Sufficiency of administrative appeal justification and mandatory production of underlying inspection documentation under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 16 iulie 2024, sub nr. x/2024, astfel cum a fost precizată la primul termen de judecată din 21 octombrie 2024, reclamantul Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret" Focşani, jud. Vrancea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Vrancea a solicitat:

- să se constate că pârâtul Ministerul Educaţiei nu a răspuns în termen legal plângerii prealabile înregistrate sub nr. x/27.03.2024;

- anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Raportul cu privire la activitatea de control desfăşurată la Inspectoratul Şcolar Vrancea şi la Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret" Focşani, raport înregistrat la ISJ Vrancea sub nr. x/27.02.2024, respectiv acea parte din raport referitoare la convocarea observatorilor;

- anularea Adresei nr. x/28.02.2024, emisă de ISJ Vrancea în baza acestui raport;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea recurată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 308 din 05 noiembrie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâţii ISJ Vrancea şi Ministerul Educaţiei prin întâmpinările formulate şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret", în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea, Ministerul Educaţiei, având ca obiect refuz soluţionare cerere.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 308 din 05 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret", în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., relativ la motivarea sentinţei criticate, recurentul-reclamant a învederat că aceasta este contradictorie, în condiţiile în care la fila x, paragraf final, se reţine că i s-a pus în vedere prin actele administrative contestate convocarea în calitate de observator la toate şedinţele Consiliului de Administraţie a numitei A., reprezentant SIP-FEN Vrancea, pentru ca, în primul paragraf, de la fila x, să se reţină că este nefondată susţinerea reclamantului că i s-ar fi pus în vedere să o convoace pe numita A. la şedinţele Consiliului de Administraţie, în lipsa dovezii de reprezentativitate.

Aşadar, în cele două paragrafe, paragrafe care constituie singura motivare a hotărârii criticate prin prezentul recurs, instanţa de fond se contrazice, argumentele reţinute fiind contradictorii.

În plus, încălcând norme de procedură reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv art. 13 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 22 din C. proc. civ., prima instanţă nici nu a intrat în cercetarea fondului, cât timp nu a solicitat intimaţilor, în calitate de autorităţi emitente ale actelor administrative contestate, depunerea documentaţiei care a stat la baza emiterii acestor acte.

În consecinţă, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, fără administrarea probelor obligatorii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 554/2004, fapt ce atrage nulitatea sentinţei şi, potrivit dispoziţiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., trimiterea cauzei în rejudecare.

În subsidiar, recurentul-reclamant a susţinut că, dacă se va trece peste aceste motive de nulitate, trebuie să se observe că hotărârea criticată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Astfel, s-a reţinut textual că nu a respectat dispoziţiile art. 10 alin. (15) din OMEN nr. 6.223 din 04 septembrie 2023, precum şi dispoziţiile art. 128 alin. (1) lit. f) alin. (5) din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cât timp la şedinţele Consiliului de administraţie nu a fost convocat reprezentantul desemnat de S1P-FEN Vrancea, în speţă d-na A..

Această menţiune echivala cu înlăturarea apărărilor formulate cu ocazia controlului, adică ignorarea dovezilor aduse relativ la faptul că s-a solicitat dovada reprezentativităţii, iar în esenţă echivalează cu confirmarea faptului că nu trebuia să aibă în vedere lipsa doveziii reprezentativităţii acestei formaţiuni sindicale.

Prima instanţă nu a observat că această constatare a încălcării acestor dispoziţii legale, mai sus indicate, este contrazisă de chiar aceeaşi inspectori care au efectuat controlul, cât timp la filele x menţionează că le-au fost puse la dispoziţie convocatoarele Şedinţelor Consiliului de Administraţie, precum şi dovada convocării acestui reprezentant sindical la aceste şedinţe (după menţionarea fiecărui convocator, se precizează şi depunerea dovezii de convocare a numitei A.), fapt ce dovedeşte că nici măcar conţinutul actelor contestate nu a fost analizat.

În plus, aceeaşi inspectori menţionează la fila x, paragraf final, că şi pentru anul şcolar 2022-2023 şi-a îndeplinit obligaţia de a convoca la şedinţele Consiliului de Administraţie liderii sindicali liniuţa a 3-a).

Dacă s-ar fi dat curs dispoziţiilor imperative ale art. 13 din Legea nr. 554/2004 s-ar fi putut constata existenţa tuturor acestor convocări, respectiv faptul că nu a încălcat dispoziţiile art. 128 alin. (1) lit. f) şi alin. (5) din Legea nr. 198/2023 şi nici ale art. 10 alin. (15) din OMEN nr. 6.223 din 4 septembrie 2023.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a mai arătat şi că, în aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material substanţial, respectiv a dispoziţiilor art. 128 alin. (5) din Legea nr. 198/2023 şi ale art. 10 alin. (1) din Metodologia - cadru de organizare şi funcţionare Consiliilor de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar - Ordinul M.E. nr. 6223/2023, nu era şi nu este întrunită condiţia legală imperativă a existenţei reprezentativităţii formaţiunii sindicale S1P-FEN Vrancea, astfel că atât concluziile din raport, cât şi măsurile impuse subscrisului Colegiu de a convoca la şedinţele Consiliului de administraţie o persoană în calitate de reprezentant al unei formaţiuni sindicale, care nu face dovada reprezentativităţii, sunt vădit nelegale, iar măsurile impuse acestuia, de a transmite convocatoarele şedinţelor şi dovada convocării doamnei A. apar ca fiind rezultatul unui exces de putere, aşa cum este acesta definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată recursul declarat de recurentul-reclamant este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Preliminar, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond privind respingerea excepţiilor invocate în faţa acesteia nu a fost recurată, astfel că a intrat sub autoritatea lucrului judecat.

Înalta Curte va analiza cu prioritate criticile formulate de recurentul-reclamant ce se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., critici pe care le constată ca fiind fondate.

Astfel, dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. statuează că hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta este incident "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin urmare, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept, hotărârea fiind casabilă dacă nu îndeplineşte exigenţele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, în cauză, litigiul a fost generat de faptul că la şedinţa Consiliului de administraţie al colegiului reclamant din data de 16 ianuarie 2024, la care reprezentantul SIP - FEN Vrancea fusese convocat şi participa cu statut de observator, d-l consilier local B. a solicitat ca acesta din urmă să părăsească şedinţa deoarece nu întruneşte condiţiile legale de a participa la şedinţă cu statut de observator, respectiv nu a făcut dovada reprezentativităţii.

După data de 16 ianuarie 2024 reprezentantul SIP - FEN Vrancea nu a mai fost convocat la şedinţele Consiliului de administraţie, iar ca urmare, la Ministerul Educaţiei s-a înregistrat memoriul nr. 5695/18.01.2024 prin care s-a solicitat luarea de măsuri faţă de atitudinea d-lui consilier local B. la şedinţa Consiliului de administraţie din data de 16 ianuarie 2024.

În perioada 30 ianuarie 2024 - 02 februarie 2024, d-nii consilieri C. şi D. din cadrul Ministerului Educaţiei - Direcţia Control, au efectuat un control la ISJ Vrancea şi Colegiu cu privire la memoriul nr. 5695/18.01.2024. S-a avut în vedere şi un alt memoriu, respectiv memoriul nr. 8170/15.01.2024.

În urma acestei activităţi de control, s-a emis Raportul contestat în prezenta cauză nr. 87/R/DC/27.02.2024, înregistrat la ISJ Vrancea sub nr. x/27.02.2024, iar în baza acestui raport, ISJ Vrancea a emis adresa nr. x/28.02.2024, de asemenea contestată în cauză.

Or, în speţă, deşi atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin întâmpinările formulate de pârâţi, cu privire la fondul cauzei au fost formulate atât critici, cât şi apărări care au antamat chestiunea reprezentativităţii, instanţa de fond nu a procedat la analiza fondului cauzei prin prisma dispoziţiilor legale referitoare la reprezentativitate.

Procedând de o asemenea manieră, instanţa de fond a încălcat prevederile legale care statuează că motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, care să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

De asemenea, se are în vedere şi că o cercetare judecătorească efectivă şi aprofundată presupune ca judecătorul să aibă la dispoziţie întreaga documentaţie pertinentă, astfel că se impune a se face aplicarea efectivă în cauză a prevederilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, respectiv ca împreună cu actele atacate, să fie depusă de pârâţi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora.

În acest context, Înalta Curte constată că pricina nu a fost lămurită sub toate aspectele deduse judecăţii, fiind încălcate prevederile art. 22, art. 237 şi art. 397 C. proc. civ., neregulă de ordin procedural care se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare este prevăzută sub sancţiunea nulităţii) şi nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la rejudecarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret" împotriva sentinţei civile nr. 308 din 05 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa civilă recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret" împotriva sentinţei civile nr. 308 din 05 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2025.