Challenge to government road expropriation orders: res judicata effect of civil nature finding and validity of national infrastructure derogations from urban planning requirements

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din Dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 29 august 2022, sub nr. Dosar x/2022, reclamantele A., B., C. şi S.C. D. S.R.L., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 258/2022 din 23.02.2022 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii "Drum de legătură între Municipiul Oradea şi comuna Sânmartin" judeţul Bihor şi a Hotărârii de Guvern nr. 809/23.06.2022, privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Drum de legătură între municipiul Oradea şi comuna Sânmartin", aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum şi a listei imobilelor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.02.2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, s-a dispus conexarea acestui dosar, la Dosarul nr. x/2022

Astfel, prin acţiunea în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 17 noiembrie 2022, sub nr. Dosar x/2022, reclamanţii E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. (fosta H. SRL), I. S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., L., M., N. şi O. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., să dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 258/23.02.2022, pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii "Drum de legătură între Municipiul Oradea şi comuna Sânmartin" Judeţul Bihor, Hotărârii de Guvern nr. 809/23.06.2022, privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Drum de legătură între municipiul Oradea şi comuna Sânmartin", aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum şi a listei imobilelor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional, precum şi a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022 emise de pârâta Compania Naţionala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

La termenul din data de 25.01.2023, în Dosarul conexat nr. x/2022, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta CNAIR S.A., iar la termenul din data de 22.02.2023, a respins şi excepţia netimbrării acţiunii.

La termenul din data de 03.04.2023, conform încheierii de şedinţă de la acea dată, instanţa a calificat cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul Judeţean Bihor ca fiind o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României şi a încuviinţat în principiu atât cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Consiliul Judeţean Bihor, cât şi cea formulată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, ambele faţă de acţiunea formulată de reclamanţii din Dosarul conexat nr. x/2022

La acelaşi termen instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de intervenientul accesoriu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în dosarul conexat, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acel termen şi a unit cu fondul excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei de interes în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, invocate de pârâtul CNAIR şi de intervenientul accesoriu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, precum şi a lipsei calităţii procesuale active privind cererea de anulare a Deciziei de expropriere, invocată de intervenientul accesoriu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în dosarul conexat.

La termenul din data de 14.10.2024, instanţa a unit cu fondul şi excepţia puterii de lucru judecat, invocată de intervenientul accesoriu Consiliul Judeţean Bihor, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, formulată de reclamanţii din dosarul conexat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 211 din 11 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a luat act de renunţarea reclamantelor A., B., C. şi S.C. D. S.R.L. la judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

S-a luat act de renunţarea intervenienţilor în interes propriu P., Q., R. şi S., la judecarea cererii de intervenţie principală, formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Au fost respinse ca rămase fără obiect cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienţii Consiliul Judeţean Bihor, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

A fost respinsă cererea de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, formulată de reclamanţii S.C. E. S.R.L. Oradea, S.C. F. S.R.L. Rieni, S.C. G. S.R.L. Oradea (fosta H. SRL), S.C. I. S.R.L. Oradea, S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. Oradea, L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca fiind sub incidenţa puterii de lucru judecat.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de anulare a Hotărârii de Guvern nr. 258/23.02.2022 şi a Hotărârii de Guvern nr. 809/23.06.2022, formulată de reclamanţii S.C. E. S.R.L. Oradea, S.C. F. S.R.L. Rieni, S.C. G. S.R.L. Oradea (fostă H. SRL), S.C. I. S.R.L. Oradea, S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. Oradea, L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Au fost admise cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Consiliul Judeţean Bihor.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. (fosta H. SRL), S.C. I. S.R.L., E. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., L., M., N. şi O., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, anularea hotărârilor de Guvern.

3.1. Motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

3.1.1. Recurenţii-reclamanţi critică reţinerea puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 135/2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2023, considerând că terţilor nu le poate fi opus efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aceştia putând să facă dovada contrară a ceea ce s-a stabilit anterior într-un alt litigiu în care nu au figurat ca parte.

Pentru a se putea reţine efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este necesar să existe în litigiul în care se invocă, aceeaşi problemă de drept ce a fost dezlegată anterior.

Or, instanţa de fond a reţinut efectul pozitiv al sentinţei pronunţate în Dosarul nr. x/2023 prin care Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ în raport de natura de act juridic civil a deciziei de expropriere, iar nu de act administrativ, cum au pretins reclamanţii din acel dosar.

Chestiunea soluţionată prin hotărârea invocată priveşte admisibilitatea unui demers judiciar, ca fine de neprimire, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în timp ce cererea de anulare a deciziei de expropriere în cauza de faţă reprezintă un petit accesoriu în strânsă legătură cu primele două capete de cerere constând în anularea celor două hotărâri de guvern - acte administrative, neavând relevanţă, în acest context, natura juridică a deciziei de expropriere.

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea hotărârii de guvern în temeiul căreia s-a emis decizia de expropriere, iar anularea actului administrativ lipseşte de orice fundament legal decizia de expropriere şi însăşi exproprierea.

În Dosarul nr. x/2023 reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ exclusiv cu soluţionarea cererii de anulare a deciziei de expropriere, fără să se conteste şi actul administrativ în baza căruia a fost emisă decizia de expropriere.

Prin urmare, chestiunea litigioasă privind natura juridică a deciziei de expropriere nu are relevanţă în prezenta cauză, atât timp cât cererea de anulare a deciziei de expropriere este subsecventă cererii de anulare a actului administrativ în temeiul căruia a fost emisă.

Cererea de anulare a deciziei de expropriere este admisibilă, prin aplicarea disp. art. 99 alin. (2) C. proc. civ. şi chiar dacă s-ar aprecia că poate fi reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, acesta nu poate fi considerat a se întinde decât asupra calificării deciziei de expropriere ca fiind un act juridic civil, iar nu şi asupra soluţiei pronunţate în Dosarul nr. x/2023.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci vine să asigure evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

În schimb, susţin recurenţii-reclamanţi, dacă se analizează alineatul al şaptelea de la pag. 108 a sentinţei atacate, text care conţine concluzia considerentelor asupra chestiunii autorităţii de lucru judecat, se observă că, în realitate, instanţa de fond a aplicat efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, ce nu putea fi reţinut faţă de neinstruirea triplei identităţi, de obiect, cauză şi părţi.

3.1.2. Recurenţii-reclamanţi susţin încălcarea disp. art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., în raport de efectele sentinţei nr. 34/27.01.2023 pronunţate de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022, ţinând seama că hotărârile atacate au fost emise în baza hotărârilor Consiliului Judeţean Bihor şi a documentaţiei ce a stat la baza adoptării acestora, anulate, în primă instanţă.

Totodată, executarea hotărârilor Consiliului Judeţean Bihor a fost suspendată prin sentinţa nr. 502/01.07.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022, sentinţa rămânând definitivă prin Decizia nr. 654/19.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Cu toate acestea, intimatul-pârât Guvernul României a procedat la emiterea unor alte acte administrative, cu conţinut similar celor emise de Consiliul Judeţean Bihor, în prezent suspendate definitiv şi anulate în primă instanţă.

Prima instanţă, deşi a reţinut în considerente această împrejurare, a ignorat efectele şi statuările hotărârilor, a încălcat disp. art. 430 şi art. 431 C. proc. civ. şi a omis că actele prealabile emiterii hotărârilor de guvern au fost întocmite/elaborate de către o autoritate necompetentă.

Mai arată recurenţii-reclamanţi faptul că respectarea competenţei materiale nu trebuie să aibă loc doar la finalul procedurii de reglementare, ci pe întreaga sa durată, iar dacă s-ar accepta o altă interpretare, s-ar susţine ideea că respectarea competenţei materiale se impune doar în ceea ce priveşte semnarea/publicarea actului administrativ, nu şi în ceea ce priveşte procesul pregătirii/întocmirii lui.

În atare condiţii, nu s-a ţinut seama de efectul autorităţii de lucru judecat al sentinţei prin care s-a constatat nelegalitatea hotărârilor Consiliului Judeţean Bihor şi, implicit a actelor care au stat la baza adoptării acestora şi care au stat la baza adoptării hotărârilor de guvern, astfel că şi acestea din urmă sunt nelegale prin prisma actelor prealabile care au stat la baza adoptării lor.

Contrar celor reţinute prin sentinţa nr. 34/23.01.2022, instanţa de fond achiesează la apărările intimatului Consiliul Judeţean Bihor, cu motivarea că acesta a acţionat în baza Parteneriatului de Implementare încheiat între CJ Bihor şi CNAIR la data de 09.11.2021, parteneriat ce nu atribuie CJ Bihor dreptul de a adopta/aproba indicatorii tehnico-economici, coridorul de expropriere, ci deleagă în sarcina intimatului numai obligaţia de a elabora/actualiza documentaţia tehnico-economică şi de a o supune spre aprobare, conform legii, Guvernului României, prin CNAIR.

Se mai arată că toate hotărârile consiliului judeţean (cu excepţia celei de aprobare a semnării parteneriatului dintre UAT Bihor şi CNAIR) au fost adoptate înainte de încheierea parteneriatului şi adoptării hotărârilor de guvern contestate.

Din această perspectivă, recurenţii-reclamanţi invocă motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentinţa cuprinzând motive străine cauzei, respectiv reţinerea existenţei parteneriatului pentru a combate argumentele privitoare la consecinţa nelegalităţii hotărârilor consiliului judeţean ce au stat la baza adoptării hotărârilor de guvern, întrucât parteneriatul a fost încheiat ulterior, neputând justifica depăşirea de către CJ Bihor a competenţelor sale.

Contrar reţinerilor instanţei de fond, este irelevant faptul că în referatele de fundamentare a hotărârilor de guvern nu se face referire la hotărârile CJ Bihor invocate de recurenţii-reclamanţi, legătura dintre hotărârile de guvern şi actele administrative prealabile în baza cărora au fost adoptate fiind evidenţiată de întregul demers declanşat de CJ Bihor în vederea exproprierii pentru realizarea obiectivului propus.

Identitatea dintre hotărârile CJ Bihor, hotărârile de guvern şi anexele reprezentate de documentaţia ce le însoţeşte fac irelevantă eventuala menţionare formală a faptului că hotărârile de guvern nu au avut la bază actele emise de CJ Bihor în calitate de beneficiar al obiectivului de investiţii.

Nu pot fi reţinute în considerentele sentinţei de fond efectele parteneriatului încheiat în vederea realizării obiectivului de investiţii "Drum de legătură între Oradea şi Sânmartin", ce stabileşte atribuţii de elaborare/actualizare a documentaţiei tehnico-economice, aşa cum reţine instanţa de fond, pentru ca apoi să se aprecieze că documentaţia ce a stat la baza emiterii hotărârilor de guvern nu are legătură cu cea întocmită şi aprobată de CJ Bihor prin hotărâri proprii doar pentru că în nota de fundamentare a hotărârilor de guvern nu se menţionează şi hotărârile CJ Bihor, motivarea fiind contradictorie şi insuficientă, în sensul disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

3.2. Motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

3.2.1. Dispoziţiile Legii nr. 107/1996, O.G. nr. 43/1997, H.G. nr. 930/2005 şi H.G. nr. 1154/2004 au fost aplicate nelegal.

Pentru a constata inaplicabilitatea prevederilor legale invocate, instanţa de fond analizează exclusiv probele solicitate de părţile adverse, avizele emise de autorităţi, inclusiv ANRM, fără a lua în considerare şi probele reclamanţilor, respectiv avizele şi licenţa de exploatare depuse de E. S.R.L. şi care reflectă o situaţie contrară, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.

În conformitate cu disp. H.G. nr. 1154/2004 şi Legii apelor nr. 107/1996, terenurile cuprinse în zona de protecţie cu regim sever vor putea fi folosite numai pentru asigurarea exploatării şi întreţinerii sursei, construcţiei şi instalaţiei de alimentare apă.

Prevederile legale invocate nu au fost respectate, iar motivarea instanţei de fond capătă un caracter formalist raportat la interesul public ce se cere a fi protejat, dar şi la interesul privat, raportat la licenţa de exploatare deţinută în baza Legii minelor nr. 85/2003.

3.2.2. Hotărârea recurată analizează şi tranşează problema exploatării perimetrului de exploatare delimitat al forajului T., în mod nelegal.

Instanţa de fond reţine că perimetrul sus-menţionat nu este afectat de lucrările de construire, iar titularul licenţei de exploatare îşi poate desfăşura activitatea fără restricţii, însă hotărârea pronunţată încalcă disp. art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) C. proc. civ., în privinţa limitelor învestirii, dar şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi nu au susţinut, ca motiv de nelegalitate a hotărârilor de guvern atacate, faptul că, urmare a lucrărilor, reclamanta E. ar fi în imposibilitatea de a mai exploata resursa minerală.

De altfel, un asemenea motiv nu poate conduce la nelegalitatea şi anularea hotărârilor atacate, deoarece acesta se referă la efectele produse de actele administrative.

Instanţa de fond nu a pus în discuţie acest aspect ca eventual motiv de nulitate a hotărârilor de guvern, iar considerentele criticate cauzează o vătămare semnificativă întrucât în litigiul având ca obiect cuantumul despăgubirilor datorate ca urmare a exproprierii se intenţionează a se proba că perimetrul nu mai poate fi exploatat.

Hotărârea recurată încalcă regulile în materia probaţiunii, disp. art. 330 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 254 alin. (5) C. proc. civ., expertul topograf, neavând calificarea să analizeze aspecte ce ţin de o altă specialitate, precum exploatarea resurselor minerale, iar în raportul de expertiză nu se analizează chestiunea imposibilităţii exploatării.

Prin considerentele expuse, instanţa de fond încalcă şi normele de drept material din materia resurselor minerale, respectiv disp. art. 6, art. 7 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, nemaifiind posibilă exploatarea resursei minerale, în lipsa unui drept asupra terenului în al cărui subsol se află resursa minerală.

3.2.3. Hotărârea recurată înlătură greşit aplicarea prevederilor art. 24 şi art. 25 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor întrucât nu s-a procedat la înscrierea lucrării în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi aplică prevederile derogatorii ale art. IV din O.U.G. nr. 49/2017 ce nu sunt incidente în cauză.

Instanţa de fond consideră că de la regula privind obligativitatea elaborării unui PUZ prealabil în cazul infrastructurii de transport, în conformitate cu disp. art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 250/2001 există derogarea prevăzută de art. IV din O.U.G. nr. 49/2017 atunci când este vorba despre o infrastructură de transport naţional.

Prevederile art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017 trebuie interpretate în coroborare cu alin. (3) al aceluiaşi articol, astfel că şi în cazul unei infrastructuri de transport naţional, după aprobarea studiului de fezabilitate, în termen de 6 luni de la primirea notificării privind documentaţia ce cuprinde suportul top-cadastral al traseului, autoritatea publică locală are obligaţia de a iniţia, elabora şi aproba PUZ-ul, în condiţiile legii, finanţarea realizării acestuia fiind asigurată de către iniţiatorul şi implementatorul proiectului de infrastructură de transport naţional.

Aşadar, derogarea operează doar temporar, autoritatea având obligaţia de întocmire a documentaţiei, însă în termenele stabilite de norma derogatorie.

Art. IV alin. (2) din O.U.G. nr. 49/2017 prevede şi obligaţia autorităţii de a notifica Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţia Publică şi Fonduri Europene, precum şi autorităţile publice locale ale căror teritorii sunt afectate de proiectul de expropriere în 30 zile de la momentul întocmirii studiului de fezabilitate, obligaţie ce nu a fost respectată.

Nicăieri în normele legale la care face referire instanţa de fond nu se prevede că derogarea operează în modalitatea reţinută de aceasta, în sensul că documentaţia poate fi elaborată ulterior emiterii autorizaţiei de construire.

Chiar dacă s-ar reţine aplicabilitatea normei derogatorii, întreaga documentaţie topo-cadastrală putea fi întocmită doar cu respectarea termenului de 6 luni de la momentul notificării MDRAPFP, care la rândul său trebuia notificat în termen de 30 zile de la întocmirea Studiului de fezabilitate întocmit la data de 15.10.2022.

4. Apărările intimaţilor

Intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Intimatul Consiliul Judeţean Bihor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei de interes şi nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Recursul este nefondat

În ceea ce priveşte critica referitoare la reţinerea, în mod greşit, a efectului pozitiv al lucrului judecat a sentinţei nr. 135/25.05.2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2023, Înalta Curte reţine faptul că potrivit disp. art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Din analiza disp. art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reiese că nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ce s-a soluţionat anterior, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

În Dosarul nr. x/2023, reclamanţii au fost persoanele fizice care în prezenta cauză au renunţat la judecata acţiunii, luându-se act de aceasta în temeiul disp. art. 406 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâtă a figurat Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ce are calitatea de pârâtă şi în dosarul de faţă.

Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a fost constatat în contradictoriu cu Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca urmare a cererii de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, aceeaşi decizie ce a format obiectul Dosarului nr. x/2023

Recurenţii-reclamanţi din dosarul de faţă sunt terţi în raport de sentinţa nr. 135/25.05.2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2023, însă dispoziţiile art. 431 din. (2) C. proc. civ. nu impun existenţa triplei identităţi, iar efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a fost invocat de una dintre părţile litigiului, CNAIR, fiind evident că soluţionarea cererii de anulare a Deciziei nr. 1087/14.09.2022 are legătură cu obiectul prezentului dosar.

Recurenţii-reclamanţi consideră că au fost încălcate prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât s-a făcut dovada contrară urmare a existenţei mai multor capete de cerere ce au cauze diferite, dar care se află în strânsă legătură.

Înalta Curte reţine că şi în ipoteza în care în Dosarul nr. x/2023 s-a solicitat numai anularea deciziei de expropriere în faţa instanţei de contencios administrativ, iar instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă constatându-se că actul atacat este un act juridic civil, iar în cauza pendinte s-a solicitat atât anularea unor acte administrative (H.G. nr. 258/2022, H.G. nr. 809/2022), cât şi anularea deciziei de expropriere, act juridic civil, efectul pozitiv al lucrului judecat poate fi reţinut în raport de soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, prin acţiunea formulată recurenţii-reclamanţi au solicitat anularea H.G. nr. 258/2022 şi H.G. nr. 809/2022, indicând motivele de nelegalitate, iar în privinţa Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022 s-a arătat că "având în vedere că H.G. nr. 809/2022 a fost adoptată în mod nelegal, pentru toate considerentele mai sus expuse, apreciem că se impune şi anularea deciziei de expropriere, ca act subsecvent hotărârii de guvern amintite, întrucât a fost adoptată în baza acestei hotărâri de guvern".

Or, instanţa de fond a respins acţiunea în privinţa cererii de anulare a H.G. nr. 258/2022 şi H.G. nr. 809/2022, constatând dimpotrivă legalitatea actelor administrative atacate.

În aceste condiţii, în mod corect, prima instanţă a considerat să nu facă aplicarea disp. art. 99 alin. (2) C. proc. civ., ci a disp. art. 431 alin. (2) C. proc. civ. şi să dea posibilitatea părţilor reclamante să formuleze o acţiune la instanţa civilă, în faţa căreia să expună motive de nelegalitate proprii deciziei de expropriere, acestea nefiind indicate cu ocazia cererii de anulare a actelor administrative din prezentul dosar.

Prin urmare, se constată că recurenţii-reclamanţi nu au făcut nici dovada contrară prevăzută de disp. art. 435 alin. (2) C. proc. civ., astfel că motivele de nelegalitate analizate sunt nefondate.

Cu privire la aplicarea în realitate a efectului negativ al puterii de lucru judecat, soluţia de respingere a cererii de anulare a deciziei de expropriere ca fiind sub incidenţa puterii de lucru judecat nu împiedică judecarea la instanţa civilă a unei atare acţiuni, lucrul judecat referindu-se la soluţia de inadmisibilitate a acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ.

Cu privire la încălcarea disp. art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., în raport de efectele sentinţei nr. 34/27.01.2023, pronunţate de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022, recurenţii-reclamanţi susţin că hotărârile de guvern au fost emise în baza hotărârilor Consiliului Judeţean Bihor şi a anexelor acestora, ce au fost anulate în primă instanţă de Tribunalul Bihor, sentinţa bucurându-se de autoritate de lucru judecat provizorie, conform disp. art. 430 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, susţin recurenţii-reclamanţi executarea hotărârilor Consiliului Judeţean Bihor a fost suspendată prin Sentinţa definitivă nr. 502/01.07.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022.

Înalta Curte constată că hotărârile Consiliului Judeţean Bihor invocate de recurenţii-reclamanţi au fost anulate ca urmare a adoptării de către o autoritate necompetentă.

Or, astfel cum a arătat şi prima instanţă, în documentaţia ce stă la baza emiterii celor două hotărâri de guvern nu se face referire la hotărârile Consiliului Judeţean Bihor, aspect recunoscut şi de recurenţii-pârâţi, care consideră însă că acesta este irelevant, deoarece documentele sunt identice.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurenţilor-reclamanţi sunt nefondate, în condiţiile în care notele de fundamentare ce au stat la baza adoptării hotărârilor de guvern nu sunt întemeiate pe hotărârile Consiliului Judeţean Bihor, fiind irelevant că au fost preluate unele caracteristici, din moment ce autoritatea competentă, Guvernul României şi-a însuşit propunerile existente.

Existenţa unor motive străine cauzei, contradictorii sau insuficiente în cuprinsul sentinţei recurate nu se confirmă, instanţa de fond făcând referire la Protocolul de colaborare şi Parteneriatul de implementare ce nu au fost anulate în instanţă, dar şi la legislaţia incidentă ce cuprinde etapele procedurii de expropriere, fără să fie reţinute hotărârile Consiliului Judeţean Bihor anulate pentru necompetenţa de a adopta documentaţia tehnico-economico pentru realizarea unei lucrări de interes public.

Prin urmare, nu are relevanţă că toate hotărârile Consiliului Judeţean Bihor au fost adoptate înainte de încheierea Parteneriatului dintre CNAIR şi UAT Bihor, din moment ce acestea nu au fost avute în vedere de prima instanţă cu ocazia analizării legalităţii celor două hotărâri de guvern.

Referitor la aplicarea nelegală a dispoziţiilor Legii nr. 107/1996, O.G. nr. 43/1997, H.G. nr. 930/2005 şi H.G. nr. 1154/2004, recurenţii-reclamanţi consideră că au fost încălcate disp. art. 24 din Legea nr. 107/1996 - terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară cu regim sever vor putea fi folosite numai pentru asigurarea exploatării şi întreţinerii sursei, construcţiei şi instalaţiei de alimentare cu apă; art. 34 şi art. 36 din O.G. nr. 43/1997 - în zonele protejate ale localităţilor se va urmări descurajarea sau interzicerea circulaţiei de tranzit/pe drumurile publice se vor lua măsuri de protecţie a mediului; art. 5 şi art. 25 din H.G. nr. 930/2005 - zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul tuturor obiectivelor prevăzute la art. 2, unde este interzisă orice amplasare de folosinţă sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau impurificarea surselor de apă/, în zonele de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru captările de ape subterane, precum şi în partea de pe mal a zonelor de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru sursele de apă de suprafaţă sunt interzise toate activităţile prevăzute pentru zona de protecţie sanitară un regim de restricţie, precum şi amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei şi a instalaţiilor; explozii, săpături, excavaţii, etc.; art. 26 alin. (1), art. 28, art. 29, art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 1154/2004 ce se referă la protecţia sanitară şi zonele de regim sever.

Cu privire la aceste aspecte, recurenţii-reclamanţi arată că dispoziţiile legale invocate nu au fost respectate, iar instanţa de fond a motivat formal sentinţa pronunţată, expunând interesul public ce se cere a fi protejat, dar şi interesul privat al E. S.R.L., în raport de licenţa de exploatare emisă în baza Legii nr. 85/2003.

Motivele de nelegalitate sus-menţionate, astfel cum au fost expuse prin cererea de recurs nu pot fi primite, în realitate, indicându-se doar prevederile legale încălcate fără o argumentare care să determine instanţa de recurs să le analizeze în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi susţin, printr-o altă critică, analizarea şi tranşarea nelegală a problemei exploatării perimetrului de exploatare delimitat al forajului T., hotărârea recurată încălcând disp. art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 14 C. proc. civ.

Critica se referă la considerentele de la pag. 115, par. 2-4 din sentinţa recurată prin care se afirmă că perimetrul de exploatare ce face obiectul licenţei deţinute de E. S.R.L. nu este afectat de lucrările de construire a proiectului de investiţii, iar titularul licenţei de exploatare îşi poate desfăşura activitatea de exploatare a resurselor minerale, putând efectua procedurile de monitorizare a calităţii resursei minerale, de exploatare în condiţii optime şi fără restricţii, cât şi procedurile de denisipare care se impun.

Motivele de nelegalitate sunt nefondate, instanţa de fond prin considerentele de la pag. 115, a răspuns la susţinerile reclamantei E. S.R.L. în sensul că forajul de apă minerală terapeutică deţinut de societate va fi distrus prin realizarea lucrării de infrastructură ce face obiectul hotărârilor de guvern a căror anulare s-a cerut.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut conţinutul Notei de constatare nr. x/12.04.2023 întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, completarea raportului de expertiză topografică şi capturile foto din zona forajului, din care rezultă stadiul căminului de exploatare şi posibilitatea de a avea acces la camera forajului de apă termală.

În aceste condiţii, sunt nefondate susţinerile prin care se invocă depăşirea limitelor învestirii instanţei şi încălcarea principiului contradictorialităţii, aprecierea completului de judecată făcându-se în temeiul susţinerilor reclamantei şi a probelor administrate în cauză, aspecte ce nu pot influenţa administrarea şi a altei probe într-un litigiu ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate ca urmare a exproprierii.

Sunt nefondate şi criticile ce privesc încălcarea dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2), art. 8 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, prin care se invocă faptul că reclamanta E. nu mai poate dobândi un drept de proprietate sau de folosinţă asupra terenului ce se află în prezent în proprietatea statului şi nici un drept de servitute, motivele fiind invocate pentru prima oară în recurs, nefăcând obiectul dezbaterilor în faţa instanţei de fond.

În ceea ce priveşte înlăturarea greşită a disp. art. 24 şi art. 25 din O.G. nr. 43/1997 şi aplicarea normelor derogatorii ale art. IV din O.U.G. nr. 49/2017, Înalta Curte constată că potrivit disp. art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017, prin derogare de la prevederile art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, se pot emite autorizaţii de construire fără elaborarea şi aprobarea prealabilă a unei documentaţii de amenajarea teritoriului sau de urbanism pentru proiectele de infrastructură de transport de interes naţional care sunt cuprinse în Planul de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea I - Reţele de Transport şi/sau în Master Planul General de Transport al României, cu anumite excepţii.

În speţă este vorba despre un proiect de infrastructură de transport de interes naţional cuprins în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă la nivelul Municipiului Oradea şi Zona Metropolitană 2021-2027 şi în Strategia Integrală de Dezvoltare Urbană a Mun. Oradea şi a zonei Metropolitane Oradea 2021-2027, prin urmare sunt incidente disp. art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017, derogatorii de la regula elaborării şi aprobării prealabile a unei documentaţii de amenajarea teritoriului sau urbanism.

În privinţa încălcării disp. art. IV alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 49/2017, nerespectarea termenului de 30 de zile pentru notificarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a tuturor autorităţilor publice locale al căror teritoriu este afectat de proiect şi nerespectarea termenului de 6 luni de la primirea notificărilor pentru elaborarea şi aprobarea, în condiţiile legii, a planurilor urbanistice zonale, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au invocat prin acţiune numai nerespectarea disp. art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 350/2001, prevederi inaplicabile în cauză, ca urmare a derogării existente la art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017.

Aspectele ulterioare ce privesc transmiterea unor notificări în termen de 30 zile şi elaborarea/aprobarea PUZ-ului în termen de 6 luni nu au fost invocate prin acţiune şi nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond, dispoziţiile legale fiind doar enunţate în contextul stabilirii neincidenţei art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 350/2001.

În concluzie, Înalta Curte va constata neîntrunirea criticilor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. (fosta H. SRL), S.C. I. S.R.L., E. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., L., M., N. şi O. împotriva sentinţei nr. 211 din 11 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.