Disciplinary liability of judges for out-of-time appeal admission: limits of judicial inspection review versus judicial independence

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se desfiinţeze Rezoluţia Inspectorului şef nr. C22-943 din 16.06.2022 comunicată la data de 17.06.2022 (prin email) prin care a fost respinsă plângerea reclamantului împotriva rezoluţie de clasare nr. 990/25.05.2022 dispusă în lucrarea 22-1512 din 25.05.2022 comunicată la data de 06.06.2022(data poştei) şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor şi pentru a fi constatate următoarele aspecte şi abateri disciplinare grave în activitatea magistraţilor judecători B. şi C. din cadrul Tribunalului Suceava, secţia I civilă care au soluţionat în complet colegial în apel ds. 2956/285/2020 (obiect îmbogăţire fără justă cauză) pronunţând d.c.899/07.09.2021 (redactată de B.) prin care,după ce au admis cererea de repunere în termenul de apel (adică au admis un apel peste termen), au anulat s.c.491/22.02.2021 pronunţată în dosarul cu nr. de mai sus şi au trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, urmând să se ia măsurile legale pentru sancţionarea disciplinară a acestora pentru abaterea disciplinară a exercitării funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, faptă prev. de art. 99 lit. t) rap. la art. 99 ind.l din Legea 303/2004 (statutul judecătorilor şi procurorilor), rep. cu modif. şi compl. ulterioare.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2311 din 06 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Calea extraordinară de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei a promovat recurs reclamantul, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sens în care, a invocat următoarele motive:

În fapt, judecătorul fondului nu a înţeles nimic din acţiunea introductivă, analizând pe 4 pagini şi concluzionând că reclamantul ar fi nemulţumit de soluţie pronunţată în ds. 2956/285/2020, aspect total fals şi aberant deoarece Inspecţia Judiciară nu are atribuţii şi nu poate pune în discuţii soluţiile pronunţate prin hotărâri judecătoreşti transformându-se într-o supra instanţă de control judiciar, soluţiile fiind supuse doar căilor legale de atac, ceea ce se şi întâmplă.

Susţine în continuare că, ceea ce a reclamat, este că în lipsa reclamantului (fără să fie legal citat la domiciliul procesual ales, fără să se apere) s-a admis un apel peste termen şi în timp ce deţine o hotărâre judecătorească definitivă, concomitent dosarul fiind în rejudecare.

De plano, arată că este de acord şi cunoaşte că inspecţia judiciară nu asigură controlul judiciar al hotărârilor şi nu se transformă într-o supra instanţă care este investită cu o cale suplimentară de atac neprevăzută de lege, dar reclamantul nu a solicitat acest lucru ci a invocat chestiuni de abateri disciplinare respectiv necitarea părtii la adresa indicată.

Se arată că recurentul-reclamant a avut calitatea de pârât în dosarul x/2020 în care Judecătoria Rădăuţi a pronunţat s.c.491/22.02.2021 comunicată părţilor litigante la data de 09.03.2021 prin poştă .

După epuizarea termenului de declarare a căii de atac, a conformat hotărârea precitată rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 13.04.2021.

Partea adversă D. a formulat către compartimentul arhivă a Judecătoriei Rădăuţi la data de 14.04.2021 cerere de comunicare a s.c.491/2021, compartimentul arhivă comunicându-i faptul că hotărârea 491/22.02.2021 i-a fost comunicată la data de 09.03.2021. Ulterior la data de 15.04.2021 D. a declarat apel peste termen împotriva s.c.491/2021.

Consideră recurentul că în urma cercetărilor ce se vor efectua prin intermediul inspectorului judiciar se va constata că se desprind elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate privind exercitarea funcţiei cu rea credinţă atunci când judecătorii încalcă cu ştiinţă normele de drept material şi procesual urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane, recte a subsemnatului (art. 99 lit. t) rap.la art. 99 ind. I alin. (1) dacă există intenţie şi eu cred că există, fie gravă neglijenţă dacă cele de mai sus s-au petrecut din culpă (art. 99 lit. t) rap.la art. 99 ind. I alin. (2).

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului şi, în consecinţă, menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca legală şi temeinic motivată.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 12 noiembrie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 9 octombrie 2024, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează să le respingă pentru considerentele ce vor succede:

Cu titlu prealabil, având în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în alte materii decât cât cea penală, în deplin acord cu orientarea jurisprudenţială stabilită de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin hotărârile pronunţate în Cauza Oleksandr Volkov contra Ucrainei - 2013, Cauza S Tato Marinho dos E. dos Santos contra Portugaliei - 2016 oi Cauza Ramos Nunes de Carvalho E Sa contra Portugaliei - 2016, trebuie precizat faptul că, în cele ce succed, vor fi analizate inclusiv criticile formulate din perspectiva netemeiniciei hotărârii atacate, prin încadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., considerându-se că, în realitate, susţinerile respective vizează, mai mult sau mai puţin explicit, aspecte de nelegalitate a hotărârii.

În contextul analizei argumentelor recurentului-reclamant, astfel cum au fost reiterate din acţiunea dedusă judecăţii, analizând recursul, din perspectiva criticilor de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se reţine, de asemenea, că argumentarea sentinţei recurate în cauză a fost concepută cu scopul de a se demonstra că susţinerile reclamantului nu pot conduce la desfiinţarea rezoluţiei contestate şi la trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, în condiţiile în care s-a dovedit că soluţia/soluţiile de clasare este corectă fiind susţinută de înscrisurile aflate la dosar, răspunzându-se tuturor susţinerilor reclamantului şi arătându-se raţiunea pentru care au fost înlăturate.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu pot fi analizate susţinerile recurentului care descriu parcursul judecării litigiului în precedenta etapă procesuală, şi nici cele care se referă la o situaţie de fapt diferită de cea care a fost reţinută de curtea de apel pe baza analizei probelor.

Instanţa de judecată este chemată să analizeze exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că legalitatea rezoluţiei/rezoluţiilor de clasare se verifică, în concret, în raport cu elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate.

În opinia recurentului, situaţia premisă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 constă în aspectele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, în fapt, prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru judecători în data de 6 mai 2022, sub nr. x, reclamantul a criticat modul în care a fost instrumentat dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Rădăuţi în calea de atac a apelului.

Concret, reclamantul a sesizat faptul că Tribunalul Suceava a repus partea adversă în termenul de apel, fără ca acesta să fi fost legal citat la domiciliul ales în calea de atac.

Prin rezoluţia emisă la 25.05.2022 în lucrarea nr. 22-2512 de către pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători s-a dispus clasarea sesizării formulate reclamant.

Împotriva rezoluţiei anterior menţionate, reclamantul a formulat plângere, iar prin rezoluţia inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare din 16.06.2022, emisă în lucrarea nr. C22-943, s-a dispus respingerea acesteia.

Judecătorul fondului a concluzionat că actele atacate sunt legale, criticile reclamantului neputând fi reţinute în solutionarea favorabilă a cererii de anulare a acestora cu motivarea că în realitate, ceea ce deduce petentul analizei Inspecţiei judiciare este tocmai soluţia instanţelor judecătoreşti.

Susţinerile şi criticile formulate nu au putut conduce la desfiinţarea rezoluţiei contestate şi la trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, în condiţiile în care s-a dovedit că soluţia de clasare este legală şi temeinică, raportat la documentaţia aflată la dosarul cauzei.

Opinia doctrinară expusă de recurent nu poate constitui nici ea reperul unei analize posibile în această etapă procesuală, pentru că nu constituie normă de drept material în sensul prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în mod corect autoritatea pârâtă, în urma verificărilor efectuate asupra aspectelor sesizate şi în limitele de competenţă conferite de lege, prin rezoluţia/rezoluţiile în litigiu, a reţinut inexistenţa indiciilor care să conducă la săvârşirea de către magistratul judecător verificat a acestei abateri, în condiţiile prezentate.

Faţă de criticile invocate de recurentul -reclamant vizând modul de soluţionare a demersului său judiciar, prin prisma soluţiei dispuse în cazul cererii de repunere în termen şi a eventualei nerespectări a normelor de procedură privind citarea acestuia în calea de atac, în mod judicios a subliniat judecătorul fondului că Inspecţia Judiciară nu îndeplineşte rolul unei suprainstanţe de control judiciar care să intervină în activitatea parchetelor sau instanţelor de judecată.

În contextul în care intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a avut la dispoziţie şi a analizat toată documentaţia, amploarea verificărilor şi metodele de verificare nu pot fi impuse de părţile litigante, fiind atributul exclusiv al inspectorului judiciar de a decide, în condiţiile legii, cu privire la probatoriul necesar a fi administrat pentru soluţionarea sesizărilor formulate în legătură cu pretinse abateri disciplinare.

Mai mult decât atât, împrejurarea că soluţia dispusă de către magistratul vizat nu a fost favorabilă reclamantului nu a putut fi apreciată ca o conduită necorespunzătoare a acestuia. Faptul că în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi reclamantul şi-ar fi ales domiciliul la avocatul său, nu justifică concluzia nelegalei citări la domiciliul său, căci o atare alegere nu poate produce efecte decât atunci când partea arată şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură (art. 158 C. proc. civ.), situaţie neregăsită în cauza amintită.

Nu în ultimul rând, inspectorul judiciar a arătat că, în ceea ce priveşte activitatea de judecată, analiza Inspecţiei Judiciare trebuie raportată la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, care statuează că hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, precum şi la dispoziţiile art. 46 alin. (2) teza finală din aceeaşi lege, conform cărora verificările efectuate trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat.

Câtă vreme aspectele rezultate din verificările prealabile efectuate şi de conţinutul abaterii disciplinare de la art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, precum şi de caracterizarea dată de legiuitor vinovăţiei în cele două forme sub care se poate săvârşi abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, autoritatea pârâtă a concluzionat în mod corect că nu poate fi dispusă declanşarea cercetării disciplinare, deoarece nu s-a probat existenţa vreunei încălcări a drepturilor procesuale ale reclamantului şi nici nu s-a identificat vreo greşeală a judecătorilor, care să poată fi caracterizată ca fiind evidentă şi neîndoielnică.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, astfel cum acesta a fost susţinut prin criticile analizate în precedent, urmând a se dispune, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., respingerea acestei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2311 din 06 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 9 octombrie 2024.