Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4329/2025 AI generated

Conflict of jurisdiction regarding salary recalculation claims for Ministry of Justice legal specialists: administrative vs. labor court competence for compelling issuance of salary administrative acts.

Case Number Decizia nr. 4329/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by assigning jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, as the competent first-instance court, overturning the lower court's initial declination. The dispute involved a claim by a legal specialist within the Ministry of Justice seeking the recalculation and payment of salary rights under Framework Law No. 153/2017, specifically challenging the application of salary caps and the 25% sectoral increase. The decisive legal basis was the qualification of the request as an action to compel a central public authority to issue an individual administrative act regarding salary establishment, which falls under the exclusive jurisdiction of administrative courts pursuant to Article 10 of Law No. 554/2004, notwithstanding the existence of a labor relationship and the inapplicability of the specific special jurisdiction provisions in the annex of Framework Law No. 153/2017.

Legislator headnote

AI generated

art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction regarding salary recalculation claims for Ministry of Justice legal specialists: administrative vs. labor court competence for compelling issuance of salary administrative acts: Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în raport de finalitatea acţiunii şi de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017, competenţa de a soluţiona cererea de chemare în judecată revine instanţei de contencios administrativ.

Keywords

AI generated
resolution of jurisdictional dispute salary recalculation administrative authority fiscal law special legal relationship action by staff

Cited Legislation

AI generated
art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017
a) din Legea cadru 153/2017 cu modificările ulterioare prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01 ianuarie 2018, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum şi cu valorificarea drepturilor prevăzute de art.
art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004
153/2017, precum şi cu valorificarea drepturilor prevăzute de art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, începând cu 16 octombrie 2018, fără plafonarea prevăzută de art.
art. 10 din Legea nr. 554/2004
1 raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că revine tribunalului, prin secţia/completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, în considerarea incidenţei prevederilor art.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2024, la data de 08 octombrie 2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

1. recalcularea şi plata de către pârât a drepturilor salariale ce i se cuvin cu acordarea majorării de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea cadru 153/2017 cu modificările ulterioare prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01 ianuarie 2018, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum şi cu valorificarea drepturilor prevăzute de art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, începând cu 16 octombrie 2018, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, sporurile aferente aplicate la VRS 605,225, începând cu 01 ianuarie 2018, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 precum şi cu valorificarea drepturilor prevăzute de art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, începând cu 16 octombrie 2018, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017;

2. actualizarea diferenţelor salariale cuvenite cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală la data plăţii efective precum şi

3. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 489/05.02.2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în raport de finalitatea acţiunii şi de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017, competenţa de a soluţiona cererea de chemare în judecată revine instanţei de contencios administrativ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 569 din 04 aprilie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictual negativ de competenţă, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă şi constatat suspendată de drept cauza până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în raport de obiectul cauzei, dar şi de precizările reclamantului, prezentei cauze nu îi sunt aplicabile fie prevederile art. 7 din Anexa V a Cap. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017, fie prevederile art. 1 raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că revine tribunalului, prin secţia/completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, în considerarea incidenţei prevederilor art. 269 şi următoarele din Codul Muncii.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantului, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei, privind recalcularea şi plata de către pârât a drepturilor salariale ce i se cuvin cu acordarea majorării de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea cadru nr. 153/2017 şi obligarea pârâtului la emiterea ordinului de salarizare aferent.

Totodată, se constată că acţiunea nu priveşte o situaţie de fapt particulară privind un raport individual sau colectiv de muncă, ci vizează interpretarea unor norme de lege cu aplicabilitate generală pentru personalul din familia ocupaţională (valoarea de referinţă sectorială fiind un element al salarizării de bază şi comun personalului din "Justiţie") instanţele având de dat relevanţă Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 care pun în discuţie efectele juridice ale unor hotărâri pronunţate în materia salarizării personalului din aceeaşi familie ocupaţională, precum şi cele ale Deciziei nr. 43/2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că obiectul cauzei este reprezentat de cererea de obligare a Ministerului Justiţiei de emitere act administrativ cu caracter individual, respectiv a ordinului privind încadrarea şi stabilirea drepturilor salariale, în baza cărora să se procedeze la achitarea acestor drepturi, iar aceste pretenţii intră în competenţa materială de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ.

Calificarea pe care legea o dă actului de stabilire a drepturilor salariale, ca fiind un act administrativ, lasă fără valoare, din perspectiva stabilirii competenţei instanţei de contencios administrativ, faptul că pretenţiile sunt formulate în cadrul raportului juridic de muncă.

În ce priveşte competenţa sub aspect material, având în vedere calitatea prim pârâtului de autoritatea publică centrală, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care "litigiile (…) privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (…) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", astfel că cererea dedusă judecăţii este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Deşi competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, în raport de petitul acţiunii, legiuitorul prevăzând competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraţilor, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

În acest context, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte reţine ca fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

În consecinţă, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, coroborat cu faptul că domiciliul reclamantului este în municipiul Bucureşti, va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2025.