Challenge to removal of genealogical registry eligibility for livestock coupled subsidies under the 2023-2027 Strategic Plan

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,a solicitat anularea dispoziţiilor art. 101-104 din Ordinul MADR nr. 106/19.03.2024, privind modalitatea de implementare, îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, a condiţiilor şi altor cerinţe specifice, inclusiv tipurile de documente justificative pentru intervenţiile aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervenţiilor aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027, finanţate din Fondul european de garantare agricolă şi de la bugetul de stat, începând cu anul 2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 241 din 21 martie 2024.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 338 din 19 decembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal:

- a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârât prin întâmpinare;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond, admiterea cererii de anulare a dispoziţiilor art. 101-104 din Ordinul MADR nr. 106/19.03.2024.

În dezvoltarea motivelor de recurs astfel invocate, recurenta arată în esenţă următoarele:

1. Sentinţa recurată prezintă o motivare contradictorie, formală şi incompletă.

Instanţa de fond a refuzat să analizeze în mod efectiv argumentele de drept şi de fapt invocate de recurentă (parte din acestea nefiind nici măcar menţionate în cuprinsul sentinţei).

1.1. Astfel, recurenta a indicat prin cererea de anulare că iniţial SCVZ a fost negociat, accesat şi reglementat anterior (ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeană) - cu condiţionalităţi identice pentru speciile taurine, ovine şi caprine - iar noua reglementare contestată produce o discriminare nejustificată de niciun criteriu tehnic sau obiectiv între crescătorii de taurine, pe de o parte, şi crescătorii de caprine şi ovine, pe de altă parte.

Actul normativ a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare republicată. Arată recurenta că, de altfel, a sesizat cu privire la acest aspect şi CNCD, plângerea recurentei formând obiectul dosarului nr. x/2024.

Acest aspect nu a fost analizat în mod efectiv de către instanţa de fond, deşi era el însuşi suficient pentru a dovedi nelegalitatea actului administrativ-normativ contestat.

1.2. De asemenea - instanţa de fond nu a analizat în nici un mod împrejurarea că modificările normative au fost adoptate împotriva concluziilor întregii conduceri tehnice de specialitate a MADR, ce a semnat, în calitate de participant la Grupul Tehnic, STUDIUL DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC întocmit de către Banca Mondială, la cererea si cu concursul Guvernului României.

Prin Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024 nu s-a consemnat nici o frază sau măcar vreo propoziţie care să se constituie într-o justificare de ordin tehnic sau care să răspundă vreunui imperativ obiectiv de modificare a cadrului normativ anterior.

Mai mult, dispoziţiile contestate schimbă în mod nejustificat dispoziţiile anterioare.

1.3. Instanţa de fond a respins în mod nelegal şi netemeinic susţinerea recurentei referitoare la împrejurarea că actul normativ contestat a fost adoptat cu încălcarea art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

1.4. Instanţa de fond a refuzat să ia act, în orice mod, de împrejurarea că intimatul MADR nu a depus în probatiune niciun înscris din care să rezulte suplimentarea anvelopei financiare din care urmează a se efectua plăţile SCVZ - Intervenţia PD-24, astfel încât aceasta urmează, în situaţia acordării fără condiţionalităţi, să scadă sub 12,54 euro/cap, aspect care va atrage consecinţa inevitabilă a pierderii acestui sprijin pentru crescătorii de ovine şi caprine, pentru anii 2025, 2026 şi 2027.

Extrem de important este aspectul că MADR nu a contestat susţinerea recurentei din Plângerea Prealabilă (reiterată expres prin cererea de anulare) conform căreia, în situaţia în care SCVZ pentru ovine/caprine (Intervenţia PD 24) va scădea la nivelul anului 2024 sub cuantumul minim planificat de 12,54 euro/cap, acesta nu va mai fi acordat pentru următorii ani prevăzuţi în PS PAC 2023-2027, deci crescătorii de animale ar pierde în această situaţie SCVZ pentru anii 2025, 2026 şi 2027.

In mod nelegal şi netemeinic - instanţa de fond a "primit" ca un fapt dovedit aserţiunile intimatului MADR, care susţine, în esenţă, că deşi numărul de animale vizate/apte a primi SCVZ se va tripla în lumina noii reglementări, faţă de numărul de animale eligibile potrivit condiţionalităţilor prevăzute de vechea reglementare, SCVZ nu va scădea sub pragul de 12,54 euro/cap.

Această susţinere a MADR intră în conflict ireconciliabil cu aritmetica primară, dar şi cu logica simplă.

În conformitate cu STUDIUL DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC", întocmit de către Banca Mondială, la cererea şi cu concursul Guvernului României la nivelul anului 2020, efectivele recenzate erau de 9.740.447 ovine şi respectiv 1.284.706 caprine, deci un total de peste 11 milioane capete.

Astăzi, numărul lor depăşeşte 13 milioane, iar ţinta este, potrivit celor consemnate în Minuta din 16.08.2023 (înscris depus în probaţiune, aflat la dosarul cauzei şi necontestat de MADR) - 25 milioane animale la nivelul anului 2025.

Prin acordarea SCVZ necondiţionat unui număr de apoximativ 9.052.000 ovine şi caprine înscrise în BND (conform comunicatului INSSE), SCVZ s-ar reduce la apx 8,8378 euro/cap, raportat la un număr 9.052.000 de ovine şi respectiv caprine înscrise în BND).

Instanţa de fond a refuzat să ia act de efectele grave (neindicate de o analiză de impact ce se impunea a fi redactată în prealabil adoptării OMADR contestat) - dar dovedite prin înscrisul intitulat STUDIU DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC - întocmit de către Banca Mondială - ce a confirmat in integrum situaţia premisă descrisă prin cererea de anulare: fermierii au intrat în Programele de ameliorare doar ca urmare a sprijinului constând în SCVZ (anterior SCZ).

In acest sens sunt Concluziile şi recomandările MADR la Studiul menţionat.

Ca efect al eliminării criteriilor de eligibilitate la SCVZ, crescătorii de ovine şi caprine nu mai sunt condiţionaţi de participarea în programele de Control al Performanţelor de Producţie/Ameliorare, ce implică costuri directe majore (30% din contravaloarea serviciilor de control, achiziţie de reproducători de rasă pură, de 3-10 ori mai scumpi decât animalele fară certificat zootehnic, etc).

Recurenta mai arată că a învederat instanţei de fond o serie de efecte în lanţ, inevitabile ca urmare a deciziei clare a majorităţii crescătorilor de animale de rasă pură de a nu mai susţine costuri şi obligaţii suplimentare şi a părăsirii de către aceştia atât a Programelor de Ameliorare, cât şi a C. proc. pen., efectele prejudiciante fiind doar enumerativ, iar nu limitativ indicate, respectiv că modificările aduse normelor anterioare - de către art. 101-104 din OMADR nr. 106/2024 sunt de natură să producă grave prejudicii.

Niciuna dintre consecinţele grave invocate de recurentă nu a fost analizată şi, eventual respinsă ca nedovedită/nereală de către instanţa de fond, deşi aceasta a reţinut ca validă situaţia premisă indicată de recurentă.

Practic, instanţa de fond a reţinut ca fiind valabilă situaţia premisă (nesustenabilitatea programului de ameliorare), dar a refuzat să admită consecinţele inevitabile ale normei modificatoare contestate - care prin desprinderea SCVZ de condiţionalităţile programelor de ameliorare va conduce la părăsirea în masă a acestor programe de către crescători, ce nu vor mai avea beneficiul SCVZ (acordat condiţionat), cu consecinţele în cascadă indicate punctual.

Prin Planul Strategic PAC 2023-2027, intervenţia PD-24 "Sprijin cuplat pentru ovine - caprine" a fost negociată cu Comisia Europeană subvenţia doar pentru animalele de rasă pură, înscrise atât în Registrele genealogice (şi respectiv în Programele de ameliorare conduse de către acestea) sau care îndeplinesc condiţionalităţi minimale de control al reproducţiei şi producţiei (prin achiziţia de berbeci de rasă pură şi efectuarea de lucrări de control al producţiei).

Aeastă abordare normativă şi insituţională a asigurat continuitatea unor măsuri normative anterioare, prin care Statul Român dar şi Comisia Europeană au înţeles să asigure crearea unui şeptel naţional de calitate, apt să concureze cu ceilalţi crescători europeni, din punct de vedere al calităţii animalelor de reproducţie şi producţie, dar şi să asigure un sprijin condiţionat crescătorilor de animale care dovedesc realizarea unor lucrări de producţie .

Prin dispoziţiile OMADR 106/2024 se păstrează condiţionalitatea de înscris/înregistrat în baza de date a registrului genealogic pentru taurine, fiind exclusă în mod nejustificat această conditionalitate doar pentru ovine/caprine (a se vedea art. 105 alin. (1) lit. c), d) şi h) din OMADR nr. 106/2024).

La adoptarea acestor dispoziţii discriminatorii - nu a fost indicată de către autoritatea iniţiatoare vreo modificare a Regulamentelor Europene care vizează în cadrul politicii agricole europene, pe palierul zootehnic, renunţarea la condiţionalităţi ori renunţarea la programele de obţinere unui şeptel de calitate, cu performanţe de producţie (lapte, carne, lână) supravegheate.

Niciuna dintre aceste susţineri dovedite ale recurentei nu au fost analizate efectiv de către instanţa de fond.

Recurenta susţine, de asemenea, că alături de o motivare lapidară, formală şi contradictorie (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), instanţa de fond a procedat, la rândul său, la încălcarea aceloraşi dispoziţii de drept material încălcate şi de către intimatul MADR la adoptarea OMADR contestat, aspecte care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In drept, invocă dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi prevederile art. 483-488 noul C. proc. civ.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea acestuia ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea ca nefondat.

Cu privire la nulitatea recursului, arată că este întemeiată pe neîncadrarea motivelor invocate în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Pe fond, arată că recursul este nefondat.

Astfel, sentinţa recurată este motivată, iar considerentele expuse de către instanţa de fond nu relevă o potenţială contradicţie intre soluţia pronunţată şi motivele ce stau la baza acesteia, fiind identificat raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei.

Tot astfel, din redarea criticilor pe care recurenta-reclamantă şi-a fundamentat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătă că au fost aduse spre examinare chestiuni de fond legate de situaţia de fapt, recurenta-reclamantă prezentând opinii personale asupra efectelor nedovedite şi susţinute doar teoretic ale aplicării ordinului contestat.

Intimatul apreciază că instanţa de fond a realizat o justă aplicare a normelor de drept material, reţinând, în mod corect că normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv prevederile art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu au fost încălcate la data aprobării Ordinului nr. 106/2024.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, ca nefondată.

Excepţia nulităţii recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinsă în şedinţa publică din 08.10.2025.

În faza procesuală a recursului, recurenta-reclamantă A. a depus înscrisuri noi.

III. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta reclamantă, prin recursul formulat, critică sentinţa recurată ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Subsumat acestui caz de casare, recurenta arată, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea dispoziţiilor art. 101-104 din Ordinul MADR nr. 106/19.03.2024, privind modalitatea de implementare, îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, a condiţiilor şi altor cerinţe specifice, inclusiv tipurile de documente justificative pentru intervenţiile aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervenţiilor aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027, finanţate din Fondul european de garantare agricolă şi de la bugetul de stat, începând cu anul 2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 241 din 21 martie 2024.

Instanţa de fond a respins cererea de anulare, recurenta apreciind că sentinţa recurată prezintă o motivare contradictorie, formală şi incompletă, prima instanţă refuzând să analizeze în mod efectiv argumentele de drept şi de fapt invocate.

Arată recurenta că această motivare contradictorie, formală şi incompletă, atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că, prin motivarea insuficientă şi formală realizată, instanţa de fond a procedat la încălcarea aceloraşi dispoziţii de drept material încălcate de către intimatul MADR la adoptarea OMADR contestat, aspecte care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţinerile recurentei sunt neîntemeiate, recursul fiind nefondat pentru considerentele care succed.

Conform unor prime critici ale recurentei, aceasta a indicat prin cererea de anulare că iniţial SCVZ a fost negociat, accesat şi reglementat anterior (ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeană) cu condiţionalităţi identice pentru speciile taurine, ovine şi caprine, iar noua reglementare contestată produce o discriminare nejustificată de niciun criteriu tehnic sau obiectiv între crescătorii de taurine, pe de o parte, şi crescătorii de caprine şi ovine, pe de altă parte.

Aşa fiind, în opinia recurentei, actul normativ a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare republicată.

Recurenta susţine că acest aspect nu a fost analizat în mod efectiv de către instanţa de fond, deşi era el însuşi suficient pentru a dovedi nelegalitatea actului administrativ - normativ contestat.

Privind aceste susţineri, Înalta Curte constată că aspectul indicat de recurentă a fost examinat judicios de prima instanţă.

În acord cu aspectele reţinute prin sentinţa recurată, Înalta Curte reţine că, pentru existenţa unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferenţiat în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influenţat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al persoanei vătămate, iar în final dacă lipseşte în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferenţă de tratament.

Susţinerile reclamantei sunt în sensul că dispoziţiile atacate sunt discriminatorii, făcând referire la faptul că prin Ordinul contestat se păstrează condiţionaliatea de înscris/înregistrat în baza de date a registrului genealogic pentru taurine, fiind exlusă în mod nejustificat această condiţionalitate doar pentru ovine/caprine, indicând dispoziţiile art. 105 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Ordin.

În schimb, în cauză nu rezultă existenţa unui tratament discriminatoriu, care să fie influenţat de un criteriu determinat sau determinabil, care să aibă ca scop sau efect restrângerea ori negarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării unui drept.

Înalta Curte mai constată că prima instanţă a reţinut argumentat că, în pofida susţinerilor recurentei, modificările aduse prin Ordinul contestat sunt justificate de Regulamentul UE nr. 2021/2115, pe baza căruia au fost elaborate intervenţiile de la nivelul PS PAC 2023-2027.

Tot astfel, Raportul privind Planul strategic PAC 2021, generat la data de 13.12.2023, arată, la concluzii şi recomandări, că programele de ameliorare implementate în România nu sunt sustenabile nici financiar şi nici operaţional. În acelaşi context, prin Adresa nr. x/11.03.2024 emisă de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti, cu propuneri privind proiectul de Ordin de Ministru, s-a arătat că decizia corectă în vederea acordării sprijinului cuplat pentru venit în sectorul zootehnic este eliminarea criteriului de eligibilitate ca animalele să fie înscrise în Registrul Genealogic.

De asemenea, prin Adresa nr. x/07.05.2024, Agenţia Naţională pentru Zootehnie Profesor dr. G. K. Constantinescu face referire la acordarea suprijinului tuturor ovinelor înscrise în BND şi eliminarea oricărui criteriu de eligibilitate legat de activitatea de ameliorare, arătându-se că nu va impacta negativ crescătorii participanţi la programele de ameliorare, ci va impacta pozitiv şi va stimula consolidarea micilor gospodării rurale, dar nu în defavoarea crescătorilor cu expoataţii comerciale cu animale de producţie.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că este justă concluzia primei instanţe că dispoziţiile atacate nu au caracter discriminatoriu, aşa cum a susţinut recurenta-reclamantă.

Privind criticile legate de modul de soluţionare de către prima instanţă a motivului de nelegalitate care vizează faptul că dispoziţiile atacate din ordin încalcă legislaţia europeană, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, prima instanţă a analizat aspectele de nelegalitate anterior menţionate, reţinând că Regulamentul UE nr. 1012/2016 reglementează procesul de ameliorare a animalelor, condiţiile zootehnice şi genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducţie de rasă pură şi nu este baza legală a emiterii dispoziţiilor ordinului atacat în cauză referitoare la sprijinul cuplat pentru venit în sectorul zootehnic.

În acest context, Înalta Curte constată că Regulamantul menţionat este emis în considerarea Regulamentul UE nr. 2021 din 02.12.2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) şi finanţate de Fondul european de garantare agricolă şi de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi de abrogare a Regulamentelor UE nr. 1305/2013 şi nr. 1307/2013, care reglementează condiţiile de acordare a sprijinului financiar din partea UE pentru diverse sectoare agricole în dificultate, cum este sectorul crescătorilor de animale.

Astfel, sprijinul procesului de ameliorare a raselor, realizat în baza Regulamentului UE nr. 1012/2016, face obiectul altor forme de sprijin decât sprijinul cuplat

Contrar criticilor recurentei, prima instanţă a identificat şi care sunt aceste forme de sprijin, respectiv Schema de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 61/2023.

De asemenea, sprijinul cuplat este reglementat de dispoziţiile art. 32-35 din Regulamentul UE nr. 2021/2115.

În baza Regulamentul UE nr. 2021/2115 au fost elaborate intervenţiile de la nivelul PS PAC 2023-2027, care vizează acordarea sprijinului cuplat în sectorul vegetal sau zootehnic, relevanţă în cauză având Fişa intervenţiei PD-24 "Sprijin cuplat pentru venit - ovine-caprine".

Condiţiile de eligibilitate au fost, şi ele, precizate de prima instanţă, aceasta reţinând, corect, că trebuie ca fermierul să desfăşoare o activitate agricolă pe teritoriul României. Se mai arată faptul că sprijinul va contribui la îmbunătăţirea competitivităţii, a sustenabilităţii şi a calităţii produselor furnizate; evitarea abandonului activităţilor agricole, prevenirea migraţiei din mediul rural şi a depopulării satelor, reînnoirea generaţiilor în managementul fermelor; menţinerea locurilor de muncă în sectorul agroalimentar pe întreg teritoriul, contribuind astfel la consolidarea vieţii socio-economice în zonele rurale.

Mai arată recurenta că instanţa de fond nu a analizat împrejurarea că modificările normative au fost adoptate împotriva concluziilor întregii conduceri tehnice de specialitate a MADR, care a semnat, în calitate de participant la Grupul Tehnic, STUDIUL DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC, întocmit de către Banca Mondială, la cererea si cu concursul Guvernului României.

În acest sens, recurenta susţine că instanţa de fond nu a analizat în niciun mod acest aspect, reţinând în mod contradictoriu că dispoziţiile modificatoare (adoptate nu doar fără suport tehnic sau ştiinţific, ci şi în contradicţie flagrantă cu concluziile conducerii tehnice de specialitate a MADR) nu erau condiţionate de realizarea unui studiu de impact prealabil, şi că, oricum, acest aspect ar fi fost complinit prin Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024.

Tot astfel, conform criticilor recurentei, instanţa de fond a refuzat să analizeze în orice mod susţinerile conform cărora dispoziţiile contestate se constituie într-o modificare discriminatorie şi nelegală a dispoziţiilor anterioare, nejustificată de nici un criteriu/deziderat obiectiv, dimpotrivă acestea fiind adoptate împotriva opiniei adoptate în mod oficial de întreaga conducere tehnică de specialitate a Ministerului, astfel cum rezultă din componenţa Grupului de lucru ce a participat la adoptarea Studiului Băncii Mondiale în anul 2023.

Privind aceste critici, Înalta Curte constată că ele sunt neîntemeiate.

În acest sens, se constată că prima instanţă a argumentat de ce apreciază că dispoziţiile modificatoare sunt în acord cu concluziile conducerii tehnice de specialitate a MADR, având suport tehnic şi ştiinţific.

Astfel, în sentinţa recurată se arată că, la Întâlnirea Ministrului Agriculturii cu fermierii din 13.10.2023, s-a discutat, referitor la finanţarea efectivelor de animale, şi faptul că, în cazul ovinelor, pentru acordarea subvenţiilor vor fi luate în considerare atât animalele din Registre, cât şi cele din afara Registrelor Genealogice.

Prin Adresa nr. x/11.03.2024, emisă de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti, cu propuneri privind proiectul de Ordin de Ministru, s-a arătat că decizia corectă în vederea acordării sprijinului cuplat pentru venit în sectorul zootehnic, este eliminarea criteriului de eligibilitate ca animalele să fie înscrise în Registrul Genealogic.

De asemenea, prin Adresa nr. x/07.05.2024, Agenţia Naţională pentru Zootehnie Profesor dr. G. K. Constantinescu, se face referire la acordarea suprijinului tuturor ovinelor înscrise în BND şi eliminarea oricărui criteriu de eligibilitate legat de activitatea de ameliorare, arătându-se că nu va impacta negativ crescătorii participanţi la programele de ameliorare, ci va impacta pozitiv şi va stimula consolidarea micilor gospodării rurale, dar nu în defavoarea crescătorilor cu expoataţii comerciale cu animale de producţie.

Tot astfel, contrar criticilor recurentei, în mod judicios a ajuns prima instanţă la concluzia că adoptarea dispoziţiilor modificatoare contestate nu era condiţionată de realizarea unui studiu de impact prealabil, şi că, oricum, acest aspect ar fi fost complinit prin Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că Studiul de impact ameliorarea raselor de animale din domeniul zootehnic are ca obiectiv programele de ameliorare.

În schimb, sprijinul procesului de ameliorare a raselor, care este realizat în baza Regulamentului UE nr. 1012/2016, face obiectul altor forme de sprijin decât sprijinul cuplat, existând o Schemă de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 61/2023.

Sprijinul cuplat este reglementat de dispoziţiile Regulamentul UE nr. 2021/2115, în baza căruia au fost elaborate intervenţiile de la nivelul PS PAC 2023-2027, care vizează acordarea sprijinului cuplat în sectorul vegetal sau zootehnic, relevanţă în cauză având Fişa intervenţiei PD-24 "Sprijin cuplat pentru venit - ovine-caprine".

Recurenta arată şi faptul că instanţa de fond a respins în mod nelegal susţinerea sa referitoare la împrejurarea că actul normativ a fost adoptat cu încălcarea art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, potrivit art. 1, art. 6 şi în special art. 7 din Legea nr. 24/2000, actul normativ contestat trebuia să fie în mod obligatoriu precedat de o evaluare preliminară a impactului.

Susţinerile reclamantei sunt în sensul că actul normativ a fost emis fără o evaluare preliminară a impactului, precum şi faptul că acesta este în contradicţie cu constatările din Studiul de impact ameliorarea raselor de animale din domeniul zootehnic

Criticile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte consatată, în acest sens, că astfel cum corect a reţinut prima instanţă, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2004 dispune că expunerea de motive, nota de fundamentare sau referatul de aprobare sunt prevăzute în mod alternativ, nu cumulativ.

Aşa fiind şi cum la dosarul cauzei este depus Referatul de aprobare nr. 141230/18.03.2024 care face referire la Planul Strategic PAC 2023-2027, Regulamentul (UE) 2021/2115 şi Regulamentul de punere în aplicare 2024/587 din 12.02.2024 de stabilire a unei derogări de la Regulamentul (UE) 2021/2115, precum şi H.G. nr. 1571/2022, Înalta Curte constată că obligaţia legală în discuţie este îndeplinită, instanţa de fond reţinând în mod judicios că dispoziţiile atacate din ordin nu încalcă normele de tehnică legislativă la momentul adoptării acestuia.

O altă critică a recurentei vizează faptul că instanţa de fond a refuzat să ia act, în orice mod. de împrejurarea că intimatul MADR nu a depus în probatiune nici un înscris din care să rezulte suplimentarea anvelopei financiare din care urmează a se efectua plăţile, aspect care va atrage consecinţa inevitabilă a pierderii acestui sprijin pentru crescătorii de ovine şi caprine pentru anii 2025, 2026 şi 2027.

Contrar acestei critici, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat aspectele menţionate, reţinând că prevederile Regulamentului 2021/2115 stipulează faptul că statele membre pot stabili cuantumuri unitare planificate maxime sau minime sau ambele pentru fiecare cuantum unitar planificat pentru fiecare intervenţie.

Cuantumul unitar care se plăteşte într-un an de cerere poate fi mai mic decât cuantumul unitar planificat minim doar în situaţia în care bugetul alocat din PS PAC 2023-2027 pentru toate intervenţiile pnvind sprijinul cuplat {vegetal şi zootehnic) nu ar fi suficient pentru a permite, prin realocări de fonduri intre acest tip de sprijin (între intervenţii), plata cuantumului minim.

Or, astfel cum judicios a reţinut prima instanţă, coroborând prevederile din Regulamentul 2021 reiese că, în cazul în care va fi necesar, se va asigura cuantumul minim planificat la nivelul intervenţiei PD printr-un eventual transfer de fonduri între intervenţiile din PS PAC 2023-2027 care vizează sprijinul cuplat.

Sunt neîntemeiate şi criticile recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond a refuzat să ia act de efectele grave (neindicate de o analiză de impact ce se impunea a fi redactată în prealabil adoptării OMADR contestat), dar dovedite prin înscrisul intitulat STUDIU DE IMPACT AMELIORAREA RASELOR DE ANIMALE DIN SECTORUL ZOOTEHNIC, întocmit de către Banca Mondială. Contrar acestor critici, prima instanţă a analizat problema invocată de recurentă, ajungând la concluzia judicioasă că din actele dosarului rezultă că Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti Agenţia Naţională pentru Zootehnie Profesor dr. G. K. Constantinescu au arătat că, în vederea acordării sprijinului cuplat pentru venit în sectorul zootehnic, se impune eliminarea criteriului de eligibilitate ca animalele să fie înscrise în Registrul Genealogic, precizându-se că nu va impacta negativ crescătorii participanţi la programele de ameliorare, ci va impacta pozitiv şi va stimula consolidarea micilor gospodării rurale, dar nu în defavoarea crescătorilor cu expoataţii comerciale cu animale de producţie. In acest sens a reţinut întreaga conducere tehnică de specialitate a MADR.

În concluze, în cauză nu se verifică incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt identificate încălcări ale cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prin prisma modului în care instanţa de fond a cercetat argumentele părţilor şi a construit raţionamentul judiciar.

Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate argumentele şi susţinerile părţilor, acestea putând fi sintetizate şi subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare.

Judecătorul fondului a arătat, în concret, care sunt considerentele pentru care apreciază că cererea formulată de reclamant nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, făcând trimitere la temeiurile de fapt şi de drept apreciate drept relevante în acest sens.

În consecinţă, considerentele sentinţei recurate sunt detaliate în mod corespunzător obligaţiei legale de motivare a hotărârii pronunţate şi nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.

Tot astfel, nu rezultă ca fiind incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, acest text de lege se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Or, aşa cum s-a argumentat mai sus, nu este incidentă niciuna dintre aceste situaţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor de drept material.

Concluziile instanţei de fond potrivit cărora dispoziţiile art. 101-104 din Ordinul emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 106/19.03.2024 nu îmbracă forma unui exces de putere comis de pârât, ci este consecinţa imperativului de respectare a normelor legale în vigoare, sunt urmarea unei corecte aplicări şi interpretări a normelor de drept material incidente.

Faţă de acestea, fiind neîntemeiate criticile recurentei - reclamante, Înalta Curte va respinge recursul, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. şi A., Vaslui împotriva sentinţei nr. 338 din 19 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.