1. - Anexa angajator, Capitolul I din Anexa nr. 6;

-Ordinul nr. 203 din 16 februarie 2021, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 174/19.02.2021, în ceea ce priveşte Nota din Anexa nr. 6: Instrucţiuni de completare a formularului 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate", conform căreia " Potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vedere numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizate din activitatea de construcţii prin sucursale externe, se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România, în scopul realizării de produse şi prestări de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă al beneficiarilor (...)", respectiv "Facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României".

- Anularea Deciziei Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 10733/1497/DGJ/08.06.2022 privind răspunsul la plângerea prealabilă formulată de către reclamantă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 împotriva ordinelor comune anterior menţionate.

La 25 octombrie 2022 reclamanta A. S.R.L. a depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, în sensul că a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suplimentar faţă de capetele de cerere din cuprinsul acţiunii şi:

I. Anularea Deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 741088/07.09.2022, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de societatea A. S.R.L., înregistrate la Ministerul Finanţelor sub nr. x/2022;

II. Anularea Deciziei Ministerului Sănătăţii nr. Regl/11509/29.07.2022, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de societatea A. S.R.L., înregistrate la Ministerul Sănătăţii sub nr. Regl/11509/31.05.2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 141 din 12 decembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, excepţiile invocate de pârâţi.

A admis acţiunea (după casarea cu trimitere) formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Dorohoi în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale Bucureşti şi Ministerul Sănătăţii Bucureşti.

A anulat, în parte, următoarele ordine comune emise de Ministrul Finanţelor, Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministrul Sănătăţii, respectiv:

- Ordinul nr. 611/31.01.2019, cu privire la alin. (8) din Capitolul 1 al Anexei nr. 6,

- Ordinul nr. 2165/10.05.2019, cu privire la alin. (8) din Capitolul 1 al Anexei nr. 6,

- Ordinul nr. 3063/10.09.2019, în ceea ce priveşte alin. (10) din Nota privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5,

- Anexa 6 a Ordinului nr. 1942/12.05.2020, în ceea ce priveşte Nota aferentă Anexei 1.1, Secţiunea A- Alte date de identificare ale plătitorului, precum şi cu privire la Nota privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, de la Anexa 1.2 - Anexa asigurat,

- Anexa 6 a Ordinului nr. 2814/01.10.2020, în ceea ce priveşte Nota aferentă Anexei 1.1, Secţiunea A- Alte date de identificare ale plătitorului, precum şi cu privire la Nota privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, de la Anexa 1.2 - Anexa asigurat,

- Ordinul nr. 203/16.02.2021, în cea ce priveşte Nota din Anexa nr. 6.

- Decizia Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 10733/1497/DGJ/08.06.2022,

- Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 741088/07.09.2022 şi

- Decizia Ministerului Sănătăţii nr. Reg1/11509/29.07.2022.

A obligat pârâţii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale Bucureşti şi Ministerul Sănătăţii Bucureşti.

3.1. Comisia Naţionala de Strategie şi Prognoză(CNSP) a formulat recurs, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.2. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS) a declarat calea de atac în considerarea motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În motivare, a susţinut acesta, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, cu privire la încălcarea principiului unicităţii reglementării care a condus la un paralelism normativ, prin preluarea în ordinul comun a detaliilor privind mecanismul cifrei de afaceri reglementat prin Ordinul CNSP nr. 239/2019, precum şi a condiţiilor de aplicare a facilităţilor fiscale acordate potrivit art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, a precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (17) din Codul fiscal, ordinul comun trebuie să conţină toate informaţiile necesare completării corecte a Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate (formular 112) şi să asigure instrucţiuni pentru fiecare informaţie cuprinsă în actul normativ. Ordinul comun doar clarifică modul de completare a declaraţiei fără a adăuga/modifica legea.

De altfel, art. 60 pct. 5 lit. d) şi e) din Codul fiscal precizează: d) scutirea se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii; e) mecanismul de calcul al cifrei de afaceri prevăzut la lit. b), în vederea aplicării facilităţii fiscale, se va stabili prin ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care se va publica pe site-ul instituţiei.

La art. 6 din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, aprobată prin Ordinul nr. 239/24.07.2019 se fac precizări cu privire la faptul că în cazul societăţilor care au sucursale, filiale sau puncte de lucru, calcul cifrei de afaceri se realizează pentru activitatea desfăşurată pe teritoriul României la nivelul societăţii. Or, din perspectiva ordinului comun, în care declararea cifrei de afaceri este obligatorie, în vederea aplicării scutirii având ca temei prevederile lit. d) pct. 5 din art. 60 din Codul fiscal, s-a procedat la introducerea în instrucţiunile de completare ale formularului 112 a unor detalii privind indicatorul cifra de afaceri, venind în sprijinul utilizatorilor. Astfel se observă că textul notei contestate nu reprezintă o preluare identică a art. 6 din Ordinul CNSP nr. 239/24.07.2019 şi nici nu presupune alte condiţii suplimentare pentru acordarea facilităţilor fiscale.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, principiul unicităţii reglementării nu a fost încălcat, deoarece simpla trimitere la art. 6 din Ordinul CNSP nr. 239/24.07.2019 nu este suficientă pentru ceea ce reprezintă obiectivul ordinului comun.

Potrivit art. 16 pct. 1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

Din analiza celor două texte rezultă că formularea Notei contestate nu instituie aceeaşi reglementare precum cea existentă în Ordinul CNSP nr. 239/24.07.2019, deci la elaborarea instrucţiunilor de completare a formularului 112, respectiv a ordinului comun, ministerele au avut în vedere normele de tehnică legislative şi implicit nu au încălcat competenţele acordate din Codul fiscal, acelea de a stabili modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei privind obligaţia de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, aşa cum se reglementează în art. 147 alin. (17) din Codul fiscal.

Cât priveşte faptul că prin nota contestată se adaugă/modifică condiţiile privind acordarea facilităţilor fiscale reglementate prin Codul fiscal, solicită a se observa că în Codul fiscal sunt reglementate condiţiile cumulative necesare acordării facilităţilor fiscale, dar totodată în dispoziţiile art. 60 pct. 5 lit. d) şi e) din Codul fiscal se prevede că pentru aplicarea scutirii se au în vedere instrucţiunile de completare ale formularului 112, iar formula de calcul a cifrei de afaceri necesare verificării îndeplinirii condiţiei prevăzută la art. 60 pct. 5 lit. b) este cea prevăzută din Ordinul CNSP nr. 239/24.07.2019.

În acest context, consideră recurentul că nici nota contestată nu adaugă/modifică condiţiile de acordare prevăzute la art. 60 pct. 5 din Codul fiscal.

Ca şi practică judiciară menţionează sentinţa civilă nr. 140/19.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1653/22.03.2023, din sentinţa civilă nr. 3/05.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 1801/30.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În final, acesta aduce critici referitoare la obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciind că instanţa de fond, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, ar fi trebuit să facă aplicarea prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi să se pronunţe asupra reducerii onorariul avocatului.

3.3. Ministerul Finanţelor, prin reprezentant Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi rejudecând să se dispună respingerea acţiunii.

În motivare, sub un prim aspect, recurentul-pârât a învederat că prin decizia de casare nr. 3542/20.06.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat, printre altele, în sensul că în cauză nu se poate dispune anularea actelor subsecvente pentru încălcarea principiului ierarhiei actelor normative. Or, în rejudecare, instanţa de fond a aplicat acelaşi raţionament juridic apreciat ca nelegal în primul ciclu procesual, cu consecinţa pronunţării unei soluţii identice cu aceea care a fost casată. Iar consecinţa se traduce prin încălcarea legii, ce nu poate fi remediată decât prin admiterea recursului, casarea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare în fond.

De asemenea, recurentul consideră că este incident şi motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În dezvoltare, a arătat că, în contra celor reţinute de prima instanţă, ordinele contestate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, prevederile care se cer a fi anulate nu adaugă sau modifică legea şi nici nu interpretează condiţiile de acordare a facilităţilor fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, ci doar aduc clarificări, sub forma unor instrucţiuni de completare a declaraţiei menţionate, în vederea acordării facilităţii fiscale, în concordanţă cu prevederile actului normativ primar.

Referitor la cele reţinute de judecătorul fondului cu privire la faptul că prin ordinele comune contestate s-ar fi făcut interpretări neconforme cu actul normativ primar, fără a se respecta principiul ierarhiei actelor normative, mai arată că textele contestate nu adaugă la lege, întrucât nu reprezintă o nouă condiţie de îndeplinirea căreia să se tină cont pentru acordarea facilităţilor fiscale, ci derivă din acestea şi au doar rolul de a clarifica modul în care trebuie să se procedeze în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în domeniul construcţiilor.

În Codul fiscal sunt reglementate condiţiile cumulative necesare acordării facilităţilor fiscale, iar prin dispoziţiile art. 60 pct. 5 lit. d) şi art. 147 alin. (17) din acelaşi act normativ se prevede că pentru aplicarea scutirii se vor avea în vedere instrucţiunile de completare ale formularului 112, instrucţiuni care se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii.

Pe cale de consecinţă, rezultă astfel că ordinul comun trebuie să conţină toate informaţiile necesare completării corecte a "Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate", astfel încât acesta să asigure instrucţiuni cât mai clare pentru fiecare informaţie cuprinsă în actul normativ primar, respectiv în Codul fiscal, deci şi din perspectiva modalităţii de acordare a facilităţilor fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din actul normativ menţionat.

A mai arătat recurentul că sentinţa este nelegală şi prin prisma cuantumului cheltuielilor de judecată, de 3.000 de RON, reprezentând onorariu avocat, apreciindu-l ca fiind disproporţionat faţă de natura pretenţiilor şi complexitatea cauzei, după cum a învederat că între părţi nu există un raport de solidaritate pentru a se dispune obligarea tuturor pârâţilor la plata acestora.

3.4. Ministerul Sănătăţii a declarat, la rândul său, calea de atac, solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, admiterea lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea cererii ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Motivele de casare au fost circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.., susţinându-se, în esenţă, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a subliniat recurentul, pe de o parte, că petitele nr. 1 şi 2 au ca obiect anularea unui act administrativ care nu este emis de Ministerul Sănătăţii, astfel că se impunea, în conformitate cu art. 40 C. proc. civ., ca instanţa să respingă cererea ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.

De asemenea, a arătat acesta că instanţa de judecată în mod greşit a admis cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu toţi pârâţii pentru considerentele următoare:

Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019 nu este menţionat în Nota din Anexa 6, pct. II, Anexa 1.1. Secţiunea A intitulată Date privind angajatorii care aplică prevederile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal a Ordinelor nr. 1942/979/819/2020, nr. 203/207/188/2021 şi nr. 3063/1376/1430/2019.

Formularea din ordinele mai sus menţionate este în sensul raportării la Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, fără ca acest Ordin să fie individualizat, să aibă un număr, astfel că anularea Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019 nu poate atrage desfiinţarea cu efect retroactiv şi a acestor prevederi ce stabilesc modalitatea de calcul a cifrei de afaceri potrivit ordinului menţionat la modul general.

Preşedintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză trebuia să emită un Ordin în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, iar faptul că acesta a emis Ordinul cu nr. 239/24.07.2019, pe care instanţa a considerat că trebuie anulat din motive de nelegalitate de formă, nu poate atrage şi anularea prevederilor ce stabilesc modalitatea de calcul a cifrei de afaceri. Chiar dacă Ordinul cu nr. 239/24.07.2019 rămâne anulat, Preşedintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză trebuie să emită un alt Ordin în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal.

De asemenea, în ce priveşte susţinerile intimatei reclamante cu privire la faptul că ordinele comune contestate sunt nelegale, în sensul că adaugă, modifică ori interpretează în mod discreţionar dispoziţia legală primară, fiind emise fără a se respecta principiul rangului legislativ, a precizat că textele contestate nu adaugă la lege, întrucât conţinutul lor nu reprezintă o nouă condiţie de îndeplinire căreia să se ţină cont pentru acordarea facilităţilor fiscale, ci derivă din condiţiile deja instituite în norma primară având doar rolul de a clarifica modul în care trebuie să se procedeze în cazul salariaţilor detaşaţi în ţară sau străinătate. Or, după cum se poate observa normele primare nu intră în sfera de reglementare a Ministerului Sănătăţii.

Potrivit dispoziţiilor Codul fiscal în baza cărora au fost elaborate ordinele comune, facilităţile fiscale se acordă potrivit art. 60 pct. 5 din Codul fiscal aprobat prin Legea 227/2015 prin care sunt stabilite condiţiile pentru ca societăţile să beneficieze de facilităţile fiscale.

Astfel, textele contestate nu adaugă la lege, întrucât conţinutul lor nu reprezintă o nouă condiţie de îndeplinire căreia să se ţină cont pentru acordarea facilităţilor fiscale, ci derivă din condiţiile deja instituite în norma primară având doar rolul de a clarifica modul în care trebuie să se procedeze. Or, normele primare nu intră în sfera de reglementare a Ministerului Sănătăţii.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, arată că în mod greşit instanţa a obligat în solidar toţi pârâţii la plata acestora, în condiţiile în care Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 nu este emis de Ministerul Sănătăţii, iar anexele de la Ordinul nr. 2814/1536/1806/2020 şi Ordinul nr. 1942/979/819/2020 nu intră în domeniul de competenţă al Ministerului Sănătăţii.

4. Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare prin care să arate excepţiile, dovezile şi mijloacele sale de apărare.

5. Aspecte procedurale

La termenul de judecată din 17.09.2025 instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului de către recurenta-pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi:

II. 1. Analizând sentinţa prin prisma dispoziţiilor legale incidente, se constată, sub un prim aspect, că recursul a fost tardiv declarat de recurenta-pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză Bucureşti, în condiţiile în care sentinţa a fost comunicată pârâtei la data de 23.12.2024, iar calea de atac a fost exercitată la data de 09.01.2025, când cererea de recurs a fost trimisă prin poştă la Curtea de Apel Suceava. Se reţine, aşadar, că s-a depăşit termenul de recurs de 15 zile instituit de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru aceste motive, se va admite excepţia tardivităţii, ridicată din oficiu şi se va anula calea de atac formulată de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză Bucureşti, ca tardiv declarată.

Iar, sub un al doilea aspect, reţinându-se că sunt comune criticile aduse sentinţei recurate, se va proceda la analiza prin aceleaşi considerente a tuturor celorlalte recursuri formulate în cauză, reţinându-se următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Dorohoi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză s-a solicitat,

- în principal, să se constate inexistenţei/nulităţii Ordinului Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri;

- iar în subsidiar:

- anularea în parte a Ordinului Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019, în ceea ce priveşte art. 6 din Anexa la ordin;

- anularea Deciziei Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 444 N.C.S. din data de 28.06.2022 prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de reclamantă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- anularea în parte a ordinelor comune:

- Ordinul nr. 611/31.01.2019, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 123/15.02.2019, în ceea ce priveşte alin. (8) din Capitolul 1 din Anexa nr. 6 - Instrucţiuni de completare a formularului 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plata a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate";

- Ordinul nr. 2165/10.05.2019, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 404/23.05.2019, în ceea ce priveşte nota cuprinsă în penultimul paragraf din Capitolul 0 din Anexa nr. 6 - Instrucţiuni de completare a formularului 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate";

- Ordinul nr. 3063/10.09.2019, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 794/01.10.2019, în ceea ce priveşte pct. 10 din Subsecţiunea 3 - Notă privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, 154 alin. (1) lit. r), art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, din cadrul Secţiunii 3: Secţiunea A a Subcapitolului 4, Capitolul 2;

- Ordinul nr. 1942/12.05.2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 426/21.05.2019, în ceea ce priveşte Nota din Subcapitolul 1: Subsecţiunea A - Alte date de identificare a plătitorului, Capitolul 2: Anexa nr. 1.1 - Anexa angajator din Anexa 6: Instrucţiuni de completare a formularului 112, precum şi în ceea ce priveşte Nota privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5 art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r), art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, conform căreia "facilităţile fiscale ne se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României", din cadrul Secţiunii 2 a Subcapitolului 4, Capitolul 3: Anexa 1.2 - Anexa asigurat;

- Ordinul nr. 2814/01.10.2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1005 bis/29.10.2020, în ceea ce priveşte Nota din Secţiunea 1: Subsecţiunea A - Alte date de identificare a plătitorului, Subcapitolul IV: Anexa nr. 1.1. - Anexa angajator, Capitolul 1 din Anexa nr. 6, precum şi în ceea ce priveşte Nota privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5 art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r), art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal, conform căreia "facilităţile fiscale ne se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României", din cadrul Subsecţiunii B, Subcapitolul IV: Anexa 1.1 -Anexa angajator, Capitolul I din Anexa nr. 6;

- Ordinul nr. 203/16.02.2021, în ceea ce priveşte Nota din Anexa nr. 6: - Instrucţiuni de completare a formularului 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate" conform căreia "Potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicară art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vedere numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizate din activitatea de construcţii prin sucursale externe, se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România, în scopul realizării de produse şi prestări de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă al beneficiarilor(...)", respectiv "Facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României".

- anularea Deciziei ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 10733/1497/DGJ/08.06.2022 privind răspunsul la plângerea prealabilă formulată de către reclamantă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 împotriva ordinelor comune anterioare.

Ulterior, prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată reclamanta în baza dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., cu modificările şi completările ulterioare, a solicitat instanţei de fond ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună şi:

- anularea Deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 741088/07.09.2022, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate;

- anularea Deciziei Ministerului Sănătăţii nr. Reg1/11509/29.07.2022, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate.

În cauză, sentinţa primei instanţe a fost casată în parte prin decizia nr. 3542/20.06.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte de Casaţie şi Justiţie (fiind menţinută soluţia în ceea ce priveşte anularea ordinului nr. 239/24.07.2019), cu motivarea că judecătorul fondului a interpretat greşit că ordinele comune contestate sunt subsecvente Ordinului nr. 239/2019, pentru a conduce la anularea acestora, ca urmare a anulării celui dintâi. Ordinele comune sunt ordine autonome şi se impunea ca instanţa să procedeze la analizarea lor pe fond.

În rejudecare, instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 141/12.12.2024 prin care a respins, ca nefondate, excepţiile invocate de pârâţi, a admis acţiunea şi a anulat, în parte, ordinele comune emise de Ministrul Finanţelor, Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministrul Sănătăţii, precum şi deciziile de soluţionare a plângerilor prealabile.

În motivare, s-a reţinut că ordinele emise par să instituie o serie de limitări în acordarea facilităţilor fiscale instituite de art. 60 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, respectiv acestea sunt condiţionate de îndeplinirea unor cerinţe suplimentare, ca atare se încalcă principiul ierarhiei actelor normative.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond şi în acord cu criticile formulate de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte constată că actele comune contestate nu sunt afectate de viciul nelegalităţii, potrivit considerentelor mai sus prezentate, în speţă fiind incident motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel:

Art. 60 pc. 5 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în forma în vigoare la data adoptării primelor două ordine atacate prevedea că sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit următorii contribuabili:

5. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimila salariilor prevăzute la art. 76 alin. în perioada 1 ianuarie 2019 decembrie 2028 inclusiv, pentru care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a). angajatorii desfăşoară activităţi în sectorul construcţii care cuprind: (...);

b). angajatorii realizează cifră de afaceri din activităţile menţionate la lit. a) şi alte activităţi specifice domeniului construcţii în limita a cel puţin 80% din cifra de afaceri totală,calculată cumulat de la începutul anului,inclusiv luna în care se aplică scutirea;

c). veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1) - (3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea sunt cuprinse între 3.000 RON şi 30.000 RON lunar inclusiv şi sunt realizate în baza contractului individual de muncă;

d) scutirea se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei,protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice si al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii;" (subl. n.).

Pentru forma în vigoare la data adoptării celui de al treilea ordin art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal prevedea că sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit:

5. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2028 inclusiv, pentru care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a). angajatorii desfăşoară activităţi în sectorul construcţii care cuprind (...);

b). angajatorii realizează cifră de afaceri din activităţile menţionate la lit. a) şi alte activităţi specifice domeniului construcţii în limita a cel puţin 80% d cifra de afaceri totală.

Pentru societăţile comerciale nou-înfiinţate, respectiv înregistrate registrul comerţului începând cu luna ianuarie a anului 2019, cifra de afaceri calculează cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care se aplică scutire iar pentru societăţile comerciale existente la data de 1 ianuarie a fiecărui an consideră ca bază de calcul cifra de afaceri realizată cumulat pe anul fisc anterior. Pentru societăţile comerciale existente la data de 1 ianuarie al fiecărui an care au avut o cifra de afaceri din activităţile menţionate la lit. a) realiza cumulat pe anul fiscal anterior de peste 80% inclusiv, facilităţile fiscale se vor acorda pe toata durata anului în curs, iar pentru societăţile comerciale existente aceeaşi dată care nu realizează această limită minimă a cifrei de afaceri se aplica principiul societăţilor comerciale nou-înfiinţate. Această cifră de afaceri realizează pe bază de contract sau comandă şi acoperă manoperă, material utilaje, transport, echipamente, dotări, precum şi alte activităţi auxiliare necesare activităţilor menţionate la lit. a). Cifra de afaceri va cuprinde inclus producţia realizată şi nefacturată;

c). veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la ar 76 alin. (1) - (3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea su calculate la un salariu brut de încadrare pentru 8 ore de muncă/zi de minimu 3.000 RON lunar. Scutirea se aplică pentru sumele din venitul brut lunar de pâna la 30.000 RON, obţinut din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), realizate de persoanele fizice. Partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 30.000 RON nu va beneficia de facilităţi fiscale;

d). scutirea se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii şi justiţiei sociale si al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii; (subl. n.)

e). mecanismul de calcul al cifrei de afaceri prevăzut la lit. b), în vederea aplicării facilităţii fiscale, se va stabili prin ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care se va publica pe site-ul instituţiei

Art. 1381 din Codul fiscal cuprinzând prevederi speciale pentru domeniul construcţiilor stipula următoarele:

Pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor de la angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5, cota contribuţiei de asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a) se reduce cu 3,75 puncte procentuale. Prevederea se aplică până la data de 31 decembrie 2028.

Persoanele prevăzute la alin. (1) care datorează contribuţia la fondul de pensii administrat privat reglementat de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de la plata acestei contribuţii în limita cotei prevăzute la alin. (1).

Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17). (subl. n.).

Potrivit art. 147 alin. (17) din Codul fiscal modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei prevăzute la alin. (1) sunt reglementate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii.

Art. 154 din Codul fiscal reglementează categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate:

Potrivit acestui alin. (1) lit. r) din acest text de lege următoarele categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate: r). persoanele fizice pentru veniturile din salarii si asimilate salariilor de la angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5.

Art. 2203 Codul fiscal privind cota contribuţiei asigurătorii pentru muncă arată că această cota a contribuţiei asigurătorii pentru muncă este de 2,25%. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în perioada ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028 inclusiv, cota contribuţiei asigurătorii pentru muncă se reduce la nivelul cotei care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare, în cazul angajatorilor care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi care încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5.

Prevederile cuprinse în anexa 6 din Ordinele comune atacate în cauză, respectiv Ordinele comune nr. 611/2019, nr. 2165/2019 şi nr. 3063/2019 exclud aplicarea acestor facilităţi fiscale salariaţilor detaşaţi, aceasta fiind critica adusă de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, dacă prin această excludere ordinele modifică sau adaugă la prevederile legale mai sus enunţate, cuprinse în Codul fiscal şi prin aceasta se încalcă dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea 24/2000, principiul ierarhiei actelor normative.

Şi, contrar motivării sumare, lipsite de consistenţă a primei instanţe, în acord cu părţile recurente, Înalta Curte consideră că o asemenea încălcarea nu subzistă.

Toate textele de lege cuprinse în Codul fiscal şi care reglementează facilităţile fiscale în discuţie recunosc aceste facilităţi fiscale pentru veniturile realizate de persoane fizice din salarii şi asimilate salariilor, acordate de către angajatorii care îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile expres reglementate de textele de lege mai sus redate. Este vorba aşadar de acele sume care se plătesc de către angajatori unei persoane angajate cu titlu de salarii sau venituri asimilate salariilor. Ca atare, condiţia esenţială pentru acordarea acestor facilităţi fiscale este ca aceşti angajatori să plătească unor persoane fizice salarii sau venituri asimilate salariilor în baza unui contract individual de muncă/sau a altei forme legale de angajare. Aceste salarii sau venituri asimilate salariilor sunt sumele pentru care se acordă aceste facilităţi fiscale. Or, în cazul salariaţilor detaşaţi, angajatorii de la care se realizează detaşarea nu plătesc aceste sume asupra cărora se aplică facilităţile fiscale, întrucât, potrivit prevederilor relevante din Codul Muncii - art. 47, art. 52 alin. (1) lit. d) - în cazul detaşării, contractul de muncă este suspendat, iar drepturile salariale sunt achitate de angajatorul la care se realizează detaşarea. În aceste condiţii, angajatorul de la care se realizează detaşarea nu plăteşte salariatului detaşat salarii sau venituri asimilate salariilor şi astfel nu poate beneficia de facilităţile fiscale în discuţie.

Rezultă, aşadar, că prevederile cuprinse în ordine nu modifică, nu adaugă la prevederile legale cuprinse în Codul fiscal, ci doar clarifică modul în care se aplică aceste acestea salariaţilor detaşaţi în ţară sau în străinătate, având în vedere şi dispoziţiile din Codul Muncii ce reglementează regimul juridic al detaşării.

Mai reţine Înalta Curte că aceste prevederi legale sunt necesare pentru aplicarea concordantă a dispoziţiilor cuprinse în Codul fiscal cu acelea din convenţiile privind evitarea dublei impuneri, după cum corect a argumentat recurentul Ministerul Finanţelor.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.

Pentru drepturile cuvenite salariaţilor detaşaţi în străinătate se aplică legislaţia europeană în materie, respectiv pentru impozitul pe venit, dispoziţiile acordurilor de evitare a dublei impuneri la care România este parte, iar pentru contribuţiile sociale Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Aşadar, facilităţile fiscale în discuţie nu se pot acorda pentru plata drepturilor cuvenite salariaţilor pe durata detaşării în străinătate. În această situaţie, în vederea impozitării, sunt aplicabile prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Pentru contribuţiile de asigurări sociale, în cazul detaşării în străinătate Regulamentul nr. 883/2004, la art. 11 alin. (3), lit. a) prevede că persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislaţiei din statul membru respectiv. Regula generală este aşadar aceea că salariaţii datorează contribuţii sociale în statul în care prestează efectiv activitatea.

Prin excepţie de la regula generală, contribuţiile sociale pot fi plătite în România dacă angajatorul care detaşează în străinătate solicită instituţiei abilitate eliberarea documentului portabil Al, care dovedeşte menţinerea titularul acestuia la sistemul de securitate socială din statul de trimitere, respectiv România, excepţia care se aplică, în cazul fiecărei persoane detaşate, pentru un număr limitat de luni de detaşare de cel mult 24 luni.

Aşadar, situaţiile ce pot apărea în practică, determinate de prevederile legislaţiei interne, de prevederile convenţiilor privind evitarea dublei impuneri, de prevederile Regulamentului 883/2004, au fost cele care au impus realizarea unor clarificări prin ordinele atacate în speţă, clarificări care însă nu modifica sau completează dispoziţiile relevante ale Codul fiscal, după cum s-a argumentat mai sus.

Iar, referitor la modul de determinare a ponderii de 80% a cifrei de afaceri din activităţile de construcţii menţionate la art. 60 pct. 5 din Codul fiscal în cifra de afaceri totală, se observă că sunt utilizaţi indicatorii: "cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii" şi "cifra de afaceri totală", care sunt indicatori specifici, diferiţi de cifra de afaceri raportată în documentele contabile, pentru stabilirea cărora nu se utilizează o informaţie standard din contabilitate.

Or, în cazul societăţilor care au sucursale, filiale sau puncte de lucru, calculul cifrei de afaceri se realizează pentru activitatea desfăşurată pe teritoriul României la nivelul societăţii.

Din perspectiva ordinelor comune, în care declararea cifrei de afaceri este obligatorie, pentru claritatea reglementării a fost necesară includerea în instrucţiunile de completare ale formularului 112, astfel, venind în sprijinul utilizatorilor formularului cu informaţii legate de formula de calcul al cifrei de afaceri.

Se reţine, aşadar, contrar soluţiei instanţei de fond, concordanţa actelor de reglementare infralegală cu actul de reglementare primară, ceea ce înseamnă că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 "(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".

II.2. Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Se va menţine sentinţa în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor, critica recurentului-pârât Ministerul Sănătăţii privitoare la greşita respingere a lipsei calităţii sale procesuale pasive fiind neîntemeiată în condiţiile în care, în mod evident, nu se punea problema identităţii între persoana sa şi cea chemată în judecată pentru petitele 1 şi 2, ce priveau anularea unor acte având emitenţi diferiţi, ci pretenţia reclamantei s-a verificat, bineînţeles, pentru fiecare emitent în parte, în raport de actele ce le-au eliberat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenta-pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză Bucureşti.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză Bucureşti împotriva sentinţei nr. 141 din 12 decembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Admite recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 141 din 12 decembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Menţine sentinţa în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.