Revocation of non-bank financial institution license: judicial review limited to legality rather than proportionality of BNR sanctions

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2025

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată la data de 15 octombrie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea Garantare şi A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Banca Naţională a României, anularea Hotărârilor nr. 13/18.07.2024 şi nr. 14/16.09.2024 emise de pârâtă.

1. Decizia atacată încalcă condiţiile prevăzute de Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare (i) Condiţiile prevăzute de Legea nr. 93/2009 pentru radierea unei instituţii financiare nebancare

Din prevederile art. 59 din Legea nr. 93/2009, rezultă că măsura radierii este cea mai gravă dintre sancţiunile pe care le poate aplica BNR, aplicabilă pentru cele mai grave dintre încălcările la care face referire textul de lege.

În speţă, decizia atacată a fost emisă cu încălcarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 93/2009, condiţii ce trebuiau coroborate cu principiile fundamentale de drept administrativ, şi anume ale transparenţei administraţiei publice, al proporţionalităţii, încălcarea dreptului la un proces echitabil, motivarea actului administrativ.

ii) Încălcarea principiilor fundamentele de drept administrativ, evocate şi prin contestaţia depusă

Sub un prim aspect, reiterează faptul că BNR nu a analizat deloc criticile din cadrul contestaţiei cu privire la încălcarea principiilor fundamentale, ci s-a mărginit să amintească despre ele şi să decidă că nu sunt aplicabile în speţă.

Sub un al doilea aspect, actul administrativ atacat nu respectă principiul proporţionalităţii, un principiu fundamental în dreptul administrativ.

În speţă, odată cu evaluarea şi aplicarea sancţiunilor, BNR trebuia să respecte principiul proporţionalităţii, asigurându-se că sancţiunile sunt adecvate circumstanţelor şi nu depăşesc ceea ce este necesar pentru a restabili conformitatea şi a preveni riscurile sistemice.

Aplicabilitatea acestui principiu în speţă constă în faptul că BNR trebuie să se asigure că sancţiunile aplicate sunt proporţionale cu gravitatea încălcării şi impactul acesteia asupra pieţei financiare, întrucât art. 59 alin. (2) din Legea 93/2009 prevede sancţiuni alternative şi etapizarea măsurilor.

Sub un al treilea aspect, dreptul la un proces echitabil în mod cert nu vizează exclusiv procedurile judiciare. Autoritatea a încălcat acest drept fundamental al contestatoarei, întrucât nu i s-a respectat dreptul de a fi ascultată în mod echitabil şi nici nu a avut posibilitatea de a participa activ în procesul decizional.

Sub un al patrulea aspect, contrar susţinerilor pârâtei, nemotivarea actului administrativ este vădită, atât privind hotărârea nr. 13 cât şi nr. 14, care nu face altceva decât să treacă în revistă faptele reclamate.

Privitor la motivarea actului administrativ individual, pârâta se apără prin aceea că, în cadrul Deciziei nr. 13 se regăsesc dispoziţiile legale cât şi referiri cu privire la fapte. În realitate, acest act este departe de a satisface cerinţele legale privind motivarea actului administrativ.

Mai mult, răspunsul BNR la plângerea prealabilă a contestatoarei nu cuprinde considerentele pentru care i-a fost respinsă contestaţia, ci se mărgineşte doar să amintească aspectele criticate de aceasta şi ulterior să concluzioneze că e atributul lor suprem să decidă radierea, fără vreo justificare pertinentă. Astfel, emitentul actului administrativ atacat nici nu a încercat să răspundă la criticile de nelegalitate invocate în cuprinsul plângerii prealabile.

2. Nelegalitatea măsurii radierii

Potrivit Deciziei atacate se menţionează nu mai puţin de 7 motive pentru care BNR a decis radierea contestatoarei şi interzicerea activităţii de creditare, iar prin răspunsul la contestaţie nu suplineşte raţionamentul deciziei emisă anterior, ci doar subliniază puterea discreţionară de apreciere.

i) Neîndeplinirea cerinţelor speciale privind experienţa profesională, cunoştinţele teoretice şi practice adecvate cu privire la activităţile desfăşurate de Societate, de către membrii consiliului de administraţie

Cu privire la prima faptă reţinută de BNR, precizează că societatea a procedat, imediat după semnalarea acestei neconformităţi de către BNR, la demararea unui proces de identificare si recrutare a candidaţilor pentru funcţia de membri ai consiliului de administraţiei şi a remediat acest aspect.

Ca urmare a concluziilor transmise prin Raportul de supraveghere BNR nr. x/01.02.2024, a fost modificat actul constitutiv al Societăţii în data de 04.03.2024, prin schimbarea membrilor Consiliului de Administraţie şi a Directorului General al Societăţii. Actul constitutiv actualizat a fost comunicat în adresa cu nr. x/26.04.2024, şi transmis în format electronic în data de 26.04.2024 către BNR, ulterior înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului.

Astfel, începând cu data de 04.03.2024, anterior deciziei de radiere. Societatea a îndeplinit toate cerinţele cu privire la experienţa profesională a conducătorilor şi membrilor Consiliului de Administraţie, aplicabile în cadrul unor instituţii financiare supuse supravegherii BNR.

ii) Netransmiterea către banca centrală a raportărilor prudenţiale aferente datei de 30.09.2023

În legătură cu lipsa raportărilor aferente datei de 30.09.2023, privind situaţia indicatorilor privind criteriile de înscriere în Registrul special, nivelul şi componenţa fondurilor proprii, indicatorului de solvabilitate, expunerile mari, situaţia indicatorului de lichiditate imediată, volumul creditelor nou-acordate, această situaţie s-a datorat unor probleme tehnice independente de Societate, întâmpinate în urma unui update al softului utilizat pentru generarea documentelor contabile care trebuiau transmise către BNR în data de 25.10.2023, problema fiind semnalată cu promptitudine angajaţilor BNR care i-au oferit o posibilitate de rezolvare ulterioară prin deschiderea unei ferestre de corecţie pentru raportare.

Societatea a acţionat imediat şi a dispus toate diligentele în vederea remedierii problemei. Ulterior, Societatea a solicitat în mai multe rânduri reprezentanţilor BNR deschiderea unei ferestrei de corecţie pentru a se putea transmite raportarea respectivă, dar în data de 26.10.2023 a primit răspuns din partea BNR că nu se mai poate face fereastra respectivă urmând a se raporta împreună cu următoarea raportare trimestrială la data de 25.01.2024.

Astfel, în data de 25.01.2024, Societatea a putut transmite atât raportările prudenţiale aferente datei de 31.12.2023 cât şi pe cele aferente 30.09.2023.

Prin răspunsul la contestaţie BNR susţine că nu se admite nicio prelungire a termenului, cu toate că reprezentanţii instituţiei i-au asigurat că nu va fi o problemă să raporteze ulterior.

iii) Înregistrarea eronată a unor împrumuturi primite de la acţionari în formularul de raportare a nivelurilor fondurilor proprii pe rândul aferent împrumuturilor subordonate, fără ca acestea să îndeplinească criteriile unui împrumut subordonat

Sumele menţionate ca împrumuturi primite de la acţionari au reprezentat subscrieri la majorările la capitalului social al Societăţii din iunie 2023, iulie 2023, respectiv aprilie 2024.

Aceste sume au fost înregistrate eronat în contul 3581 (împrumuturi primite de la acţionari), fiind ulterior corectate şi înregistrate corect în contul 508 (Acţionari sau asociaţi). A ataşat hotărârile AGEA nr. 5/07.06.2023, nr. 6/12.07.2023 şi nr. 1/04.03.2024 şi notele contabile privind înregistrarea în evidenţele contabile a acestei operaţiuni.

iv) Transmiterea cu întârziere la autoritatea de supraveghere a normelor interne care reglementează activitatea desfăşurată şi fără să fie adaptate reglementărilor în vigoare emise de banca centrală în acest domeniu;

Societatea a început activitatea de creditare în data de 14 februarie 2023, aşa cum a fost transmisă şi notificarea către BNR, iar, din data de 16.06.2023, Societatea a fost înscrisă in Registrul Special. Normele interne, regulamentul de organizare şi funcţionare au fost transmise către BNR cu ocazia acţiunii de supraveghere din 25.09.2023.

Deşi a comunicat constant în această perioadă, niciodată nu au solicitat sau să facă vreo menţiune la regulament, acesta fiind permanent la sediul societăţii. Dovada că imediat ce acesta a fost solicitat de reprezentantul BNR, i-a fost pus la dispoziţie, acesta neavând nicio obiecţie referitor la acest lucru sau la conţinutul documentului.

Cu toate acestea nu apreciază justificată măsura radierii pentru comunicarea cu întârziere, fiind vădit disproporţionată fapta faţă de măsura dispusă.

v) Inexistenţa la dosarele de credit, luate în eşantion, a unor analize asupra modului de îndeplinire a criteriilor privind eligibilitatea/bonitatea clienţilor, a încadrării acestora în grade de risc

În ceea ce priveşte analizarea şi îndeplinirea criteriilor privind eligibilitatea/bonitatea clienţilor, Societatea clasifică clienţii pe categorii/grade de risc, calculând un punctaj pentru încadrarea în clase de risc, aşa cum sunt ele menţionate în Normele de creditare persoane fizice 2023.

Dosarele de credit însoţite de documentele corespunzătoare care au fost solicitate în cadrul acţiunii de control desfăşurată de BNR în perioada 25.09.2023 - 29.09.223, au fost emise în perioada 14.02.2023-05.07.2023.

După notificarea de înscriere în Registrul special IFN, Societatea a depus toate eforturile pentru a se adapta sistemul informatic la cerinţele legale privind creditarea şi a implementat modificările în sistemul software intern după data de 01.08.2023 când a trecut în Registrul special IFN.

BNR în mod greşit pune semnul egal între realizarea analizei mai sus evocate manual şi lipsa acestei analize cu desăvârşire, ceea ce nu este cazul în speţă. Mai mult decât atât, acest tip de deficienţă semnalată de reprezentanţii BNR a fost remediată de Societate prin implementarea sistemului informatic de analiză.

vi) Inexistenţa la dosarul de credit, în cazul unor debitori, a adeverinţei de venit şi extrasului de cont, precum şi inadvertenţe în ceea ce priveşte veniturile obţinute în cazul unui debitor, potrivit bazei de date ANAF

În cazul contractului de credit nr. x/05.07.2023, extrasul de cont menţionat în cererea de credit aparţine coplătitorului, care are calitatea de soţ al debitoarei. Imobilul ce a reprezentat garanţia imobiliară în acest contract este un bun comun al celor doi proprietari (soţ-soţie). În analiza privind îndeplinirea criteriilor, s-a ţinut cont atât de veniturile obţinute de debitoare în România, cât şi de veniturile din străinătate ale coplătitorului (soţul debitoarei). Adeverinţele de venit au fost considerate ca document suplimentar, în cazul în care nu avea confirmarea unor venituri salariale în rezultatul interogării la ANAF.

Aşa cum a explicat reprezentanţilor BNR, prin contractul de credit nr. x/05.07.2023 Societatea a refinanţat un împrumut de la alt IFN care acordase în aceleaşi condiţii împrumutul cu venituri din afara ţării.

vii) Desfăşurarea unei activităţi care nu era inclusă în obiectul de activitate (specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF pentru care cadrul normativ în vigoare prevede obligativitatea deţinerii unei autorizaţii)

În ceea ce priveşte scrisorile de garanţie pentru participarea cu ofertă la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică cu seriile GC 160523/16.05.2023, GC 220523/22.05.2023, respectiv GC 290523/29.05.2023, menţionează faptul că Societatea a emis încheierea de rectificare din data de 29.05.2023, document care a fost pus la dispoziţia reprezentanţilor BNR. În acest document se face referire expresă la termenul de scrisoare de garanţie, eliminându-se astfel orice dubiu cu privire la încadrarea Scrisorilor de Garanţie ca un alt tip de produs (i.e. poliţă de asigurare). Dovada este şi faptul că îndreptarea de eroare a fost comunicată beneficiarului scrisorii de garanţie in 29.05.2023 şi acceptată de acesta.

Prin încheierea de rectificare din data de 29.05.2023, inadvertenţele datorate unor erori materiale şi informatice din Scrisorile de Garanţie au fost remediate, denumirea Societăţii a fost completată şi au fost aduse clarificări privind terminologia utilizată.

De asemenea, emiterea acestor Scrisori de Garanţie s-a efectuat în perioada în care în actul constitutiv Societatea avea înscrisă ca activitate secundară "emiterea de garanţii şi asumare de angajamente", această activitate fiind eliminată prin Hotărârea AGEA Societăţii din data de 07.06.2023, înregistrata la ONRC în data de 09.06.2023. Acest lucru a fost reţinut şi în Raportul de supraveghere BNR nr. x/01.02.2024 care menţionează expres că "Ulterior, instituţia financiară nebancară verificată a procedat ia eliminarea acestei activităţi din obiectul de activitate, documentaţia completă fiind transmisă Băncii Naţionale a României cu adresa înregistrată sub nr. x/12.06.2023."

Astfel, intenţia Societăţii a fost de a emite scrisori de garanţie conform obiectului de activitate autorizat al Societăţii la data emiterii Scrisorilor de Garanţie şi nu de a desfăşura vreo altă activitate neautorizată. Este regretabil faptul că erorile materiale incluse în forma iniţială a Scrisorilor de Garanţie au condus la concluziile reprezentaţilor BNR că Societatea a desfăşurat o activitate specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea prezentei cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi oricare alte dispoziţii la care a făcut referire la prezenta cerere.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Banca Naţională a României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

I. Considerente faţă de încercarea petentei de a induce instanţa în eroare

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, petenta face afirmaţii tendenţioase privind autoritatea de supraveghere şi susţineri neconforme cu realitatea, care denotă fie necunoaşterea cadrului normativ şi a jurisprudenţei în materie, fie încercarea de a induce instanţa în eroare. Astfel, petenta invocă nerespectarea de către BNR a termenului de 30 de zile pentru soluţionarea contestaţiei, care, potrivit jurisprudenţei unitare a instanţei supreme, este un termen de recomandare.

Cu privire la afirmaţia petentei referitoare la încălcarea principiului transparenţei administraţiei publice şi a dreptului la un proces echitabil, acestea reprezintă simple alegaţii nefondate. Petenta ignoră faptul că principiul transparenţei administraţie publice se aplică, în principal, obligaţiei autorităţilor publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, nefiind aplicabil activităţii de control/verificare.

Petentei nu i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, acesta fiind valorificat prin controlul de legalitate exercitat în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, rămânându-i în sarcină să probeze inexistenţa faptelor reţinute.

Referitor la experienţă, petenta afirmă în cererea de chemare în judecată că şi-a început activitatea de creditare la 14 februarie 2023 şi că în primele 12 luni de activitate a analizat "peste 23.000 de cereri de credit, din care peste 1500 cereri de credit aprobate în primul an de la lansare, de unde se poate trage concluzia logică potrivit căreia deţinem experienţa necesară desfăşurării activităţii pentru care am fost autorizaţi".

Apreciază că această afirmaţie este lipsită de pertinenţă şi nu poate fi reţinută ca temeinică, având în vedere că, astfel cum s-a reţinut prin Raportul de supraveghere (pagina 6), cei trei membri ai consiliului de administraţie ai petentei nu îndeplineau cerinţele speciale privind experienţa profesională, cunoştinţele teoretice şi practice adecvate cu privire la activităţile desfăşurate. De altfel, petenta recunoaşte aspectul constatat de către BNR, având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, afirmă că după semnalarea acestei neconformităţi a procedat la schimbarea membrilor consiliului de administraţie. Menţionează că, în cazul noilor administratori, până la data radierii, petenta nu a transmis BNR documentaţia completă necesară evaluării îndeplinirii cerinţelor impuse membrilor consiliului de administraţie.

De asemenea, o altă încercare de a induce instanţa în eroare o reprezintă critica petentei cu privire la termenul în care banca centrală i-a aplicat sancţiunea radierii. În susţinerea faptului că BNR ar fi aşteptat 400 de zile ca să aplice sancţiunea, petenta calculează 400 de zile prin raportare doar la una dintre faptele pentru care a fost sancţionată, neluând în considerare faptul că Raportul de supraveghere este finalizat în luna februarie 2024 şi că sancţiunea radierii s-a aplicat în considerarea multitudinii şi gravităţii faptelor reţinute, nevizând nicidecum o singură faptă. Totodată, chiar petenta menţionează, în primul paragraf al paginii 3 din cererea de chemare în judecată, că a transmis "actul constitutiv actualizat către BNR prin adresa cu nr. x/26.04.2024". Prin urmare, Garantare şi A. S.A. consideră că a remediat în luna aprilie 2024 una dintre faptele grave care i-au fost imputate, dar acuză banca centrală că i-a aplicat sancţiunea radierii în luna iulie 2024, după ce "a aşteptat 400 de zile".

În continuare, petenta face afirmaţii tendenţioase la adresa autorităţii de supraveghere, acuzând banca centrală de faptul că decizia de radiere ar fi avut scopul de a favoriza o altă instituţie financiară nebancară, care în luna aprilie 2024 şi-a schimbat denumirea, noua denumire fiind aceeaşi cu denumirea comercială utilizată de petentă, respectiv B.. Prin astfel de afirmaţii vădit neîntemeiate, contestatoarea dă dovadă de necunoaşterea cadrului normativ în materia proprietăţii industriale, nesocotind faptul că riscul de confuzie între denumirea sa şi denumirea altor persoane juridice care comercializează servicii şi produse similare ar fi putut fi evitat prin înregistrarea mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, lipsind orice prerogative ale BNR cu privire la orice analiză asupra unor asemenea aspecte.

II. Considerente legate de motivele de nelegalitate invocate de petentă

Petenta invocă următoarele motive de nelegalitate: (i) încălcarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 93/2009, (ii) încălcarea principiilor fundamentale de drept administrativ invocate prin contestaţia depusă, (iii) nelegalitatea măsurii radierii faţă de remedierea ulterioară a încălcărilor/deficienţelor constatate.

(i) Netemeinicia susţinerilor petentei referitoare la încălcarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare

Petenta dă dovadă de o cunoaştere superficială a legii chiar de la primul motiv de nelegalitate formulat, susţinând că decizia atacată încalcă condiţiile prevăzute de art. 59 din Legea nr. 93/2009. Or, dispoziţiile invocate nu prevăd condiţii, ci faptele pentru care banca centrală poate sancţiona instituţiile financiare nebancare şi sancţiunile pe care BNR le poate aplica. În continuare, nu argumentează în niciun fel raţionamentul său ori care sunt presupusele condiţii încălcate prin hotărârea atacată, limitându-se la alegaţia că radierea este cea mai gravă sancţiune care i se putea aplica.

Contrar celor afirmate de petentă, art. 59 din Legea nr. 93/2009 nu prevede etapizarea sancţiunilor aplicate instituţiilor financiare nebancare, banca centrală fiind abilitată să aplice sancţiunea pe care o consideră adecvată, în raport de faptele constatate, de multitudinea şi de gravitatea încălcărilor constatate.

Astfel, petenta a săvârşit numeroase fapte pe care le recunoaşte în cererea introductivă, respectiv: nerespectarea cerinţelor speciale privind experienţa profesională şi cunoştinţele adecvate în ceea ce îi priveşte pe membrii consiliului de administraţie; înregistrarea eronată a unor împrumuturi primite de la acţionari, neefectuarea unor analize asupra modului de îndeplinire a criteriilor privind eligibilitatea/bonitatea clienţilor, a încadrării acestora în grade de risc; netransmiterea la banca centrală a raportările prudenţiale aferente datei de 30.09.2023; desfăşurarea unei activităţi care nu era inclusă în obiectul de activitate, specifică entităţilor reglementate şi autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru care cadrul normativ în vigoare prevede obligativitatea deţinerii unei autorizaţii şi altele, analizate pe larg în cuprinsul hotărârilor atacate.

(ii) Netemeinicia susţinerilor petentei privind încălcarea principiilor fundamentale de drept administrativ

A. Considerente legate de principiul transparenţei în administraţia publică

Prin hotărârea de soluţionare a contestaţiei, Consiliul de administraţie al BNR a analizat criticile formulate de Garantare şi A. S.A. cu privire la încălcarea principiilor fundamentale de drept administrativ şi a reţinut, în mod corect, că o parte dintre principiile invocate nu sunt aplicabile în speţă.

Criticile formulate de către petentă sunt neîntemeiate, prin hotărârea de soluţionare a contestaţiei Consiliul de administraţie reţinând, în mod corect, că hotărârea de radiere este motivată în fapt şi în drept.

În cuprinsul hotărârii de radiere sunt prezentate, în mod detaliat, prevederile actelor normative nerespectate (pag. 1-2) şi sunt descrise faptele (pag. 2), menţionându-se că acestea intră sub incidenţa art. 59 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 93/2009. De asemenea, în cuprinsul hotărârii atacate se face trimitere la Raportul de supraveghere prin care au fost constatate abaterile, în care sunt prezentate amănunţit toate încălcările săvârşite. În acest sens, săvârşirea unor fapte dintre cele prevăzute la lit. a)-c) ale art. 59 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, confirmă competenţa BNR de a aplica oricare dintre sancţiunile stabilite de alin. (2).

B. Considerente legate de respectarea principiului proporţionalităţii

În raport de cadrul normativ incident şi de faptele menţionate în hotărârea contestată, evaluarea gravităţii abaterilor de la disciplina financiară, respectiv a impactului potenţial al acestora, precum şi individualizarea sancţiunilor aplicate, în raport cu circumstanţele faptelor săvârşite şi constatate de personalul împuternicit al BNR, sunt atributele exclusive ale băncii centrale în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudenţială a instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul special.

În prezenta cauză, proporţionalitatea trebuie analizată din perspectiva multitudinii şi gravităţii faptelor pentru care s-a aplicat sancţiunea. În speţă, este pus în balanţă interesul personal al petentei de a relua activitatea de creditare şi interesul public de a aborda prudent stabilitatea financiară.

Chiar dacă este de netăgăduit că faptele săvârşite sunt grave şi numeroase, petenta apreciază, în mod eronat, că faptele reţinute în sarcina sa nu ar fi în măsură să atragă sancţiunea radierii, substituindu-se astfel autorităţii de supraveghere.

În acelaşi raport de supraveghere s-a consemnat că deficienţele constatate concură la crearea premiselor apariţiei unui risc juridic şi reputaţional semnificativ, cu potenţial de a induce un impact negativ asupra pieţei instituţiilor financiare nebancare şi la o percepţie nefavorabilă a publicului faţă de aceasta, respectiv faţă de autoritatea de monitorizare şi supraveghere.

Referitor la faptele reţinute prin hotărârea atacată, atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în contestaţie, petenta nu contestă existenţa faptelor, din moment ce invocă în apărarea sa diferite circumstanţe care au condus la producerea faptelor, şi afirmă că a întreprins o serie de măsuri pentru a se conforma cerinţelor reprezentanţilor BNR.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei cu privire la etapizarea măsurilor, aceasta nu are fundament în cadrul normativ incident.

C. Considerente legate de respectarea dreptului la un proces echitabil

Petenta reia acuzaţiile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil de către autoritatea de supraveghere.

Alegaţiile petentei ignoră tocmai prevederile art. 59 alin. (6) teza finală din Legea nr. 93/2009 şi dispoziţiile art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006.

D. Considerente legate de motivarea hotărârilor atacate

Garantare şi A. S.A. apreciază, în mod eronat, că hotărârile atacate sunt nemotivate.

Hotărârea de radiere atacată prezintă detaliat încălcările săvârşite de petentă şi temeiurile de drept reţinute, iar, prin contestaţia formulată şi prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea încearcă să aducă o serie de argumente justificative pentru faptele imputate, susţinând, în esenţă, că acestea au fost remediate. Faţă de aceste aspecte, se poate observa că petenta are cunoştinţă de încălcările care îi sunt imputate şi nu se poate reţine că hotărârile atacate nu sunt motivate în fapt, sens în care ar fi imposibilă exercitarea unui control de legalitate.

Contrar susţinerilor din cererea de chemare în judecată, conform cărora răspunsul BNR la plângerea prealabilă nu cuprinde considerentele pentru care a fost respinsă contestaţia, din analiza hotărârii BNR de soluţionare a contestaţie se poate observa că aceasta cuprinde argumente pentru fiecare motiv de nelegalitate invocat de către petentă şi pentru fiecare faptă care i-a fost imputată acesteia.

(iii) Netemeinicia argumentelor petentei cu privire la nelegalitatea măsurii radierii faţă de remedierea ulterioară a încălcărilor/deficienţelor constatate

Deşi recunoaşte că în hotărârile atacate există "nu mai puţin de 7 motive pentru care BNR a decis radierea", petenta critică puterea de apreciere a autorităţii de supraveghere.

La paginile 10-14 din cererea de chemare în judecată sunt redate încălcările reţinute şi motivele pentru care Garantare şi A. S.A. apreciază că aceste fapte nu erau de natură să atragă aplicarea sancţiunii radierii, faţă de care prezintă propria analiză în continuare.

1. Neîndeplinirea cerinţelor speciale privind experienţa profesională, cunoştinţele teoretice şi practice adecvate cu privire la activităţile desfăşurate de societate de către membrii consiliului de administraţie

Petenta susţine, prin cererea de chemare în judecată, că "urmare a concluziilor transmise prin Raportul de supraveghere BNR nr. x/01.02.2024, a fost modificat actul constitutiv al Societăţii în data de 04.03.2024, prin schimbarea membrilor Consiliului de administraţie […]". Or, astfel de afirmaţii şi demersuri nu pot reprezenta decât o recunoaştere a faptei de către petentă.

Afirmaţiile petentei potrivit cărora, începând cu data de 04.03.2024, "societatea a îndeplinit toate cerinţele cu privire la experienţa profesională a conducătorilor şi membrilor Consiliului de Administraţie", nu se susţin, întrucât adresa nr. x/26.04.2024, prin care au fost comunicate modificările, nu conţinea documentaţia completă, lipsind hotărârea organului statutar privind modificarea menţionată şi CV-urile noilor membri ai consiliului de administraţie, înscrisuri esenţiale şi obligatorii în vederea evaluării la acel moment a acestora.

Precizează că hotărârea organului statutar nu a fost transmisă BNR până la data radierii petentei, iar CV-urile au fost comunicate băncii centrale ca anexe la contestaţia transmisă BNR în data de 06.08.2024. Aşadar, BNR nu s-a putut pronunţa cu privire la adecvarea noilor administratori, iar concluzia că "societatea a îndeplinit toate cerinţele cu privire la experienţa profesională a conducătorilor şi membrilor Consiliului de Administraţie" nu poate fi temeinică, ci doar o simplă apreciere.

2. Netransmiterea către banca centrală a raportărilor prudenţiale aferente datei de 30.09.2023

Cu privire la netransmiterea raportărilor prudenţiale aferente datei de 30.09.2023, atât în contestaţie, cât şi în cererea de chemare în judecată, petenta recunoaşte fapta, invocând anumite probleme tehnice. Precizează că Regulamentul BNR nr. 20/2009, în ceea ce priveşte termenele de raportare ale indicatorilor de prudenţă, nu stipulează posibilitatea transmiterii cu întârziere a acestora, indiferent de ce situaţii pot apărea. Astfel, data de 25 a lunii următoare datei de raportare este limita superioară a unui interval maximal, raportarea putând fi efectuată în oricare dintre zilele între sfârşitul lunii de raportare şi termenul maxim. Petenta recunoaşte, prin cererea de chemare în judecată (pagina 3), că nu a transmis raportarea aferentă datei de 30.09.2023 anterior datei de 25.10.2023, ci după exact 3 luni de la expirarea termenului maximal, respectiv în data de 25.01.2024.

3. Înregistrarea eronată a unor împrumuturi primite de la acţionari în formularul de raportare a nivelului fondurilor proprii pe rândul aferent împrumuturilor subordonate, fără ca acestea să îndeplinească criteriile unui împrumut subordonat

Prin susţinerile din cererea de chemare în judecată, contestatoarea recunoaşte înregistrarea eronată, însă apreciază că diminuarea nivelului fondurilor proprii cu sumele înregistrate în mod eronat nu prezintă relevanţă, deoarece această diminuare nu a condus la nerespectarea limitelor reglementate.

În Raportul de supraveghere se menţionează în mod expres (pagina 7) că nu au fost respectate prevederile art. 63 şi ale art. 64 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, articole care reglementează modalitatea de determinare a nivelului fondurilor proprii. Astfel cum se argumentează şi în hotărârea de soluţionare a contestaţiei, această deficienţă are asociat un factor de risc ridicat la adresa activităţii entităţii, întrucât nivelul fondurilor proprii stă la baza determinării indicatorilor de prudenţă.

4. Transmiterea cu întârziere către BNR a normelor interne care reglementează activitatea desfăşurată şi fără ca acestea să fie adaptate reglementărilor în vigoare emise de banca centrală în acest domeniu

În condiţiile în care contestatoarea a fost înştiinţată de BNR cu privire la înscrierea în Registrul special prin adresa nr. x/19.06.2023 (primită, sub semnătură, în data de 26.06.2023), petenta avea obligaţia de a transmite normele interne în termenul legal, anterior indicat, şi nu după 3 luni, cu ocazia/ca urmare a acţiunii de supraveghere. Astfel, este lipsit de echivoc că petenta recunoaşte că normele sale interne nu au fost transmise către BNR în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, arată că prin Raportul de supraveghere s-a reţinut că din analiza normelor interne a rezultat că petenta nu are un cadru de reglementare intern adaptat reglementărilor în vigoare emise de banca centrală. Astfel, în Raportul de supraveghere s-a consemnat că petenta a întocmit "Norme interne privind clasificarea creditelor, constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit la Garantare şi A. S.A. (aprobate prin Decizia CA nr. 3 din data de 29.03.2023)" în baza prevederilor Regulamentului BNR nr. 5/2012 privind clasificarea creditelor şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil entităţilor supravegheate de Banca Naţională a României, altele decât instituţiile de credit, care a fost abrogat odată cu aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate din data de 01.01.2023.

Petenta recunoaşte, în cadrul contestaţiei adresate BNR (pagina 5, ultimul paragraf din contestaţie), şi faptul că normele sale nu erau adaptate reglementărilor în vigoare.

5. Inexistenţa în dosarele de credit, luate în eşantion, a unor analize asupra modului de îndeplinire a criteriilor privind eligibilitatea/bonitatea clienţilor şi a încadrării acestora în grade de risc

Atât în contestaţie, cât şi în cererea de chemare în judecată, petenta afirmă că "acest tip de deficienţă semnalată de reprezentanţii BNR a fost remediată de Societate prin implementarea sistemului informatic de analiză". Se observă că şi în acest caz se recunoaşte fapta, iar pretinsa remediere a intervenit ulterior constatării faptei de către banca centrală.

6. Inexistenţa în dosarul de credit, în cazul unor debitori, a adeverinţei de venit şi a extrasului de cont, precum şi la constatarea unor inadvertenţe în ceea ce priveşte veniturile obţinute în cazul unui debitor, potrivit bazei de date ANAF

În Raportul de supraveghere s-a consemnat că în dosarul de credit analizat nu au fost regăsite adeverinţa de venit şi extrasul de cont ale clientului (documente prevăzute ca fiind necesare în Normele interne privind activitatea de creditare - persoane fizice desfăşurată de Garantare şi A., precum şi existenţa unor inadvertenţe în ceea ce priveşte veniturile unui debitor.

Şi în acest caz, prin argumentele din contestaţie şi cererea de chemare în judecată, petenta îşi recunoaşte fapta, încercând să aducă justificări cu privire la modul în care a procedat în cazul contractului de credit, afirmând în acest sens că "adeverinţele de venit au fost considerate ca document suplimentar […]".

7. Desfăşurarea unei activităţi care nu era inclusă în obiectul de activitate (specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF pentru care cadrul normativ în vigoare prevede obligativitatea deţinerii unei autorizaţii)

În Raportul de supraveghere s-a reţinut că petenta a încheiat trei "Poliţe de garanţie […]", în cuprinsul cărora se utilizează termenii "asigurat", "asigurator", "poliţă de asigurare" şi alţi termeni specifici activităţilor desfăşurate de entităţi reglementate şi autorizate de ASF. Astfel, pe baza celor constatate echipa de supraveghere s-a reţinut că contestatoarea a desfăşurat activitate specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF pentru care cadrul normativ în vigoare prevede obligativitatea deţinerii unei autorizaţii.

Petenta nu neagă aspectele anterior menţionate, nici în cadrul contestaţiei, şi nici în cererea de chemare în judecată, ci doar afirmă că, prin încheierea de rectificare din data de 29.05.2023, societatea a rectificat inadvertenţele de terminologie utilizate în cadrul poliţelor.

Cu toate acestea, precizează că respectiva activitate de garantare s-a desfăşurat în baza Normei interne privind activitatea de garantare - persoane juridice, aprobată prin Hotărârea CA nr. 3/29.03.2023, unde se foloseşte aceeaşi terminologie specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF.

Astfel, această stare de fapt contrazice argumentul petentei conform căruia aspectul semnalat reprezintă doar erori materiale "incluse în forma iniţială a Scrisorilor de Garanţie" şi că "intenţia Societăţii a fost de a emite scrisori de garanţie conform obiectului de activitate autorizat al societăţii".

Totodată, afirmaţiile petentei din contestaţie, conform cărora "măsurile luate de Societate care a rectificat în scurt timp Scrisorile de Garanţie...", sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât documentul în cauză, încheierea de rectificare, nu a fost pus la dispoziţia echipei în perioada derulării acţiunii de supraveghere.

Având în vedere multitudinea şi gravitatea deficienţelor constatate, radierea petentei din Registrul general şi din Registrul special Instituţii Financiare Nebancare reprezintă o sancţiune legală, adecvată şi proporţională.

La data de 17.12.2024, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor formulate în cauză de pârâtă, şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

La data 20.05.2025, intimata a depus note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Părţile au depus la dosar înscrisuri.

De asemenea, au fost depuse la dosar hotărârile contestate şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestora.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în raport de motivele în fapt şi în drept formulate, precum şi de probele administrate în cauză şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestatoarea Garantare şi A. S.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 60 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare şi art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, anularea Hotărârii Consiliului de administraţie al BNR nr. 13 din data de 18.07.2024 ("hotărârea de radiere") şi a Hotărârii Consiliului de administraţie al BNR nr. 14/16.09.2024 prin care s-a respins contestaţia petentei împotriva hotărârii de radiere ("hotărârea de soluţionare a contestaţiei").

Înalta Curte constată că intimata BNR a reţinut incidenţa prevederilor art. 58, coroborate cu cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) lit. e), raportat la art. 59 alin. (6) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare cu modificările şi completările ulterioare, pentru faptele săvârşite de către Garantare şi A. S.A., fiindu-i imputate acestei societăţi încălcări ale următoarelor prevederi:

- Neîndeplinirea cerinţelor speciale privind experienţa profesională, cunoştinţele teoretice şi practice adecvate cu privire la activităţile desfăşurate de instituţia financiară nebancară de către membrii consiliului de administraţie;

- Netransmiterea către banca centrală a raportărilor prudenţiale aferente datei de 30.09.2023;

- Înregistrarea eronată a unor împrumuturi primite de la acţionari în formularul de raportare a nivelurilor fondurilor proprii pe rândul aferent împrumuturilor subordonate, fără ca acestea să îndeplinească criteriile unui împrumut subordonat;

- Transmiterea cu întârziere la autoritatea de supraveghere a normelor interne care reglementează activitatea desfăşurată şi fără să fie adaptate reglementărilor în vigoare emise de banca centrală în acest domeniu;

- Inexistenţa la dosarele de credit, luate în eşantion, a unor analize asupra modului de îndeplinire a criteriilor privind eligibilitatea/bonitatea clienţilor, a încadrării acestora în grade de risc;

- Inexistenţa la dosarul de credit, în cazul unor debitori, a adeverinţei de venit şi extrasului de cont, precum şi inadvertenţe în ceea ce priveşte veniturile obţinute în cazul unui debitor, potrivit bazei de date ANAF:

- Desfăşurarea unei activităţi care nu era inclusă în obiectul de activitate (specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF pentru care cadrul normativ în vigoare prevede obligativitatea deţinerii unei autorizaţii).

Referitor la susţinerile contestatoarei privind nemotivarea actelor administrative contestate, contrar acestor afirmaţii se reţine că în cadrul Hotărârii de radiere nr. 13/18.07.2024 sunt descrise, în mod detaliat, încălcările săvârşite de contestatoare şi temeiurile de drept reţinute, menţionându-se că respectivele fapte intră sub incidenţa prevederilor art. 59 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 93/2009:

(1) În exercitarea atribuţiilor sale de monitorizare şi supraveghere, Banca Naţională a României poate aplica sancţiuni în cazul în care constata că o instituţie financiară nebancară şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 58 se fac vinovate de:

a) încălcarea prevederilor prezentei legi, a reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea acesteia ori a reglementărilor proprii ale instituţiei financiare nebancare, prevăzute la art. 21 şi la art. 32 alin. (1);.

c) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţională a României;

Contrar susţinerilor din cererea de chemare în judecată, conform cărora răspunsul BNR la plângerea prealabilă nu cuprinde considerentele pentru care a fost respinsă contestaţia, din analiza Hotărârii de soluţionare a contestaţiei nr. 13/16.09.2024 se poate observa că aceasta cuprinde argumente pentru fiecare motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare şi pentru fiecare faptă care i-a fost imputată acesteia.

De altfel, încadrarea faptelor reţinute ca fiind faptele prevăzute la lit. a) şi c) ale art. 59 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 atestă dreptul BNR de a aplica sancţiuni pentru faptele constatate, în cazul în care constată că o instituţie financiară nebancară şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 58 din Legea nr. 93/2009 se fac vinovate de cele menţionate la art. 59 alin. (1) lit. a)-d) din acelaşi act normativ.

Sunt nefondate şi criticile formulate de contestatoarea ce au ca obiect încălcarea principiului transparenţei în administraţia publică, prin hotărârea de soluţionare a contestaţiei Consiliul de administraţie reţinând, în mod corect, că hotărârea de radiere este motivată în fapt şi în drept, precum şi că "Garantare şi A. recunoaşte o parte dintre încălcările constatate, iar pentru altele aduce argumente justificative. Astfel, rezultă că societatea cunoaşte faptele imputate şi este în măsură să analizeze raţionamentele care au stat la baza aplicării sancţiunii. Ca atare, nu se susţine afirmaţia contestatoarei potrivit căreia nu s-ar putea exercita controlul de legalitate a hotărârii contestate, aceasta prezentând toate elementele de fapt şi de drept necesare efectuării unui astfel de control".

Susţinerile contestatoarei privind încălcarea dreptului la un proces echitabil de către autoritatea de supraveghere, sunt de asemenea nefondate întrucât cele două hotărâri contestate în prezenta cauză au fost emise de către Consiliul de administraţie al BNR, care, în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, este organul de conducere al băncii centrale.

Prima faptă imputată contestatoarei, are ca obiect neîndeplinirea cerinţelor speciale privind experienţa profesională, cunoştinţele teoretice şi practice adecvate cu privire la activităţile desfăşurate de instituţia financiară nebancară de către membrii consiliului de administraţie.

Contestatoarea recunoaşte săvârşirea acestei fapte, susţinând doar că a procedat, imediat după semnalarea acestei neconformităţi de către BNR, la demararea unui proces de identificare si recrutare a candidaţilor pentru funcţia de membri ai consiliului de administraţiei şi a remediat acest aspect.

În acest sens, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a susţinut că "urmare a concluziilor transmise prin Raportul de supraveghere BNR nr. x/01.02.2024, a fost modificat actul constitutiv al Societăţii în data de 04.03.2024, prin schimbarea membrilor Consiliului de administraţie […]".

Prin urmare, intimata a reţinut judicios în sarcina contestatoarei săvârşirea acestei fapte, întrucât contestatoarea avea obligaţia pentru cei trei membri ai consiliului de administraţie de a îndeplini cerinţele speciale privind experienţa profesională, cunoştinţele teoretice şi practice adecvate cu privire la activităţile desfăşurate, simultan cu înscrierea în Registrul special (16.06.2023), respectiv de a nu menţine în calitate de administratori persoane care nu îndeplineau aceste cerinţe.

Înalta Curte apreciază că o eventuală remediere ulterioară nu poate schimba constatarea în baza căreia s-a reţinut fapta.

Referitor la fapta constând în netransmiterea către banca centrală a raportărilor prudenţiale aferente datei de 30.09.2023, se constată, de asemenea, că contestatoarea recunoaşte că nu a transmis raportarea aferentă datei de 30.09.2023 anterior datei de 25.10.2023, ci, după 3 luni de la expirarea termenului maximal, în data de 25.01.2024.

A susţinut contestatoarea că această situaţie s-a datorat unor probleme tehnice independente de societate, întâmpinate în urma unui update al softului utilizat pentru generarea documentelor contabile care trebuiau transmise către BNR în data de 25.10.2023.

Chiar dacă ar fi adevărate aceste susţineri, eventualele problemele tehnice legate de software-ul utilizat pentru generarea documentelor contabile, nu poate fi reţinută drept o cauză exoneratoare de răspundere.

Aceasta, întrucât Regulamentul nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare, în ceea ce priveşte termenele de raportare ale indicatorilor de prudenţă, nu stipulează posibilitatea transmiterii cu întârziere a acestora, indiferent de ce situaţii pot apărea. Astfel, data de 25 a lunii următoare datei de raportare este limita superioară a unui interval maximal, raportarea putând fi efectuată în oricare dintre zilele între sfârşitul lunii de raportare şi termenul maxim.

Cu privire la fapta reţinută ce a constat în înregistrarea eronată a unor împrumuturi, contestatoarea recunoaşte săvârşirea acesteia, însă apreciază că diminuarea nivelului fondurilor proprii cu sumele înregistrate în mod eronat nu prezintă relevanţă, deoarece această diminuare nu a condus la nerespectarea limitelor reglementate.

Or, prin săvârşirea acestei fapte au fost încălcate prevederile art. 63 şi ale art. 64 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, care reglementează modalitatea de determinare a nivelului fondurilor proprii, deficienţa având asociat un factor de risc ridicat la adresa activităţii entităţii, întrucât nivelul fondurilor proprii stă la baza determinării indicatorilor de prudenţă.

Faţă de fapta privind transmiterea cu întârziere către BNR a normelor interne care reglementează activitatea desfăşurată şi fără ca acestea să fie adaptate reglementărilor în vigoare emise de banca centrală în acest domeniu, Înalta Curte constată, de asemenea, că contestatoarea şi recunoaşte că normele sale interne nu au fost transmise către BNR în termenul prevăzut de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 93/2009, normele interne ale instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul special se transmit BNR "în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii documentului care atestă înscrierea în Registrul special". În condiţiile în care contestatoarea a fost înştiinţată de BNR cu privire la înscrierea în Registrul special prin adresa nr. x/19.06.2023 (primită, sub semnătură, în data de 26.06.2023), petenta avea obligaţia de a transmite normele interne în termenul legal, anterior indicat, şi nu după 3 luni, ca urmare a acţiunii de supraveghere.

Cu privire la criticile privind inexistenţa în dosarele de credit, a unor analize asupra modului de îndeplinire a criteriilor privind eligibilitatea/bonitatea clienţilor şi a încadrării acestora în grade de risc, şi în acest caz contestatoarea recunoaşte fapta, menţionând prin cererea de chemare în judecată, că "acest tip de deficienţă semnalată de reprezentanţii BNR a fost remediată de Societate prin implementarea sistemului informatic de analiză" şi deci că remedierea a intervenit ulterior constatării faptei de către banca centrală.

În ce priveşte inexistenţa în dosarul de credit, în cazul unor debitori, a adeverinţei de venit şi a extrasului de cont, precum şi la constatarea unor inadvertenţe în ceea ce priveşte veniturile obţinute în cazul unui debitor, potrivit bazei de date ANAF, prin cererea de chemare în judecată, petenta recunoaşte fapta.

Argumentele exprimate de contestatoare, prin care justifică inexistenţa documentelor prevăzute ca fiind necesare în Normele interne privind activitatea de creditare - persoane fizice desfăşurată de Garantare şi A. S.A., nu sunt de natură a considera că fapta nu există.

Raportat la ultima faptă imputată contestatoarei, de desfăşurare a unei activităţi care nu era inclusă în obiectul de activitate (specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF pentru care cadrul normativ în vigoare prevede obligativitatea deţinerii unei autorizaţii), la fel ca la toate celelalte, se constată că aceasta nu neagă aspectele reţinute de BNR, nici în cadrul contestaţiei, şi nici în cererea de chemare în judecată, ci doar afirmă că, prin încheierea de rectificare din data de 29.05.2023, societatea a rectificat inadvertenţele de terminologie utilizate în cadrul poliţelor.

Or, aşa cum intimata a învederat în cuprinsul întâmpinării, respectiva activitate de garantare s-a desfăşurat în baza Normei interne privind activitatea de garantare - persoane juridice, aprobată prin Hotărârea CA nr. 3/29.03.2023 (transmisă în timpul acţiunii de supraveghere), unde se foloseşte aceeaşi terminologie specifică entităţilor reglementate şi autorizate de ASF.

Prin urmare, din analiza tuturor criticilor de nelegalitate mai-sus expuse, Înalta Curte constată că contestatoarea nu contestă existenţa faptelor, invocând în apărarea sa diferite circumstanţe care au condus la producerea faptelor, şi afirmă că a întreprins o serie de măsuri pentru a se conforma cerinţelor reprezentanţilor BNR.

De altfel, aşa cum rezultă din Raportul de supraveghere, acesta a fost semnat de către conducerea Garantare şi A. S.A. fără observaţii/obiecţiuni. Or, în situaţia în care contestatoarea ar fi considerat că aspectele consemnate în Raportul de supraveghere sunt eronate, ar fi putut formula obiecţiuni/observaţii, aspect care nu s-a materializat.

Or, criticile contestatoarei sunt subsumate solicitării acesteia de aplicare a principiului proporţionalităţii, respectiv a înlăturării sancţiunii radierii.

Înalta Curte are în vedere faptul că art. 275 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, prevede că:

"(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte".

Prin urmare, această normă legală limitează sfera controlului judecătoresc la analiza aspectelor de nelegalitate relevate în cadrul unei contestaţii îndreptate împotriva actelor emise de BNR, fără a da instanţei judecătoreşti posibilitatea de a realiza o evaluare proprie asupra oportunităţii de a înlocui o sancţiune dispusă prin actele contestate cu o alta mai uşoară. Procedând altfel, instanţa competentă şi-ar depăşi atribuţiile conferite puterii judecătoreşti, ceea ce nu este permis, intimata BNR fiind singura instituţie abilitată ca, pentru faptele reţinute în sarcina contestatoarei, să stabilească sancţiunea adecvată.

În raport de cadrul normativ invocat anterior şi de faptele menţionate în hotărârea contestată, evaluarea gravităţii abaterilor de la disciplina financiară, respectiv a impactului potenţial al acestora, precum şi individualizarea sancţiunilor aplicate, în raport cu circumstanţele faptelor săvârşite şi constatate de personalul împuternicit al BNR, sunt atributele exclusive ale băncii centrale în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudenţială a instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul special.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României prin considerentele deciziei nr. 197/2021 referitoare la neconstituţionalitatea art. 275 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 reţinând că:

"26. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 275 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 se poate constata din preambulul actului normativ faptul că acesta reprezintă transpunerea în legislaţia internă a unor reglementări europene în vederea aderării României la Uniunea Europeană (art. 130 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), reprezentând consecinţa consacrării la nivel european a principiului independenţei băncii centrale naţionale. Ca atare, exigenţele asigurării independenţei funcţionale a băncii centrale exclud existenţa unei alte autorităţi care să aibă capacitatea să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi a analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor băncii centrale. (...)

28. De principiu, competenţa cercetării legalităţii actelor administrative aparţine instanţei de contencios administrativ, neexistând vreun mecanism de control al oportunităţii emiterii actului administrativ. Prin urmare, dacă legea permite realizarea unei anumite operaţiuni administrative în sensul în care o lasă în marja de apreciere a organului administrativ, nu poate fi pusă în discuţie cenzurarea oportunităţii aprecierii acestuia din urmă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2018, paragraful 81)."

Înalta Curte apreciază că Hotărârile nr. 13/18.07.2024 şi nr. 14/16.09.2024 sunt legale şi temeinice, au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente, invocate în cuprinsul acestora.

Astfel fiind, în mod corect, s-a dispus radierea contestatoarei din registrele general şi special, şi, implicit interzicerea activităţii de creditare.

Ţinând cont de numărul mare, diversitatea şi gravitatea faptelor de nerespectare a cadrului de reglementare, autoritatea de supraveghere şi-a exercitat prerogativa de a aplica sancţiunea menită a răspunde în mod corespunzător cumulului de deficienţe identificate în activitatea instituţiei financiare nebancare.

Contestatoarea a încălcat prevederile Legii nr. 93/2009, ale Regulamentului BNR nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare, ale Regulamentului BNR nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, precum şi propriile norme interne privind activitatea de creditare. Astfel, aceasta a săvârşit numeroase încălcări ale cadrului legal şi de reglementare aplicabil, materializate în faptele reţinute în cadrul hotărârii de radiere.

Faptele constând în nerespectarea cadrului legal au impus o reacţie adecvată a autorităţii de supraveghere, menită a răspunde în mod efectiv scopului enunţat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia "Prezenta lege reglementează condiţiile minime de acces la activitatea de creditare şi desfăşurarea acesteia pe teritoriul României, prin instituţiile financiare nebancare, în scopul asigurării şi al menţinerii stabilităţii financiare".

Pentru toate motivele arătate, nefiind găsite motive de nelegalitate în cuprinsul actelor atacate în cauză, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de Garantare şi A. S.A. împotriva Hotărârilor nr. 13/18.07.2024 şi nr. 14/16.09.2024, ambele emise de intimata BNR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de Garantare şi A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Banca Naţională a României, privind anularea Hotărârilor nr. 13/18.07.2024 şi nr. 14/16.09.2024 emise de Banca Naţională a României, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.