Competition winner secures salary arrears and appointment after withdrawal of appeal; inspection authorities' appeals rejected.

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 02.11.2020 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâţilor la plata prejudiciului material rezultând din emiterea în mod nelegal a Ordinului nr. S/248/22.12.2016 de invalidare a concursului, ordin anulat prin decizia civilă nr. 3473/14.07.2020 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justific în dosarul nr. x/2017, prejudiciu constând în contravaloarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, aferente postului de subofiţer tehnic din cadrul Biroului de Resurse Umane, pentru perioada 29.10.2017-14.08.2020 precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceeaşi perioadă;

2. obligarea pârâţilor la validarea concursului organizat în baza Ordinelor MAI nr. 11/9585/04.10.2016 şi nr. 11/9636/07.10.2016 şi la emiterea ordinului/dispoziţiei de încadrare a reclamantei pe funcţia subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt.

3. obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale aferente postului de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt începând cu data de 14.08.2020 şi până la momentul emiterii ordinului/dispoziţiei de încadrare pe funcţie precum şi la la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceeaşi perioadă;

4. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

La data de 04.08.2021 reclamanta A. a formulat precizare la acţiune, prin care a arătat că, în ceea ce priveşte capătul nr. 1 şi capătul nr. 3 din cererea de chemare în judecată, drepturile salariale de care ar fi beneficiat în cazul în care ar fi fost numită de către pârâţi pe funcţia publică sunt alcătuite din contravaloarea salariilor lunare şi toate celelalte drepturi aferente de care ar fi beneficiat prin exercitarea funcţiei publice.

Prin încheierea din data de 13.01.2021, judecarea cauzei a fost suspendată până la soluţionarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Olt.

Judecarea cauzei a fost reluată la data de 29.09.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 391/08.12.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.G.S.U. în ceea ce priveşte petitele cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă având ca obiect obligarea la validarea concursului, emiterea ordinului/dispoziţiei de încadrare şi cel privind obligarea la plata drepturilor salariale începând cu data de 14.08.2020 şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, în aceste limite, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.G.S.U. în ceea ce priveşte petitul cererii reclamantei având ca obiect obligarea la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului nr. S/248/22.12.2016; a respins acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii I.G.S.U. şi I.S.U.Matei Basarab Olt având ca obiect obligarea la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului S/248/22.12.2016, ca prematur formulată; a respins cererile reclamantei A., precizate, în contradictoriu cu pârâtul ISU Matei Basarab Olt, având ca obiect obligarea la validarea concursului, emiterea ordinului de încadrare şi cel privind plata drepturilor salariale ca prematur formulate şi a obligat reclamanta la plata sumei de 625,24 RON cheltuieli de judecată către pârâtul I.G.S.U.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs principal reclamanta şi recursuri incidente pârâţii.

Prin Decizia nr. 3678 din 29.06.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul principal declarat de reclamanta A. şi recursurile incidente declarate de pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt împotriva sentinţei nr. 391 din 08 decembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată, în parte, sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă; a fost menţinută soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi asupra excepţiei prescripţiei primului capăt de cerere şi a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de aplicare a unei amenzi judiciare recurenţilor-pârâţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2020* la 30.10.2023.

La termenul din data de 15.11.2023 instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 şi a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 invocată în recurs.

Hotărârea pronunţată în fond după casare

Prin sentinţa civilă nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 şi a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al judeţului Olt şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă având ca obiect pretenţii.

A obligat pârâţii să achite reclamantei prejudiciul material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului nr. S/248/22.12.2016 reprezentat de diferenţa dintre contravaloarea drepturilor salariale aferente funcţiei de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane de care aceasta ar fi beneficiat în perioada 29.10.2017 - 14.08.2020 şi drepturile salariale aferente postului de personal contractual de care a beneficiat în această perioadă, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data la care ar fi trebuit achitat fiecare drept salarial.

A obligat pârâtul Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al Judeţului Olt să valideze concursul şi să emită ordinul/dispoziţia de încadrare a reclamantei A. în funcţia de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane.

A obligat pârâtul Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al Judeţului Olt să achite reclamantei o despăgubire egală cu diferenţa dintre contravaloarea drepturilor salariale aferente funcţiei de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane de care aceasta ar fi beneficiat şi drepturile salariale aferente postului de personal contractual de care a beneficiat începând cu data de 15.08.2020 până la data emiterii ordinului/dispoziţiei de încadrare, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data la care ar fi trebuit achitat fiecare drept salarial.

A obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 3.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente primului capăt de cerere.

A obligat pârâtul Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al Judeţului Olt să achite reclamantei suma de 7.450 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente celorlalte capete de cerere.

La data de 05.01.2024, reclamanta A., în baza prevederilor art. 443 şi următoarele C. proc. civ., a formulat cerere de lămurire, de îndreptare şi de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 582/22.11.2023 pronunţată în dosarul mai sus menţionat, în considerarea faptului că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 06.01.2021, când a arătat că în ceea priveşte capătul nr. 1 şi capătul nr. 3 din cerere, drepturile salariale de care ar fi beneficiat în cazul în care ar fi fost numită de către pârât/ă pe funcţia publică sunt alcătuite din contravaloarea salariilor lunare şi toate celelalte drepturi aferente de care ar fi beneficiat prin exercitarea funcţiei publice.

Prin sentinţa nr. 3 din 21 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiate cererile de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt.

A reţinut instanţa că nu se impune nici completarea acestei hotărâri întrucât nu s-a omis pronunţarea asupra vreunui capăt de cerere, precizarea depusă de reclamantă la 03.08.2021 nefiind o cerere modificatoare a cererii inţiale, aşa cum susţin pârâţii, ci o reiterare şi o clarificare a pretenţiilor solicitate prin cererea principală, arătându-se că prejudiciul/paguba este reprezentat de contravaloarea tuturor drepturilor de natură salarială de care ar fi beneficiat prin exercitarea funcţiei publice.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate, a declarat recurs, atât reclamanta A., cât şi pârâţi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta -reclamantă A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 6 ianuarie 2021.

Pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, susţinând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul IGSU a susţinut, în esenţă, următoarele:

O primă critică se referă la considerentele şi raţionamentul instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea excepţiei de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 şi a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 ca inadmisibilă.

Arată în acest sens că, prin excepţia de nelegalitate, s-a solicitat instanţei de fond să anuleze procesul-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 şi tabelul cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016, având în vedere că prin nota raport nr. x/22.10.2020, întocmită de ISU Olt în considerarea Deciziei ICCJ nr. 3473 din 14.10.2020, s-au consemnat neregulile identificate la concursul la care a candidat reclamanta şi s-a propus sesizarea instanţei de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual sus-menţionate.

Acţiunea a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2020, înregistrat pe rolul Tribunalului Olt, în care ISU Olt a avut calitatea de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A.. Cererea ce a făcut obiectul acestui dosar a fost respinsă ca tardiv formulată, prin sentinţa civilă nr. 182 din 09.03.2021, fără ca instanţa să analizeze legalitatea şi temeinicia procedurii de concurs, respectiv viciile identificate la nivelul concursului la care a candidat A., pentru care ISU Olt a solicitat anularea actelor administrative.

Cu alte cuvinte, actiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2020 a fost respinsă în urma admiterii unei excepţii peremptorii şi absolute, fără a mai fi necesară analizarea fondului. Sentinţa civilă nr. 182 din 09.03.2021 a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1937 din 01.07.2021 a Curţii de Apel Craiova.

În continuare, recurentul arată că aceasta a fost singura cale pe care o putea urma ISU Olt, atât în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile cât şi în limitele stabilite de ICCJ prin Decizia nr. 3421 din 02.10.2017, nota - raport nr. x/22.10.2020 fiind tocmai documentul prin care s-a propus sesizare instanţei de contencios administrativ pentru anularea procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x I din 24.11.2016 şi tabelul cu rezultatele finale nr. x din 24.11.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 582/2023 din 22.11.2023 instanţa de fond a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate, susţinând în principiu că procesul-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. xdin 24.11.2016 şi tabelul cu rezultatele finale nr. x din 24.11.2016 nu sunt acte administrative, aceasta având un caracter premergător emiterii actului de acordare a gradului militar şi numire în funcţie a reclamantei.

A mai susţinut că instanţa de fond că ISU Olt cunoştea încă din 2016 existenţa actelor administrative a căror anulare a solicitat-o şi, în mod nelegal, a susţinut că circumstanţierea "oricând" din cadrul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie să fie interpretată în coroborare cu art. II din acelaşi act normativ în sensul că legalitatea actelor administrative cu caracter individual poate fi verificată în termenul de decădere de un an de la date emiterii lui.

Apreciază că respingerea excepţiei de nelegalitate este profund nelegală, sens în care arată că actul administrativ cu caracter individual este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004.

O altă critică se referă la admiterea capătului nr. 1 din cererea de chemare în judecată, respectiv acordarea despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Se arată că, în mod eronat, instanţa constată că în cauza sunt îndeplinite toate aceste condiţii, întrucât, Ordinul S/248/2016 al inspectorului şef al ISU Olt nu a fost anulat pentru nelegalitate, ci prin Decizia nr. 3473/14.07.2020 din dosarul nr. x/2017 instanţa supremă a reţinut că, raportat la data începerii procedurii de concurs erau aplicabile dispoziţiile OMAI nr. 665/2008 prin care este reglementată posibilitatea sesizării instanţei de contencios în vederea invalidării concursului. Această procedură nu a fost urmată, impunându-se ca o consecinţă a contestării nelegalităţii aplicării Ordinului MAI 177/2016 şi repunerii părţilor în situaţia anterioară. ÎCCJ, prin Decizia nr. 3473/14.07.2020, nu a sancţionat ISU Olt pentru emiterea ordinului S/248/2016, ci a repus părţile în situaţia anterioară pentru a reda posibilitatea de a finaliza procedura de concurs conform OMAI nr. 665/2008, în vigoare la momentul începerii acesteia, respingând ca prematur formulate capetele de cerere privind validarea rezultatelor concursului şi emiterea ordinului de reîncadrare al reclamantei pe funcţia de subofiţer tehnic principal.

Totodată, apreciază că în speţă nu se decelează existenţa unui refuz nejustificat al ISU Olt de a emite actul administrativ de încadrare a reclamantei, atât timp cât concursul s-a desfăşurat cu nerespectarea condiţiilor de organizare prevăzute de prevederile legale incidente, afectând rezultatul procedurii.

În eventualitatea în care se constată existenţa dreptului în despăgubiri al reclamantei, solicită să se constate că instanţa de fond, în mod nelegal, a reţinut întinderea dreptului în despăgubiri al reclamantei, pentru perioada 29.10.2017-14.08.2020, fără a se avea în vedere Decizia nr. 3473/2020 din 14.07.2020 din dosarul nr. x/2017, prin care părţile au fost repuse în situaţia anterioară.

O altă critică se referă la admiterea capătului de cerere privind obligarea ISU Olt la validarea concursul şi emiterea ordinului/dispoziţiei de încadrare a reclamantei în funcţia de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane.

În esenţă se arată că interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 este profund nelegală, în sensul că reclamanta avea dreptul de a fi încadrată in funcţia de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de alt. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, înlăturând refuzul justificat al ISU Olt de a emite actul administrativ de încadrare a reclamantei, atât timp cât concursul s-a desfăşurat cu nerespectarea prevederilor legale arătate pe larg în cuprinsul notei - raport 3074849 din data de 22.10.2020.

Astfel, făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, instanţa a obligat instituţia recurentă la emiterea actului administrativ de chemare în activitate a reclamantei, în condiţiile în care procedura de concurs a fost viciată prin neregulile consemnate în nota-raport nr. x din 22.10.2020, emisă de ISU Olt.

Aşadar, făcând o analiză judicioasă a elementelor de fapt ale cauzei şi a dispoziţiilor legale cărora aceasta se subordonează, se poate observa că instanţa a ales să valideze concursul la care a participat reclamanta, deşi modalitatea de organizarea a acestuia nu a respectat legislaţia incidentă.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt a formulat următoarele critici:

Susţine că respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate este nelegală, întrucât, deşi instanţa de fond a arătat care sunt condiţiile prevăzute de lege pentru ca unele documente să fie clasificate ca acte administrative, a apreciat că procesul-verbal şi tabelul cu rezultatele finale sunt în fapt operaţiuni administrative, acte premergătoare emiterii ordinului de numire pe funcţia candidatei, care nu produc ele însele efecte juridice.

Contrar acestor susţineri, consideră că aceste documente sunt acte administrative în accepţiunea Legii nr. 554/2004.

În continuare, precizează că instanţa de fond a dat în mod incorect eficienţă juridică principiului de drept electa una via non datur recursus al alteram, în sensul că odată ce Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt a învestit Tribunalul Olt cu anularea celor două acte administrative, nu mai putea solicita pe calea excepţiei de nelegalitate anularea aceloraşi acte.

În acest sens, a subliniat că în dosarul nr. x/2020, instanţa a respins ca tardiv formulată cererea de anulare celor două acte, iar, prin urmare, nu a fost cercetată nelegalitatea acestor acte administrative.

Consideră că art. 1, alin. (6) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul în care acestea fac referire doar la termenul de introducere a acţiunii pe cale principală, sintagma poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces fiind fără echivoc.

Totodată, arată că instanţa nu a ţinut cont Decizia Curţii Constituţionale nr. 404/2008, care a statuat că sintagma "oricând în cadrul unui proces" are dublă semnificaţie, anume că, pe de o parte, excepţia de nelegalitate este imprescriptibilă, iar, pe de altă parte, poate fi invocată în orice stadiu al litigiului.

Se mai susţine că în speţă nu poate fi reţinut principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, întrucât instituţia nu se identifică în totalitate cu comisia de concurs care s-a ocupat de organizarea şi desfăşurarea concursului, sens în care arată că aceasta şi-a asumat în totalitate anunţul de concurs, iar, ulterior, această comisie a fost dizolvată de către o comisie abilitată de lege să verifice legalitatea desfăşurării procedurii de concurs.

Menţionează că membrii comisiei de concurs au fost trimişi în consiliul de onoare, fiind sancţionaţi pentru neregulile constatate în procedura de concurs, iar aceste nereguli au fost confirmate şi de către Ministerul Afacerilor Interne, care prin Ordinul II/2154 din 2017, a menţinut sancţiunea "avertisment" aplicată preşedintelui comisiei şi dispusă prin Decizia inspectorului general al IGSU.

De asemenea, a stabilit că, referitor la întocmirea anunţului de concurs, responsabilitatea corelării conţinutului acestuia cu fişa postului revine comisiei de concurs, precum şi că, prin stabilirea în cuprinsul anunţului a condiţiei referitoare la atitudinea fizică obligaţia de a reglementa modalitatea de verificare revine comisiei de concurs.

Faţă de argumentele expuse, solicită admiterea recursului astfel cu a fost formulat.

III. Apărările formulate în cauză

Pârâţii au formulat întâmpinări la recursul declarat de reclamantă, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, s-a susţinut că, în mod eronat, instanţa de fond a apreciat că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată pe cale excepţiei de nelegalitate tot în termenul de 1 an. Susţine că această reţinere este profund nelegală şi în totală contradicţie cu sintagma oricând din cuprinsul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursurile declarate de pârâţi, prin care a solicitat respingerea recursurilor, cu consecinţa menţinerii ca fiind legală şi temeinică şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Pe cale de excepţie a invocat nulitatea parţială a recursurilor recurenţilor-pârâţi, sub aspectul dezlegărilor date de instanţa de fond cu privire la cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte a respins excepţia nulităţii parţiale a recursurilor, având în vedere că aceasta vizează doar anumite critici formulate de recurenţii-pârâţi, aspecte care vor fi analizate odată cu verificarea pe fond a recursurilor.

IV. Aspecte procesuale

La data de 20 mai 2024, recurenta-reclamantă A. a depus o cerere de renunţare la judecarea propriului recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.: Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, urmând ca, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, instanţa să constate renunţarea la judecată .

Referitor la cererea recurentei-reclamante de a renunţa la cererea de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., formă de manifestare a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civilă reglementat de art. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că această manifestare de voinţă a recurentei-reclamante va primi eficienţă în această etapă procesuală.

Ca atare, faţă de dispoziţiile legale mai sus-citate şi având în vedere poziţia procesuală a recurentei reclamante, exprimată prin cererea formulată la data de 20 mai 2024, Înalta Curte urmează a lua act de această manifestare de voinţă a reclamantei, în sensul renunţării la judecată.

Referitor la recursurile promovate de pârâţi, faţă de conţinutul criticilor formulate, se impune examinarea lor împreună, răspunzând, după caz, prin considerente comune.

Înalta Curte menţionează că, pentru a supune controlului judiciar în recurs legalitatea unei hotărâri judecătoreşti, este necesar ca titularul/titularii căii de atac să expună critici ce pot fi subsumate motivelor prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., care să privească modalitatea în care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată a interpretat sau aplicat o dispoziţie legală.

Prin urmare, nu este suficient ca partea care exercită recursul să reitereze propriile susţineri din fazele procesuale anterioare, ci este necesar să arate care sunt viciile de nelegalitate ale dezlegărilor date de instanţa de judecată cererilor sau apărărilor sale.

În acest cadru, Înalta Curte reţine că de esenţa litigiului este, însă, astfel cum rezultă din actele dosarului, că anularea definitivă a Ordinului nr. S/248/2016 a avut loc la data de 14.07.2020, prin decizia civilă nr. 3473/2020 a ÎCCJ, moment de la care reclamanta în mod efectiv a avut posibilitatea de a evalua prejudiciul ce i-a fost cauzat prin emiterea unui act nelegal, aferent perioadei în care acest act a fost în vigoare şi a produs efecte juridice, invalidate ulterior prin hotărâre definitivă.

De asemenea, instanţa fondului, se afla în posesia tuturor informaţiilor cu privire la soluţiile pronunţate în cauzele care au făcut obiectul disputei între părţile litigante, la momentul pronunţării sentinţei atacate cu prezentele cereri de recurs, dat fiind că în timpul soluţionării cauzei în fond a dispus în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, care avea ca obiect "constatarea legalităţii procedurii de organizare a concursului a cărei validare se solicită în prezenta cauză" (extras din încheierea de suspendare din 13.01.2021).

Aşadar, în urma repunerii cauzei pe rol, ca efect al soluţionării definitive a dosarului Tribunalului Olt nr. 1813/104/2020, instanţa de fond avea obligaţia de a ţine cont de puterea de lucru judecat a soluţiei pronunţate în acest dosar, care se opune părţilor în prezenta cauză şi care atestă că măsurile dispuse prin Nota Raport nr. x/22.10.2020 au fost duse la îndeplinire întocmai, verificarea legalităţii concursului pe calea acţiunii în anulare fiind finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, care împiedica iniţierea unui nou demers procesual de aceeaşi natură, în baza aceleiaşi Note Raport.

Totodată, este de menţionat că, prin sentinţa civilă nr. 391/08.12.2021 pronunţată în cauză în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în privinţa petitelor referitoare la validarea concursului, emiterea ordinului/dispoziţiei de încadrare şi cel privind obligarea la plata drepturilor salariale începând cu 14.08.2020.

De asemenea, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a aceluiaşi pârât în privinţa primului petit referitor la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului nr. S/248/22.12.2016.

Aceste soluţii au fost menţinute prin decizia de casare nr. 3678/29.06.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosar nr. x/2020.*

De asemenea, s-a mai reţinut că pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al Judeţului Olt, în recursul său, a invocat excepţia de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 şi a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016, excepţia ce a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor în rejudecare la termenul din data de 15.11.2023.

Astfel, în limitele casării, şi ţinând seama de toate motivele invocate, Curtea de apel a constatat că excepţia de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 şi a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 este inadmisibilă întrucât aceste documente nu sunt acte administrative, ci ele au natura juridică a unor operaţiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ, fiind acte constatatoare care nu au capacitatea de a modifica realitatea existentă, ca o caracteristică de sine stătătoare. În baza constatărilor consemnate în aceste documente se emite actul administrativ de numire în funcţie, acesta fiind actul care produce efecte juridice şi faţă de care poate fi invocată excepţia de nelegalitate.

Prin motivele de recurs, pârâţii au apreciat, însă, că excepţia de nelegalitate a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale nr. x/24.11.2016 şi a tabelului cu rezultatele finale nr. x/24.11.2016 este admisibilă întrucât aceste documente sunt acte administrative, acestea reprezentând finalitatea procedurii de organizare a unui concurs care produc efecte juridice.

Aceste critici nu pot fi primite deoarece, în prezenta cauză, procesul-verbal privind consemnarea rezultatelor finale şi tabelul privind rezultatele finale nu constituie acte administrative, tocmai în considerarea faptului că aceste acte preced etapa finală a concursului conform Ordinului MAI 665/2008, respectiv emiterea administrativ de numire pe funcţia publică, sau după caz, hotărârea judecătorească prin care se dispune invalidarea concursului şi constatată fapte juridice de natură să producă efecte juridice, însă nu conţin nicio dispoziţie administrativă şi nici nu constituie titlu executoriu, trăsături esenţiale în lipsa cărora nu ne aflăm în prezenţa actului administrativ.

Or, operaţiunile administrative sunt activităţi ale autorităţilor publice efectuate în vederea îndeplinirii atribuţiilor conferite de lege, care nu produc ele însele efecte juridice. Acestea premerg şi pregătesc emiterea actului administrativ care va produce efecte juridice.

Este adevărat că instanţa a reţinut greşit termenul de 1 an în care poate fi cercetată legalitatea unui act administrativ, pe calea excepţiei de nelegalitate, aspect care va fi înlăturat, în considerarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate."

Deşi această reţinere a instanţei de fond nu este riguroasă, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este de natură a altera raţionamentul instanţei de fond care a condus la pronunţarea sentinţei recurate prin care s-a confirmat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate.

Judecătorul fondului a reţinut corect că se opune puterea de lucru judecat a soluţiei pronunţate prin sentinţa civilă a Tribunalului Olt nr. 182/09.03.2021, definitivă prin decizia nr. 1937/01.07.2021 a Curţii de Apel Craiova, care atestă că măsurile dispuse prin Nota Raport nr. x/22.10.2020 au fost duse la îndeplinire întocmai, verificarea legalităţii concursului pe calea acţiunii în anulare fiind finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, care împiedica iniţierea unui nou demers procesual de aceeaşi natură, în baza aceleiaşi Note Raport.

Prin această dezlegare, instanţa de fond a dat practic eficienţă juridică principiului de drept electa una via non datur recursus ad alterat, considerând că odată ce ai ales calea acţiunii în anulare, nu mai ai deschisă şi calea excepţiei de nelegalitate pentru aceleaşi motive. Competenta instanţei de contencios administrativ de a verifica pe calea excepţiei legalitatea unui act administrativ nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desfiinţarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială ce nu poate fi evitată prin invocarea excepţiei de nelegalitate".

Mai trebuie spus că excepţia de nelegalitate este inadmisibilă şi nu poate fi invocată în contextul în care partea justiţiabil are deschisă o cale specială prevăzută de lege.

Aşadar, în prezenta cauză, nu numai că există o cale prevăzută de legea specială, există şi o procedură care trebuie să fie urmată, anume dacă instituţia consideră că procedura era viciată, avea obligaţia să sesizeze instanţa de contencios, potrivit art. 38 din Ordinul MAI nr. 665/2008.

Pe de altă parte, excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare, din moment ce persoana pretins vătămată a ales pentru prima dată calea cererii în anulare întemeiată pe dispozitiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că devine incident şi principiul de drept electa una via, potrivit căruia, o dată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei, astfel că examinarea actului administrativ pe calea directă a acţiunii în anulare exclude posibilitatea controlului judecătoresc şi pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane interesate.

În cadrul cererii de recurs se mai susţine greşita admitere a primului capăt de cerere, respectiv acordarea despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a anulării Ordinului S/248/2016.

Astfel, se consideră că soluţia instanţei de fond este nelegală, deoarece prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3473/14.07.2020 nu s-a dispus anularea acestui act administrativ pe motive de nelegalitate, ci prin raportare la faptul că la data concursului erau aplicabile dispoziţiile Ordinului MAI nr. 665/2008.

Contrar celor menţionate de către recurenţi prin recursul formulat, prind decizia nr. 3473/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a anulat Ordinul S/248/2016 în considerarea faptului că era nelegal, adică încălca legea, mai exact, fusese emis în mod nelegal în baza Ordinului MAI nr. 177/2016 şi nu fusese urmată procedura de concurs în baza Ordinului MAI nr. 665/2008, adică cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

Repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestui ordin realizată de către instanţa supremă a fost analizată şi de către instanţa de fond, arătând că din cauza acestui ordin, nu a putut fi finalizată procedura de concurs prevăzută de Ordinul MAI nr. 665/2008 de ocupare a funcţiei de subofiţer tehnic principal în cadrul biroului de resurse umane, iar reclamanta, deşi a fost candidatul declarat admis nu a putut fi numită în funcţie, fiind privată de drepturile salariale acestei funcţii pagina nr. 19 par. 3. Înalta Curte a repus părţile în situaţia anterioară şi a respins ca prematură cererea subsemnatei de obligare a ISU Olt la validarea concursului la acel moment tocmai pentru că procedura prevăzută de Ordinul MAI nr. 665/2008 nu era finalizată.

Mai este util a reţine, cu privire la momentul de la care se nasc aceste drepturi, recurenţii invocând critici care contravin chiar dezlegărilor date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare din prezenta cauză, respectiv decizia nr. 3678/29.06.2023.

Această hotărâre care are autoritate de lucru judecat, dezlegările date sunt obligatorii nu doar pentru instanţa de trimitere (în speţă instanţa de fond) dar şi pentru părţi, stabilindu-se clar că nu s-a împlinit termenul de prescripţie al dreptului de a pretinde aceste despăgubiri în considerarea faptului că data de la care intimata -reclamantă aş fi putut lua cunoştinţă de prejudiciul creat este data la care în mod definitiv actul a fost anulat, respectiv la data de 14.07.2020, când prin decizia nr. 3473/2020 s-a anulat Ordinul S/248/2016.

Prin urmare, instanţa de rejudecare trebuia să respecte această dezlegare, nefiindu-i îngăduit a trage o altă concluzie, căci se opuneau prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Din aceleaşi raţiuni, în privinţa cuantumului acestui prejudiciu, instanţa a stabilit corect că prejudiciul material suferit de aceasta este reprezentat de diferenţa dintre contravaloarea drepturilor salariale aferente funcţiei de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane de care aceasta ar fi beneficiat în perioada 29.10.2017 - 14.08.2020 şi drepturile salariale aferente postului de personal contractual ocupat de care a beneficiat în această perioadă, acesta fiind prejudiciul material direct şi cert al emiterii Ordinului nr. S/248/22.12.2016 ce a blocat procedura finalizării concursului.

În susţinerea acestor motive de recurs nu se arată în concret în ce modalitate instanţa anterioară a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale ci se susţine că instanţa de fond a obligat în mod greşit recurenţii pârâţi să achite reclamantei prejudiciul material rezultat din emiterea nelegală a ordinului nr. S/248/2016.

Or, legat de acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod corect ca sunt îndeplinite toate aceste condiţii, pentru a fi antrenată răspunderea administrativ-patrimonială.

Prin decizia civilă nr. 3473/14.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis acţiunea reclamantei A. şi a dispus anularea Ordinului nr. S/248/22.12.2016 prin care a fost invalidat concursul la care a participat reclamanta, stabilindu-se astfel nelegalitatea acestui ordin.

Urmare a emiterii acestui act administrativ nelegal nu s-a putut finaliza procedura concursului de ocupare a funcţiei de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane, iar reclamanta deşi a fost candidatul declarat admis nu a putut fi numită în funcţie, fiind privată de drepturile salariale aferente acestei funcţii.

Cu privire la criticile privind cererea de obligare a ISU Olt la validarea concursului si emiterea dispoziţiei de încadrare în funcţia publică

Nu poate fi considerat întemeiat nici motivul de recurs prin care se afirmă încălcarea de către curtea de fond a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

S-a susţinut că reclamanta avea dreptul de a fi încadrată în funcţia de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de alt. 38 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, înlăturând refuzul justificat al ISU Olt de a emite actul administrativ de încadrare a reclamantei, atât timp cât concursul s-a desfăşurat cu nerespectarea prevederilor legale arătate pe larg în cuprinsul notei - raport 3074849 din data de 22.10.2020.

Instanţa de fond a analizat toată procedura de concurs reglementată de Ordinul MAI nr. 665/2008, şi a indicat clar, concret şi concis toate etapele de concurs reglementate de prevederile art. 34, art. 35, art. 32 alin. (1) din Anexa 2 la Ordinul MAI 665/2008, art. 31 din Anexa 2 la Ordinul MAI 665/2008, şi art. 38, din analiza cărora a concluzionat că procedura de concurs parcurge mai multe etape şi se finalizează prin emiterea actului administrativ, respectiv a ordinului/dispoziţiei de încadrare de către organul competent şi înştiinţarea candidatului declarat admis la concurs.

Totodată, a luat în considerare şi dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3678/29.06.2023 prin care s-a arătat că în urma soluţionării definitive a dosarului Tribunalului Olt nr. 1813/104/2020, instanţa de fond avea obligaţia de a ţine cont şi de puterea lucrului judecat a soluţiei pronunţate în acest dosar care se opune părţilor din prezenta cauză şi care atestă că măsurile dispuse prin Nota Raport nr. x/22.10.2020 au fost duse la îndeplinire şi efectele s-au produs, verificarea legalităţii pe calea acţiunii în anulare fiind dusă la îndeplinire prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, care împiedică iniţierea unui nou demers procesual în baza aceleiaşi note raport.

Contrar celor afirmate de către recurenţi, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 3678/2023 că Nota Raport nr. x/22.10.2020 şi-a încetat pe deplin efectele din momentul sesizării de către recurent a instanţei de contencios administrativ în cadrul dosarului nr. x/2020, unde a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 24.11.2016 privind consemnarea rezultatelor finale obţinute de către candidaţi la concursul din data de 23 noiembrie 2016 şi anularea tabelului din aceeaşi dată cu rezultatele finale obţinute la concurs de către candidaţi.

Având în vedere considerentele astfel reţinute, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursurilor promovate împotriva sentinţei nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum această cale de atac a fost susţinută prin motivele analizate în precedent.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea recurenţilor-pârâţi la a-i plăti recurentei-reclamante suma de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial, aşa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (fila x ds recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei nr. 582/2023 din 22 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii-pârâţi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, la plata sumei de 6.000 RON către recurenta-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 9 octombrie 2024.