Liability of the government for inflation and interest on pension contributions withheld under unconstitutional decree, distinct from administrative restitution of principal

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2023, reclamantele A. şi B. in contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul Guvernul să asigure fondurile necesare, iar pârâţii Casele de Pensii la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate reţinute din pensia de serviciu a petenţilor din prezenta notificare, începând cu prima lună de reţinere, respectiv ianuarie 2022 la zi, sume ce solicită să fie restituite actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 67 din 04 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, ca nefondată.

A admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect acţiuni formulate împotriva ordonanţelor Guvernului, promovată de reclamanţii, A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii, Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea.

A obligat pârâtul Guvernul României şi pârâta Casa Naţională de Pensii Publice prin Casa Judeţeană de Pensii Vrancea la restituirea către reclamante a sumelor reţinute cu titlu de contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate din pensia de serviciu, începând cu prima lună de reţinere, ianuarie 2022 şi până la 28.12.2022, sume de vor fi actualizate cu indicile de inflaţie şi cu dobânda legală.

A obligat pârâtul la plata către reclamante a câte 300 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată + taxă judiciară de timbru la fond.

Calea de atac exercitată în cauză

Recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 67 din 04 mai 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, în calitate de recurentă-pârâtă, formulează recurs împotriva sentinţei nr. 67/04.05.2023 a Curţii de Apel Galaţi, prin care fusese obligată, alături de Guvernul României şi CNPP Bucureşti, să restituie reclamantelor A. şi B. sumele reţinute din pensiile lor de serviciu cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate (CASS), pentru perioada ianuarie- decembrie 2022, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Recurenta-pârâtă susţine că hotărârea este netemeinică şi nelegală, invocând mai multe motive:

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive, CJP Vrancea a avut doar rolul de a calcula şi reţine CASS la sursă, după care a virat sumele către bugetul de sănătate, gestionat de CNAS şi CJAS. Prin urmare, doar aceste instituţii pot fi obligate la restituire.

În ceea ce priveşte aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, se arată că Decizia CCR nr. 650/15.12.2022 (publicată la 28.12.2022) a declarat neconstituţionale prevederile din O.U.G. nr. 130/2021 referitoare la CASS pentru pensiile ce depăşesc 4.000 RON. Conform Constituţiei, efectele deciziei produc consecinţe doar pentru viitor, astfel că restituirea sumelor se poate face abia din momentul publicării. CJP Vrancea arată că, începând cu februarie 2023, CNPP a aplicat decizia CCR şi a dispus restituirea sumelor din oficiu, pentru perioada ulterioară datei de 28.12.2022.

În ceea ce priveşte lipsa temeiului legal pentru perioada ianuarie- decembrie 2022, susţine recurenta că pentru această perioadă nu ar exista obligaţia de restituire, întrucât reţinerile au fost făcute în baza unei legi în vigoare la momentul respectiv. Restituirea sumelor anterior publicării deciziei CCR ar crea un prejudiciu bugetului asigurărilor sociale de stat.

S-a invocat Decizia CCR nr. 223/2012, care a stabilit că efectele deciziilor CCR se aplică numai de la data publicării în Monitorul Oficial. De asemenea, se face referire la O.U.G. nr. 17/2012, care a instituit o procedură de restituire a unor contribuţii, pentru a evita litigii.

S-a invocat şi O.U.G. nr. 4/2023, care a prevăzut expres că sumele reţinute din pensii cu titlu de CASS pentru perioada 01.01.2022-27.12.2022 se restituie lunar, din oficiu, în perioada martie 2023- martie 2024, prin CNPP şi casele de pensii sectoriale. Astfel, restituirea nu trebuia dispusă prin hotărâre judecătorească împotriva CJP Vrancea, ci urmată procedura stabilită de actul normativ.

În concluzie, CJP Vrancea solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate prin respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că a respectat legislaţia în vigoare, a virat sumele la fondul de sănătate şi nu are calitate procesuală pasivă pentru restituirea contribuţiilor.

Guvernul României, prin Secretariatul General susţine că hotărârea este nelegală şi netemeinică, formulând următoarele critici:

În mod eronat, instanţa de fond, a dispus în sarcina Guvernului României obligaţia de a plăti către reclamanţi despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce urmează a fi restituite conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 şi la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute, calculate începând cu data reţinerii şi până la data restituirii efective, întrucât în opinia recurentului se relevă lipsa capacităţii juridice civile a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, fiind în această situaţie în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi art. 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.

În acest context, potrivit prevederilor constituţionale şi celor ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, făcută în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere, ce apar în sfera relaţiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ, ramură a dreptului public, iar nu raporturi juridice civile guvernate de norme şi instituţii ale dreptului privat.

Spre deosebire de raporturile juridice civile, în care părţile au o poziţie de egalitate juridică, raporturile de drept administrativ au caractere juridice specifice, părţile acestora aflându-se într-o subordonare ierarhică, iar ele se supun principiilor proprii dreptului administrativ şi jurisdicţiei speciale administrative.

Pe de altă parte, se impune a fi observat că susţinerile recurentului privind lipsa capacităţii civile a Guvernului sunt confirmate, în prezent, şi prin dispoziţiile art. 187 şi următoarele din Legea nr. 287/2009. De asemenea, aceleaşi argumente au fost reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014.

Pentru motivele arătate, solicită recurentul să observe instanţa de recurs că acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care Guvernul României va cădea în pretenţii şi va fi obligat să restituie reclamanţilor sumele de bani reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacităţii juridice civile.

Guvernul României nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.

În aceste condiţii, arătă recurentul-pârât că la data de 17 februarie 2023, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 138, Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Astfel cum reiese din preambulul actului normativ, acesta a fost adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022.

Potrivit art. 1 alin. (1) din actul normativ:

"(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de I ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, si reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate."

Iar, potrivit art. 2 alin. (1), din acelaşi act normativ:,Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii."

Obieclul unei cereri reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii. Drept condiţii de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.

La formularea cererii de chemare în judecată trebuie să existe un interes legitim, născut şi actual, personal şi direct. Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ., calitatea procesuală şi interesul sunt două condiţii distincte ale acţiunii civile, iar analiza lor se impune independent şi consecutiv.

Interesul este calificat unanim în doctrină şi în jurisprudenţă ca fiind o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile şi de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conţinutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenţei unui drept actual, ci şi justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală şi să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune ca, de altfel, pe tot parcursul soluţionării cauzei, de la momentul promovării cererii, cât şi pentru susţinerea acesteia şi, mai ales, trebuie să existe la momentul pronunţării soluţiei de către instanţa de judecată, în scopul evitării unor litigii şi soluţii fără finalitate.

Faţă de acestea, intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023 exprimă transpunerea practică a obligaţiei dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, solicitarea de penalităţi prin calea urmată de către reclamanţi.

Reglementările conţinute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferentelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

Cu privire la obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare reclamantă plus taxa judiciară de timbru la fond, apreciază că soluţia este nelegală, având în vedere, pe de o parte, adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cât şi faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În concluzie, Guvernul solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă şi lipsită de obiect, argumentând că nu are capacitate juridică civilă, nu are atribuţii de restituire a CASS şi că procedura legală de restituire este deja reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023.

Casa Naţională de Pensii Publice formulează următoarele critici:

Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a CNPP, instanţa a respins eronat excepţia, deşi CNPP nu gestionează Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Conform art. 220 din Legea 95/2006, acest fond este administrat exclusiv de CNAS şi casele de sănătate, iar competenţa de colectare şi administrare a contribuţiilor CASS revine ANAF, potrivit O.U.G. nr. 125/2011. CNPP şi casele teritoriale au doar rolul de calcul şi reţinere la sursă, nu de gestionare a fondurilor.

Referitor la aplicarea normelor fiscale şi constituţionale, reţinerile CASS au fost făcute în baza legislaţiei fiscale în vigoare (Codul fiscal, modificat prin O.U.G. nr. 130/2021) şi au fost datorate pentru partea de pensie ce depăşea 4.000 RON, până la publicarea Deciziei CCR nr. 650/2022 (27.12.2022). CNPP a respectat cadrul legal, deci nu poate fi reţinută vreo faptă ilicită sau culpă.

Referitor la O.U.G. nr. 4/2023 ca procedură specială, se invocă faptul că acest act normativ prevede expres restituirea din oficiu, în perioada martie 2023- februarie 2024, a sumelor reţinute în 2022, prin CNPP şi casele teritoriale, dar doar a creanţei principale (sumele reţinute), fără dobânzi sau actualizare cu inflaţia. Instanţa de fond a ignorat acest cadru legal, ceea ce riscă să ducă la o dublă reparare: prin hotărâre judecătorească şi prin procedura legală de restituire.

Referitor la excluderea obligaţiilor accesorii (dobânzi şi inflaţie), CNPP arată că răspunderea civilă delictuală presupune existenţa unei fapte ilicite, ceea ce nu se aplică în acest caz, deoarece reţinerile s-au efectuat în baza unei legi în vigoare. Prin urmare, nu se poate obliga CNPP la plata dobânzii legale sau a actualizării sumelor, în lipsa vinovăţiei. O.U.G. nr. 4/2023 confirmă această limitare, reglementând doar restituirea principalului.

Se mai invocă că între CNPP şi ceilalţi pârâţi (Guvern, CJP) nu există temei legal pentru solidaritate în obligaţia de restituire. Instanţa de fond a dispus în mod eronat plata în comun.

Referitor la lipsa obiectului acţiunii, recurenta precizează că după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, care a instituit procedura de restituire, acţiunea reclamantelor a rămas fără obiect, întrucât legislaţia prevede deja modalitatea de restituire a sumelor.

În concluzie, CNPP solicită admiterea recursului, casarea sentinţei nr. 67/2023 şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, rămasă fără obiect sau neîntemeiată, arătând că nu are calitate procesuală pasivă pentru plata dobânzilor şi actualizărilor, că nu a săvârşit vreo faptă ilicită şi că procedura de restituire este deja reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023.

Apărările formulate în cauză

Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare la recursul declarat de Guvernul României prin care a solicitat respingerea ca nefondat.

Intimatele-reclamante B. şi A. au formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea prin care au solicitat respingerea ca nefondate.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În urma analizării recursurilor declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 67 din 4 mai 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată următoarele.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 au fost introduse, în cuprinsul Codul fiscal, dispoziţii prin care s-a instituit obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii peste plafonul de 4.000 RON. Aceste dispoziţii au fost aplicate, începând cu luna ianuarie 2022, astfel încât reclamanţii au suportat reţineri din cuantumul pensiei de serviciu. Ulterior, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 650/15.12.2022 (publicată în Monitorul Oficial la data de 28.12.2022), a constatat neconstituţionalitatea prevederilor respective. Ca efect al acestei constatări, legiuitorul a adoptat ulterior O.U.G. nr. 4/2023, prin care s-a prevăzut o procedură specială de restituire, din oficiu, a sumelor reţinute pentru perioada 1 ianuarie - 27 decembrie 2022, prin casele de pensii, în termene şi modalităţi determinate legislativ.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Casei Naţionale de Pensii Publice şi a Casei Judeţene de Pensii Vrancea, analiza juridică impune distincţia între autorul normei care a creat obligaţia (Guvernul, ca emitent al O.U.G. nr. 130/2021) şi entităţile care au pus în executare prevederile legale. Din interpretarea dispoziţiilor legale incidente rezultă că gestionarea, administrarea şi disponibilizarea sumelor datorate cu titlu de contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de sănătate se realizează în principal prin instituţiile competente în domeniul asigurărilor de sănătate (CNAS şi casele judeţene de asigurări de sănătate), iar activitatea de calcul, reţinere la sursă şi virare a sumelor către fondurile corespunzătoare a fost exercitată de casele teritoriale/sectoriale de pensii ca entităţi executante ale prevederilor fiscale introduse prin actul normativ. Această împrejurare de fapt şi de drept conduce la concluzia că, în situaţia de faţă, CNPP şi CJP Vrancea au avut un rol executiv-administrativ, fără putere decizională privind constituirea obligaţiei fiscale care a afectat pensiile reclamanţilor; obligaţia de adoptare a reglementării, precum şi răspunderea pentru efectele acelei reglementări incumbă Guvernului, autorul actului normativ ulterior declarat neconstituţional. Pe acest temei, instanţa de recurs apreciază că Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea nu au, în acţiunea dedusă judecăţii în speţă, calitatea procesuală pasivă care să justifice obligarea lor la plata despăgubirilor solicitate.

În consecinţă, acţiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte urmează a fi respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

În al doilea rând, cu privire la Guvernul României, care a emis actul normativ declarat neconstituţional, analiza trebuie să se raporteze la regimul răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin acte normative sau administrative adoptate de autorităţile publice. Legea contenciosului administrativ (art. 9 din Legea nr. 554/2004) recunoaşte posibilitatea acordării de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe sau dispoziţii ale acestora, iar răspunderea patrimonială a autorităţii publice poate fi angajată atunci când sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale - existenţa unei fapte ilicite (sau a unui act contrar legii), producerea unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate între act şi prejudiciu (art. 1349 şi art. 1357 şi următoarele C. civ.). Când o dispoziţie normativă este declarată neconstituţională deoarece afectează drepturi fundamentale (în speţă, dreptul la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie), consecinţele aplicării acelei dispoziţii care au produs un prejudiciu patrimonial reclamantului pot fi, în condiţiile legii, remediate prin acordarea de despăgubiri.

Totodată, adoptarea unei ordonanţe de urgenţă se încadrează în sfera de competenţă a Guvernului, iar aceasta nu exclude în principiu orice răspundere; când efectul unei reglementări stabileşte o atingere concretă a unui drept garantat şi produce un prejudiciu patrimonial direct şi determinat, instanţele pot constata angajarea răspunderii patrimoniale în sarcina autorului actului normativ. În speţa de faţă, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile atacate au avut ca efect diminuarea pensiilor aflate în plată, situaţie care, judecată prin prisma standardelor constituţionale, echivalează cu o vătămare de natură a genera obligaţia de reparare a consecinţelor.

Însă reparaţia în integralitate a prejudiciului presupune identificarea naturii creanţei şi a accesoriilor ce sunt sau nu acoperite prin reglementările ulterioare. Legiuitorul, prin O.U.G. nr. 4/2023, a instituit o procedură specială şi obligatorie de restituire din oficiu a sumelor reţinute pentru perioada vizată, astfel încât obligaţia principală - returnarea contravalorii sumelor reţinute - a fost reglementată şi urmează a fi executată conform acelei proceduri. În aceste condiţii, menţinerea unei hotărâri judecătoreşti cu privire la restituirea principalului ar deveni inoportună; soluţia corectă este aceea de a lăsa în seama mecanismului special stabilit de O.U.G. nr. 4/2023 realizarea restituirii principalului.

Cu toate acestea, O.U.G. nr. 4/2023 nu a prevăzut expres şi în mod cuprinzător obligaţia de a acorda contravaloarea actualizată a sumelor cu indicele de inflaţie, nici plata dobânzilor legale sau a unei despăgubiri moratorii pentru perioada în care reclamanţii au fost privaţi de folosinţa sumelor reţinute. Natura şi finalitatea acestor instrumente sunt diferite: actualizarea la indicele de inflaţie are ca scop aducerea creanţei la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică, pentru a compensa pierderea puterii de cumpărare a banilor, pe când dobânda legală are caracter de daună moratorie, fiind menită să compenseze beneficiul nerealizat al creditorului ca urmare a plăţii cu întârziere a creanţei. Ambele componente pot face parte din reparaţia integrală a prejudiciului, în măsura în care nu sunt reglementate şi nu sunt acoperite de mecanismele alternative de remediere instituite de legiuitor.

Pornind de la aceste raţiuni, instanţa de recurs constată că reclamanţii au fost privaţi, pe perioada reţinerilor efectuate în baza prevederilor declarate neconstituţionale, de folosinţa sumelor ce le reveneau, iar această privare a generat un prejudiciu material ce nu se rezumă doar la debitul principal restituibil prin O.U.G. nr. 4/2023. Prin urmare, pentru a asigura repararea integrată a consecinţelor vătămării, este justificată acordarea, în sarcina autorului actului normativ neconstituţional - Guvernul României - a contravalorii actualizării cu indicele de inflaţie a debitului reţinut şi a dobânzilor legale aferente sumelor respective, calculate de la data primei reţineri şi până la plata efectivă şi integrală a acelor sume.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs apreciază că este corectă soluţia prin care se separă-pe de o parte-competenţa de executare a restituirii principalului (în sarcina casei de pensii, în virtutea O.U.G. nr. 4/2023) şi-pe de altă parte-răspunderea Guvernului pentru accesorii (actualizare şi dobândă) care nu sunt reglementate sau acoperite de ordonanţa de restituire.

Referitor la cheltuielile de judecată, ţinând seama de faptul că reclamanţilor li s-au admis parţial pretenţiile lor în faţa Guvernului, instanţa de recurs reţine ca întemeiată obligaţia Guvernului la plata taxei judiciare de timbru în cuantum stabilit de lege pentru fiecare reclamant, având în vedere prevederile C. proc. civ. privind cheltuielile ocazionate de proces şi principiul repartizării lor în funcţie de rezultatul procesului.

Pentru considerentele expuse, soluţia care urmează a fi pronunţată este aceea de a admite, în parte, recursurile recurenţilor-pârâţi, de a casa parţial sentinţa de fond şi, în rejudecare, de a respinge acţiunea împotriva CNPP şi CJP Vrancea pentru lipsa calităţii procesuale pasive, dar de a admite, parţial, acţiunea reclamanţilor în ceea ce priveşte acordarea contravalorii actualizării cu indicele de inflaţie a debitului reţinut şi a dobânzilor legale aferente sumelor reţinute, obligaţie ce revine Guvernului României, iar, în acelaşi timp, de a respinge ca rămasă fără interes cererea de restituire a principalului, având în vedere mecanismul special instituit prin O.U.G. nr. 4/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 67 din 04 mai 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Vrancea pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantele B. şi A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către reclamante a contravalorii actualizării indicelui de inflaţie a debitului reţinut în perioada 01.01.2022 şi până la data sistării reţinerilor, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute în aceeaşi perioadă şi cu acelaşi titlu, calculate de la data primei reţineri şi până la data restituirii integrale a reţinerilor.

Respinge cererea de restituire a sumelor reţinute cu titlu de contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate din pensia de serviciu, ca rămasă fără interes.

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către reclamante a câte 200 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de la fond.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 03 octombrie 2024.