Competence of civil vs. administrative courts for expropriation compensation and procedural challenges under Law No. 255/2010

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2024 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, a solicitat următoarele:

- obligarea pârâtei la emiterea, în condiţiile art. 9 din Legea nr. 255/2010, a deciziei de expropriere pentru suprafaţa de 752 mp din terenul intravilan aflat în proprietatea reclamantei, categoria de folosinţă curţi/construcţii, în suprafaţă totală de 10.000 mp din acte, 9 999 mp din măsurători, situat în comuna Clinceni, Tarla 10, parcela x, 46/16, Jud Ilfov, înscris în Anexa 2 a H.G. nr. 399/2023 publicată în Monitorul Oficial nr. 400bis/10 05.2023 la poziţia 245, număr cadastral x, teren în privinţa căruia i s-a comunicat intenţia de expropriere încă din data de 12 06 2023;

- obligarea pârâtei la emiterea, în condiţiile art. 20 din Legea nr 255/2010,a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii aferentă terenului intravilan expropriat în suprafaţă de 752 mp dintr-un total de 10.000 mp aflat în proprietatea reclamantei, teren categoria curti - constructii situat în Comuna Clinceni, Tarla 10, parcela x, 46/16, Jud. Ilfov, înscris în anexa 2 a H.G. nr. 399/2023 publicata în Monitorul Oficial nr. 400bis/10.05.2023 la poziţia 245, număr cadastral x;

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 40/2025 din 10.01.2025, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că unul dintre capetele principale de cerere formulate de reclamantă constă în solicitarea de a se dispune exproprierea terenului în suprafaţă totală de 752 mp, ori, reclamanta nu a fost expropriată deloc pentru suprafaţa de 752 mp., deşi a fost notificată în acest sens la data de 06.06.2023.

Astfel, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reţinut că în speţă, reclamanta a dedus judecăţii, în esenţă, lipsa unui răspuns al pârâtei la solicitarea sa de a se emite un act administrativ individual prin care să se dispună exproprierea întregii suprafeţe de teren de 752 mp.

Totodată, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Având în vedere că reclamanta solicită emiterea unui act administrativ individual prin care să se dispună exproprierea întregii suprafeţe de teren de 752 mp., în strânsă legătură cu pretenţia sa referitoare la stabilirea despăgubirilor aferente viitoarei exproprieri a suprafeţei de 752 mp, instanţa mai mare în grad - Curtea de Apel Bucureşti - este competentă material să dezlege cererea de chemare în judecată în ansamblul său.

2.2. Prin Sentinţă civilă nr. 792/2025 din 13.05.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Ilfov, secţia Civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că În cuprinsul Legii nr. 255/2010 (pe care şi-a întemeiat reclamanta pretentiile) sunt prevăzute modalităţile de contestare ce pot fi exercitate de persoanele nemulţumite, iar dispoziţiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi, astfel cum se prevede la art. 34, şi nu cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Rezultă faptul că, legiuitorul a înţeles să scoată actele administrative de declanşare a procedurii exproprierii şi de stabilire a cuantumului despăgubirii din sfera domeniului general al contenciosului administrativ şi să reglementeze o procedură specială de contestare.

Instanţa a constatat că o astfel de soluţie se poate identifica şi în jurisprudenţa de dată mai recentă a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, relevantă în acest sens fiind Decizia nr. 2575/10.05.2022, din considerentele căreia rezultă că nu doar aspectele vizând valoarea despăgubirii, ci şi cele privind nelegalitatea procedurii de expropriere, sunt supuse cenzurii instanţei civile.

Or, de vreme ce aspectele vizând valoarea despăgubirii şi cele privind nelegalitatea procedurii de expropriere sunt supuse unei căi speciale de contestare, şi anume în faţa instanţelor de drept comun, cu excluderea competenţei instanţelor de contencios administrativ, este evident că şi acţiunea având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de expropriere şi a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii este tot de competenţa instanţei de drept comun.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin care a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti la emiterea deciziei de expropriere şi a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii aferentă terenului intravilan expropriat în suprafaţă de 752 mp dintr-un total de 10.000 mp aflat în proprietatea sa.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 19-22 şi art. 23 din Legea nr. 255/2010, precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.

Conform dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010:

"Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.", iar potrivit art. 23 alin. (1) din lege "Cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun."

De asemenea, conform art. 34 din Legea nr. 255/2010:

"Dispoziţiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi".

În fine, art. 21 din Legea nr. 33/1994 prevede în acest sens că:

"Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Bucureşti, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere".

Sub acest aspect, se impune a se reţine şi că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Se reţine că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele generale în materie de competenţă, stabilindu-se că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparţine altor instanţe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ, respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepţie, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).

Întrucât prevederile art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 255/2010 au caracter de normă specială în materie de competenţă, acestea beneficiază de preeminenţă în aplicare, în raport de dispoziţiile legii contenciosului administrativ.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de drept comun, respectiv instanţei civile, iar conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, aplicabil prin prisma art. 34 din Legea nr. 255/2010, instanţa civilă la care se referă art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 este tribunalul în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Având în vedere că imobilul în discuţie este situat în comuna Clinceni, Jud Ilfov, respectiv în raza de competenţă a Tribunalului Ilfov, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 octombrie 2025.