Financing beneficiary loses appeal; unilateral termination upheld, full repayment of EUR 2.45M ordered.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 la data de 25.07.2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- anularea Deciziei sau a Procesului-verbal al Comitetului/Director al AFM din data de 17.01.2019 precum si a Actului nr. 358/25.01.2019 emis de pârâtă prin care i s-a respins reclamantei contestaţia împotriva Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 239/DCD/11.10.2018 de reziliere unilaterală a contractului de finanţare nr. x/30.12.2013 precum si a actelor subsecvente acestei decizii respectiv: Adresa nr. x/24.10.2018 şi Adresa nr. x/05.11.2018 de revenire la Adresa nr. x/24.10.2018;

- anularea Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 239/DCD/11.10.2018 de reziliere unilaterală a contractului de finanţare nr. x/30.12.2013 precum si a actelor subsecvente acestei decizii respectiv: Adresa nr. x/24.10.2018 si Adresa nr. x/05.11.2018 de revenire la Adresa nr. x/24.10.2018 prin care s-a stabilit suma necesară a fi restituită de către reclamanta la 2.453.366,46 RON;

- Cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 358 din data de 4 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi a anulat actele atacate.

Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei de fond din primul ciclu procesual

Împotriva sentinţei civile nr. 358 din data de 4 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii intimatei - reclamante, ca neîntemeiate.

Decizia de casare pronunţată de instanţa de control judiciar

Prin decizia civilă nr. 5060 din data de 1 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - reclamantă A., ca neîntemeiată; a admis recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 358 din data de 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare după casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019*.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc

Prin sentinţa civilă nr. 17 din data de 4 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului promovată împotriva sentinţei de fond pronunţate în cel de-al II-lea ciclu procesual

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa civilă nr. 17 din data de 4 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - a promovat recurs reclamanta A..

În cadrul recursului său, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate ca fiind nelegală, iar, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată, cu obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei pricini.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu, în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea intimatei - pârâte Administraţia Fondului pentru Mediu i-a fost comunicată recurentei- reclamante A. în termenul legal, aceasta nu a combătut apărările intimatei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 06.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi, luând act de concluziile orale formulate de apărătorii recurentei - reclamante pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Având însă nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea soluţiei pentru astăzi, 30 septembrie 2025.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării şi de normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul promovat reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

În urma rejudecării Cuzei dispusă prin decizia civilă nr. 5060 din 1. XI.2022, prin sentinţa recurată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, fiind menţinută ca legal emise actele contestate.

Recursul declarat de către reclamanta A. a fost încadrat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material de către prima instanţă invocându-se următoarele trei aspecte de nelegalitate.

Primul aspect de nelegalitate priveşte nerespectarea principiului legalităţii actului administrativ sub aspectul existenţei unei motivări intraseci a Deciziei Consiliului director nr. 239 din 11 octombrie 2018 prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de finanţare nr. x/30.12.2013.

Cu privire la acest aspect de nelegalitate se susţine faptul că decizia de reziliere a contractului de finanţare nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care s-a dispus rezilierea contractului fiind afectată legătura acesteia prin prisma lipsei motivării.

Se invocă sub acest aspect jurisprudenţa CJUE respectiv Cauza C 509/1993.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1549. 1516, 1517 şi art. 1551 C. civ. raportat la dispoziţiile speciale din contractul de finanţare faţă de care prima instanţă a apreciat în mod nelegal existenţa culpei recurentei-reclamante.

În cadrul acestui aspect de nelegalitate se invocă întâmpinarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5, 7 şi 5, 8 din contract în ceea ce priveşte greşita reţinere a cazurilor de culpă reţinute în sarcina reclamantei.

Al treilea aspect de nelegalitate invocat priveşte nerespectarea principiului proporţionalităţii prevăzute în jurisprudenţa CJUE în sensul că sancţiunile din dreptul intern trebuie să fie proporţional cu gravitatea abuzului.

Se apreciază că atât prima instanţă, în analiza legalităţii deciziei de reziliere cât şi intimata au încălcat principiul proporţionalităţii sancţiunii prin faptul că s-a dispus şi s-a menţinut ca legală obligaţia stabilită în sarcina reclamantei de restabilire integrală a finanţării.

Aceasta în condiţiile în care recurenta-reclamantă şi-a probat buna credinţă privind executarea contractului de finanţare şi lipa unei culpe proprii pentru partea din contract neexecutată.

Se invocă faptul că ulterior emiterii deciziei de reziliere proiectul a fost finalizat pentru Comuna Onceşti - jud. Maramureş conform procesului-verbal de recepţie din 21.04.2023, anexat cererii de recurs - dosar recurs.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă, în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentinţa recurată pronunţată în urma rejudecării fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în analiza legalităţii Deciziei Comitetului Director nr. 239/DCD din 11 octombrie 2018.

Primul aspect de nelegalitate invocat privind pretinsa nemotivare a deciziei prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de finanţare nr. x/2013 nu va fi analizat motivat de incidenţa deciziei de casare nr. 5060/1. XI.2022.

Prin decizia de casare nr. 5060/1. XI.2022 s-a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă nu a invocat printre motivele de nulitate cu privire la decizia de reziliere, nemotivarea deciziei din 11 octombrie 2018 pe aspectul existenţei unei motivări intriseci a actului administrativ contestat.

Prin aceeaşi decizie s-a constatat legalitatea verificării sub acest aspect de către prima instanţă care a pronunţat sentinţa civilă nr. 358/4.06.2020 în sensul că instanţa nu a verificat motivele noi de nulitate care nu au fost invocate expres prin cererea de chemare în judecată depusă la 25.07.2019.

În raport de cele dezlegate şi respectând limitele casării prin sentinţa recurată pronunţată în rejudecare nu a fost analizat acest motiv de nulitate şi în consecinţă Curtea nu va analiza acest aspect de nelegalitate reiterat şi în cadrul prezentului recurs.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat cu privire la aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute la art. 1549, 1516, 1517, 1550 şi art. 1551 C. civ. sub aspectul obligaţiilor reţinute în sarcina reclamantei şi a culpei acestuia, nu este fondat.

În limitele deciziei de casare, instanţa în rejudecare a analizat corect şi a constatat culpa recurentei privind lipsa contribuţiei proprii pentru realizarea proiectului.

Astfel, instanţa de fond reţine în mod corect că recurenta nu a făcut dovada că îşi putea îndeplini obligaţia asumată prin contract, respectiv de a asigura contribuţia proprie pentru realizarea proiectului, reprezentând diferenţa între valoarea ce putea fi finanţată şi valoarea totală a cheltuielilor eligibile la momentul recepţiei la terminarea lucrărilor, aspect recunoscut de recurentă chiar prin adresa nr. x/12.12.2018.

Această obligaţie a fost asumată de recurentă, în mod expres, prin semnarea contractului de finanţare, care la pct. 5.2. prevedea clar asigurarea contribuţiei proprii pentru realizarea proiectului.

În mod corect prima instanţă a analizat şi apărarea privind adresa din 12.12.2018 înlăturând motivat susţinerea recurentei-reclamante.

Rezilierea contractului nu a fost fundamentată pe adresa la care recurenta face referire, ci pe faptul că aceasta nu a răspuns la notificarea transmisă de recurentă-autoritate înregistrată cu nr. x/06.08.2018. (art. 7, pctul. 7.3. lit. b) "AFM va notifica beneficiarul în maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpă şi în cazul în care deficienţele menţionate în notificare nu sunt înlăturate în maximum 30 de zile de la data notificării, AFM are dreptul să ia următoarele măsuri, fără punerea în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabila:

a) sistarea temporară a utilizării finanţării, până la remedierea cauzelor care au dus la sistare;

b) sistarea definitivă şi rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor virate către Beneficiar, în condiţiile Codului de procedură fiscală")

Deşi recurenta a solicitat prelungirea termenului de răspuns cu 30 de zile, prin adresa nr. x/06.09.2018 (66978/06.09.2018 AFM), aceasta nu a transmis documentele solicitate în notificarea anterior menţionată.

În derularea comunicatelor dintre părţi recurenta-reclamantă a solicitat la data de 22.02.2018 rezilierea contractului de finanţare pe motiv că proiectul finanţat nu acoperă mai mult de 30% din nevoile Comunelor Onceşti şi Bârsana.

Prin adresa din 7.06.2018 i-a fost comunicat recurentei cazul de culpă în care se află.

Ca urmare a adresei nr. x/16.07.2018, înregistrată la AFM sub nr. x/16.07.2018 transmisă de recurentă, a fost emisă adresa AFM nr. x/06.08.2018 prin care au fost solicitate reclamantei ca, în termen de 30 de zile de la data primirii, să comunice următoarele informaţii:

- clarificări pentru diferenţele constatate între lucrările executate conform expertizei tehnice nr. 04/30.10.2017 (transmisă prin adresa nr. x/21.02.2018, înregistrată la AFM cu nr. 10668/22.02.2018) şi cele din situaţiile de lucrări (executate conform contractului de execuţie lucrări nr. x/17.10.2014, încheiat între A. şi Asocierea S.C. B. S.R.L) prezentate şi finanţate în cadrul contractului pentru finanţare nerambursabilă nr. 22/N/30.12.2013.

- documente relevante privind finanţarea reţelei de canalizare din Comuna Bârsana, precum şi a Staţiei de epurare prevăzute în proiectul finanţat de AFM (Comuna Bârsana a încheiat cu MDRAP contractul de finanţare nr. x/23.02.2018 pentru proiectul "Extindere reţea de apă în com. Bârsana, jud. Maramureş).

- un memoriu tehnic, însuşit de proiectant, în care să fie prezentate atât lucrările din proiectul finanţat de AFM (conform proiectului tehnic depus), cât şi lucrările din proiectele finanţate de MDRAP.

Instanţa de fond, reţine în mod corect că recurenta-reclamantă nu a oferit nicio justificare pentru necomunicarea documentelor privind finanţarea reţelei de canalizare din Comuna Bârsana şi a Staţiei de epurare prevăzute în proiectul finanţat, fiind astfel în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 5.7 şi 5.8 din contract.

Ca urmare a faptului că nu s-a răspuns acestei solicitări, nefiind transmise documentele solicitate, s-a aprobat, în şedinţa Comitetului Director al AFM din data de 11 octombrie 2018 a "sistarea definitivă şi rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor virate către Beneficiar, în condiţiile Codului de procedură fiscală, privind contractul de finanţare nerambursabilă nr. 22/N/30.12.2013."

În cauză nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 7.3 din contract deoarece cazul de culpă reţinut, respectiv necomunicarea de documente privind finanţarea reţelei de canalizare din Comuna Bârsana şi a Staţiei de epurare a fost cu privire la adresa din 5.08.2018 prin care i s-au solicitat reclamantei-recurente informaţii, cu privire la care aceasta nu a comunicat răspuns în termen de 30 de zile de la data primirii.

În raport de această atitudine culpabilă a reclamantei s-a făcut aplicarea art. 7 alin. (3) lit. b) din contractul de finanţare nr. x/30.12.2013 dispunându-se de intimata-pârâtă rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor virate către beneficiar.

Al treilea aspect de nelegalitate invocat cu privire la pretinsa încălcare a principiului proporţionalităţii sancţiunii aplicare, prin măsura restituirii integrale a finanţării acordate, nu este fondat.

Obligaţia de restituire are ca temei dispoziţiileart. 8 pct. 8.3 din contractul de finanţare care prevăd următoarele:

"Rezilierea contractului de finanţare din culpa Beneficiarului are drept consecinţă restituirea, în termenul precizat în notificare/înştiinţarea de plată, de către Beneficiar a finanţării primite, sub formă de plată de daune-interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată de la data plăţii", iar potrivit pct. 8.4. "Beneficiarul rămâne direct răspunzător pentru toate consecinţele financiare directe sau indirecte antrenate de încetarea contractului înainte de termen din culpa sau iniţiativa sa (inclusiv majorări de întârziere, conform legii fiscale aplicabile creanţelor bugetare".

Cu privire la obligaţia restituirii integrale a finanţării acordate, ca o consecinţă a rezilierii contractului din cupla beneficiarului, în cauză în mod corect prima instanţă a făcut aplicabile dispoziţiile art. 1]4 alin. (1) din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul nr. 1450/2010.

Susţinerile din recurs care privesc acest aspect de nelegalitate privind încălcarea principiului proporţionalităţii nu pot fi reţinute.

Obligaţia de restituire integrală a sumei nu încalcă principiul proporţionalităţii în condiţiile în care din raportul de expertiză extrajudiciar, coroborat şi cu susţinerile din adresa recurentei-reclamante nr. 12/21.02.2018, prin care a solicitat rezilierea, rezultă că proiectul finanţat nu acoperă decât 30% din nevoile comunei, procent de realizare mic care confirmă legalitatea obligaţiei de restituire integrală a sumelor acordate.

În cauză obligaţia de restituire integrală, rezultă din atitudinea culpabilă a recurentei-reclamante în ceea ce priveşte executarea obiectivelor asumate prin contractul de finanţare neavând relevanţă cota suportată efectiv de autoritatea pârâtă, iar faptul că în parte proiectul pentru Comuna Onceşti a fost finalizat conform procesului-verbal din 21.04.2023 nu este de natură a determina încălcarea principiului proporţionalităţii în sensul stabilit prin jurisprudenţa CJUE.

Finalizarea în parte a proiectului a fost ulterioară rezilierii contractului din culpa recurentei-reclamante, iar în recuperarea integrală a finanţării a fost dispusă în baza contractului de finanţare şi cu respectarea principiului restituirii integrale prevăzut de art. 14 alin. (4) din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul nr. 1450/2010.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 17 din data de 4 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 septembrie 2025.